<\/p>\n\n\n\n
Nu am pl\u00e2ns la \u00eenmorm\u00e2ntarea so\u021bului meu. Nu pentru c\u0103 nu aveam lacrimi \u2014 le adunasem \u00een mine de trei zile, de c\u00e2nd sunase telefonul \u0219i o voce str\u0103in\u0103 \u00eemi spusese c\u0103 Titi f\u0103cuse infarct la munc\u0103 \u0219i c\u0103 nu mai era nimic de f\u0103cut. Dar \u00een ziua slujbei st\u0103team ca de lemn, cu fiica mea, Camelia, ag\u0103\u021bat\u0103 de bra\u021bul meu, \u0219i m\u0103 uitam la sicriul din mijlocul bisericii din Piatra Neam\u021b f\u0103r\u0103 s\u0103 pot pricepe c\u0103 acolo, sub capacul acela, era omul cu care tr\u0103isem dou\u0103zeci \u0219i doi de ani.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Titi avea cincizeci \u0219i patru de ani. Lucrase nou\u0103sprezece dintre ei pe \u0219antiere la Constan\u021ba, \u00een ture de c\u00e2te trei s\u0103pt\u0103m\u00e2ni. Pleca lunea dis-de-diminea\u021b\u0103, cu geanta pe um\u0103r, \u0219i se \u00eentorcea peste dou\u0103zeci \u0219i una de zile, obosit, ars de soare, cu c\u00e2te un cadou pentru mine \u0219i pentru Camelia. A\u0219a fusese via\u021ba noastr\u0103. \u00cel a\u0219teptam. El venea. Ne bucuram c\u00e2teva zile, apoi pleca iar. M\u0103 obi\u0219nuisem s\u0103 fiu jum\u0103tate de lun\u0103 singur\u0103. Credeam c\u0103 e pre\u021bul unei c\u0103snicii cinstite, \u00een care b\u0103rbatul munce\u0219te departe ca familia lui s\u0103 aib\u0103.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Preotul c\u00e2nta, fumul de t\u0103m\u00e2ie se ridica spre bolta afumat\u0103, \u0219i lumea pl\u00e2ngea \u00een \u0219oapt\u0103. \u0218i atunci, dinspre u\u0219a bisericii, s-a auzit un zgomot \u00eenfundat. Un trup c\u0103z\u00e2nd.<\/p>\n\n\n\n
M-am \u00eentors. O femeie pe care n-o mai v\u0103zusem niciodat\u0103 se pr\u0103bu\u0219ise pe lespezi, l\u00e2ng\u0103 coada sicriului. Era \u00eembr\u0103cat\u0103 \u00een negru, avea vreo patruzeci \u0219i ceva de ani, \u0219i de o parte \u0219i de alta o \u021bineau doi adolescen\u021bi \u2014 un b\u0103iat \u0219i o fat\u0103 \u2014 care pl\u00e2ngeau cu hohote. Am crezut c\u0103 i s-a f\u0103cut r\u0103u de la c\u0103ldur\u0103 \u0219i de la mirosul de t\u0103m\u00e2ie. Se mai \u00eent\u00e2mpl\u0103 la \u00eenmorm\u00e2nt\u0103ri.<\/p>\n\n\n\n
Dar b\u0103iatul, \u00eengenuncheat l\u00e2ng\u0103 ea, a strigat. Un cuv\u00e2nt. Unul singur.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Tata!<\/p>\n\n\n\n
\u0218i l\u00e2ng\u0103 mine, \u00een aceea\u0219i secund\u0103, Camelia a strigat exact acela\u0219i cuv\u00e2nt, spre sicriu.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Tata\u2026<\/p>\n\n\n\n
Ceva \u00een mine s-a rupt f\u0103r\u0103 zgomot. M-am uitat la b\u0103iatul acela str\u0103in. Avea b\u0103rbia lui Titi. Avea spr\u00e2nceana lui, felul lui de a str\u00e2nge din maxilar. Am sim\u021bit cum mi se face frig \u00een tot corpul, cum aud \u00een urechi doar b\u0103taia propriei inimi.<\/p>\n\n\n\n
