Pe ecran, Olga st\u0103tea \u00een genunchi l\u00e2ng\u0103 cele trei p\u0103tu\u021buri.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Nu \u0219tia c\u0103 Dumitru privea.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Le vorbea \u00eencet, ca \u0219i cum ar fi \u00een\u021beles fiecare cuv\u00e2nt.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Mama voastr\u0103 ar fi foarte m\u00e2ndr\u0103 de voi. Mai \u00eencerc\u0103m o dat\u0103, bine?<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Apoi a luat m\u00e2na Anastasiei \u0219i a pus-o peste m\u00e2na Nataliei.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Dup\u0103 c\u00e2teva secunde, degetele celor dou\u0103 s-au str\u00e2ns una \u00een jurul celeilalte.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Dumitru s-a apropiat instinctiv de monitor.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Nu mai v\u0103zuse niciodat\u0103 acel gest.<\/p>\n\n\n\n
Olga nu s-a oprit.<\/p>\n\n\n\n
A \u00eentors u\u0219or capul Svetlanei spre surorile ei \u0219i a \u00eenceput s\u0103 c\u00e2nte.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen timp ce melodia continua, Anastasia a z\u00e2mbit.<\/p>\n\n\n\n
Natalia a scos un sunet slab.<\/p>\n\n\n\n
Iar Svetlana \u0219i-a \u00eentors privirea spre Olga.<\/p>\n\n\n\n
Dumitru sim\u021bea cum \u00eei dau lacrimile.<\/p>\n\n\n\n
A doua zi a chemat imediat medicul care le urm\u0103rea de ani de zile.<\/p>\n\n\n\n
Acesta a analizat \u00eenregistr\u0103rile \u0219i le-a examinat pe feti\u021be.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu pot spune c\u0103 este un miracol, a explicat calm. Dar stimularea constant\u0103, contactul afectiv \u0219i exerci\u021biile adaptate pot ajuta uneori mai mult dec\u00e2t pare. Evolu\u021bia lor este real\u0103, chiar dac\u0103 va fi lent\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Dumitru a r\u0103mas t\u0103cut.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen aceea\u0219i sear\u0103 a intrat pentru prima dat\u0103 \u00een camera copiilor f\u0103r\u0103 telefonul \u00een m\u00e2n\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Olga l-a privit surprins\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Am f\u0103cut ceva gre\u0219it?<\/p>\n\n\n\n
El a cl\u0103tinat din cap.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu. Eu am gre\u0219it.<\/p>\n\n\n\n
Femeia l-a privit f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Am petrecut trei ani \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 controlez totul. Am uitat c\u0103 fiicele mele au nevoie \u0219i de c\u0103ldur\u0103, nu doar de tratamente \u0219i programe.<\/p>\n\n\n\n
Olga i-a z\u00e2mbit.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Copiii simt c\u00e2nd sunt iubi\u021bi, chiar dac\u0103 nu pot spune asta \u00een cuvinte.<\/p>\n\n\n\n
Din ziua aceea, Dumitru a \u00eenceput s\u0103 participe la exerci\u021biile zilnice.<\/p>\n\n\n\n
Le citea pove\u0219ti.<\/p>\n\n\n\n
Le c\u00e2nta c\u00e2ntecele pe care le \u00eenv\u0103\u021base de la Olga.<\/p>\n\n\n\n
Le \u021binea de m\u00e2n\u0103 \u00een fiecare sear\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Lunile au trecut.<\/p>\n\n\n\n
Progresele au r\u0103mas lente, dar constante.<\/p>\n\n\n\n
Anastasia \u00eenv\u0103\u021ba s\u0103 \u021bin\u0103 juc\u0103riile c\u00e2teva clipe.<\/p>\n\n\n\n
Natalia r\u0103spundea din ce \u00een ce mai des la vocea tat\u0103lui ei.<\/p>\n\n\n\n
Svetlana reu\u0219ea s\u0103 stea \u00een \u0219ezut cu sprijin pentru perioade tot mai lungi.<\/p>\n\n\n\n
\u00centr-o diminea\u021b\u0103, Dumitru a oprit toate camerele de supraveghere.<\/p>\n\n\n\n
Olga l-a \u00eentrebat de ce.<\/p>\n\n\n\n
El a z\u00e2mbit.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Pentru c\u0103 nu mai vreau s\u0103 privesc via\u021ba fiicelor mele printr-un ecran. Vreau s\u0103 fiu prezent \u00een ea.<\/p>\n\n\n\n
A \u00een\u021beles, \u00een sf\u00e2r\u0219it, c\u0103 nici cea mai performant\u0103 camer\u0103 nu poate surprinde ceea ce conteaz\u0103 cu adev\u0103rat: r\u0103bdarea, afec\u021biunea \u0219i speran\u021ba pe care un om le poate oferi atunci c\u00e2nd refuz\u0103 s\u0103 renun\u021be.<\/p>\n\n\n\n