Au dus femeia \u00een tind\u0103, pe o banc\u0103. O vecin\u0103 \u00eei f\u0103cea v\u00e2nt cu un pomelnic \u00eemp\u0103turit. Nu \u0219tiu de unde am g\u0103sit puterea, dar m-am dus la ea. Picioarele m\u0103 duceau singure, ca \u0219i cum trupul meu \u0219tia deja ce mintea refuza s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Cine e\u0219ti dumneata? am \u00eentrebat-o.<\/p>\n\n\n\n
A ridicat spre mine ni\u0219te ochi umfla\u021bi \u0219i ro\u0219ii. \u0218i-a dus m\u00e2na la piept, unde avea, la g\u00e2t, un l\u0103n\u021bi\u0219or sub\u021bire de aur cu un pandantiv \u00een form\u0103 de pic\u0103tur\u0103. Am sim\u021bit c\u0103-mi fuge p\u0103m\u00e2ntul de sub picioare. Aveam \u0219i eu unul identic acas\u0103, \u00een cutia de bijuterii. Cadou de la Titi, \u201edintr-un tur mai lung\u201d.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Sunt Nina, a spus ea \u00eencet. Sunt so\u021bia lui.<\/p>\n\n\n\n
N-am \u021bipat. A\u0219 fi vrut. A\u0219 fi vrut s\u0103 r\u0103storn lumea cu susul \u00een jos, s\u0103 sparg ceva, s\u0103 urlu p\u00e2n\u0103 r\u0103m\u00e2n f\u0103r\u0103 voce. Dar \u00een mijlocul bisericii, cu Titi ne\u00eengropat \u00eenc\u0103, n-am putut dec\u00e2t s\u0103 \u0219optesc:<\/p>\n\n\n\n
\u2014 So\u021bia lui sunt eu. De dou\u0103zeci \u0219i doi de ani.<\/p>\n\n\n\n
Ea a scos din geant\u0103 o poz\u0103. Am recunoscut-o pe ea, mai t\u00e2n\u0103r\u0103, \u00een rochie alb\u0103, \u0219i pe Titi, \u00een costum negru, \u00een fa\u021ba unui altar. O cununie religioas\u0103. Preot, lum\u00e2n\u0103ri, na\u0219i. Pe spate era scris\u0103 o dat\u0103 \u2014 la nou\u0103 ani dup\u0103 ce m\u0103 cununasem eu cu el, \u00een aceea\u0219i biseric\u0103 unde acum \u00eel priveghea.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Am acte, a spus Nina, aproape scuz\u00e2ndu-se, ca \u0219i cum \u00eemi era ei ru\u0219ine. Certificat de cununie. Am aflat mai t\u00e2rziu c\u0103 erau\u2026 c\u0103 nu erau tocmai \u00een regul\u0103. C\u0103 a folosit ni\u0219te h\u00e2rtii falsificate ca s\u0103 se poat\u0103 cununa a doua oar\u0103. Dar eu nu \u0219tiam. Pentru mine el era so\u021bul meu. Tat\u0103l copiilor mei.<\/p>\n\n\n\n
Am r\u0103mas cu poza \u00een m\u00e2n\u0103, tremur\u00e2nd. Nina locuia \u00eentr-un sat de l\u00e2ng\u0103 Bac\u0103u. Titi venea la ea tot \u201edin turele de la Constan\u021ba\u201d. C\u00e2nd era la mine, \u00eei spunea ei c\u0103 e la lucru. C\u00e2nd era la ea, \u00eemi spunea mie c\u0103 e pe \u0219antier. Nou\u0103sprezece ani. Dou\u0103 case. Dou\u0103 femei care-l a\u0219teptau. Doi copii aici, doi copii acolo. \u0218i niciuna dintre noi nu b\u0103nuise nimic.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen ziua aceea am \u00eengropat un str\u0103in. Un om pe care credeam c\u0103-l cunosc mai bine dec\u00e2t pe mine \u00eens\u0103mi \u0219i despre care, de fapt, nu \u0219tiam nimic.<\/p>\n\n\n\n
Am crezut c\u0103 o s-o ur\u0103sc pe Nina. C\u0103 o s-o ur\u0103sc p\u00e2n\u0103 la moarte. \u00cen prima s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 chiar am ur\u00e2t-o \u2014 pe ea, pe copiii ei, pe tot ce reprezentau. M\u0103 g\u00e2ndeam c\u0103 ea a fost amanta, femeia care mi-a stricat via\u021ba. Dar \u00eentr-o sear\u0103 m-a sunat. Nu \u0219tiu cum f\u0103cuse rost de num\u0103rul meu \u2014 cred c\u0103 de la Camelia, care \u00eencepuse deja, pe ascuns, s\u0103 vorbeasc\u0103 cu sora ei vitreg\u0103 pe telefon.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Aurora, mi-a spus Nina cu vocea stins\u0103. Nu te sun s\u0103 m\u0103 cert. Te sun pentru c\u0103 nu mai dorm. Vreau s\u0103 te \u00eentreb ceva. \u021aie ce-\u021bi spunea c\u00e2nd pleca?<\/p>\n\n\n\n
Am \u00eenghi\u021bit \u00een sec.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 C\u0103 m\u0103 iube\u0219te. C\u0103 munce\u0219te pentru noi. C\u0103 s\u0103 am r\u0103bdare, c\u0103 mai are c\u00e2\u021biva ani \u0219i iese la pensie \u0219i n-o s\u0103 mai plece niciodat\u0103.<\/p>\n\n\n\n
La cel\u0103lalt cap\u0103t s-a l\u0103sat o t\u0103cere lung\u0103. Apoi am auzit-o pl\u00e2ng\u00e2nd.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Cuv\u00e2nt cu cuv\u00e2nt, a \u0219optit. Cuv\u00e2nt cu cuv\u00e2nt mi le spunea \u0219i mie.<\/p>\n\n\n\n
Ne-am \u00eent\u00e2lnit dup\u0103 o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, la o cofet\u0103rie din Roman, la jum\u0103tatea drumului dintre noi. Ne era la am\u00e2ndou\u0103 fric\u0103, cred, s\u0103 nu ne repezim una la alta. Dar c\u00e2nd ne-am a\u0219ezat fa\u021b\u0103 \u00een fa\u021b\u0103, la o cafea la care niciuna nu s-a atins, n-am mai avut putere de r\u0103zboi. Aveam am\u00e2ndou\u0103 aceea\u0219i fa\u021b\u0103 tras\u0103, acelea\u0219i cearc\u0103ne, aceea\u0219i \u00eentrebare f\u0103r\u0103 r\u0103spuns.<\/p>\n\n\n\n
Nina a scos din geant\u0103 o pung\u0103 de plastic. \u00cen ea erau lucruri de-ale lui r\u0103mase pe la ea \u2014 un ceas, un portofel vechi, c\u00e2teva bonuri. A \u00eentins pe mas\u0103 o sticlu\u021b\u0103 de parfum b\u0103rb\u0103tesc, aproape goal\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 \u0102sta i l-am luat eu, mi-a spus. De ziua lui. Zicea c\u0103-i place tare mult.<\/p>\n\n\n\n
Am r\u0103mas cu gura uscat\u0103. Am scos din po\u0219eta mea o sticlu\u021b\u0103 identic\u0103. Acela\u0219i parfum. \u00cel cump\u0103rasem \u0219i eu, tot de ziua lui.<\/p>\n\n\n\n
Am pus sticlu\u021bele una l\u00e2ng\u0103 alta pe mas\u0103, \u0219i mie mi-au dat lacrimile, de\u0219i juram c\u0103 n-o s\u0103 pl\u00e2ng \u00een fa\u021ba ei. Nina a scotocit prin bonuri \u0219i a scos unul mototolit, \u00eeng\u0103lbenit. Doi flacoane din acela\u0219i parfum. Cump\u0103rate \u00een aceea\u0219i zi. Din acela\u0219i magazin, de la mall-ul din Bac\u0103u. Pe acela\u0219i bon.<\/p>\n\n\n\n
Le luase pe am\u00e2ndou\u0103 odat\u0103. Unul mi l-a dat mie, \u201edin partea lui\u201d, cel\u0103lalt ei, \u201edin partea lui\u201d. Ne cump\u0103rase la dublu tot: parfumul, vestele de Pa\u0219te \u2014 aveam am\u00e2ndou\u0103 c\u00e2te una la fel, doar culoarea diferit\u0103 \u2014, p\u00e2n\u0103 \u0219i l\u0103n\u021bi\u0219oarele. Economisea timp, probabil. Un singur drum la magazin, dou\u0103 femei mul\u021bumite.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ne-a iubit egal, a spus Nina cu un r\u00e2s amar care s-a stins \u00een lacrimi. Sau nu ne-a iubit deloc pe niciuna. Nu mai \u0219tiu ce e mai r\u0103u.<\/p>\n\n\n\n
Am stat ore \u00eentregi. Am pus cap la cap datele ca la un dosar penal. Turele lui de trei s\u0103pt\u0103m\u00e2ni erau de fapt zece zile la mine, zece zile la ea, plus c\u00e2teva zile \u201ela lucru\u201d care poate chiar erau la lucru, sau poate erau ale altcuiva de care nu \u0219tim nici acum. Acelea\u0219i scuze la am\u00e2ndou\u0103. Acelea\u0219i telefoane scurte. Aceea\u0219i minciun\u0103, \u0219lefuit\u0103 nou\u0103sprezece ani p\u00e2n\u0103 ajunsese perfect\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u0218i \u00een tot calculul acela rece mi-a devenit limpede un lucru care m-a durut mai tare dec\u00e2t tr\u0103darea: niciuna dintre noi nu fusese amanta. Am\u00e2ndou\u0103 fuseser\u0103m so\u021bii. Am\u00e2ndou\u0103 \u00eei c\u0103lcaser\u0103m c\u0103m\u0103\u0219ile, \u00eei \u021binuser\u0103m m\u00e2ncarea cald\u0103, \u00eel a\u0219teptaser\u0103m la geam. Am\u00e2ndou\u0103 \u00eei crescuser\u0103m copiii aproape singure, spun\u00e2ndu-le c\u0103 \u201etata munce\u0219te departe pentru noi\u201d.<\/p>\n\n\n\n
Copiii au fost, de altfel, cei care ne-au vindecat mai repede dec\u00e2t noi. B\u0103iatul Ninei \u0219i Camelia mea au descoperit, vorbind pe telefon, c\u0103 \u021bin cu aceea\u0219i echip\u0103 de fotbal, c\u0103 \u00eenjur\u0103 la fel c\u00e2nd pierde echipa, \u0219i c\u0103 r\u00e2d am\u00e2ndoi la fel \u2014 un r\u00e2s pe care-l mo\u0219teniser\u0103 de la acela\u0219i om. Au \u00eenceput s\u0103-\u0219i scrie zilnic. Fra\u021bi vitregi care, p\u00e2n\u0103 la \u00eenmorm\u00e2ntare, nu \u0219tiau c\u0103 exist\u0103 unul altul, \u0219i care acum \u00ee\u0219i trimit poze \u0219i-\u0219i povestesc amintiri, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103-l lipeasc\u0103 la loc din cioburi pe tat\u0103l pe care fiecare \u00eel avusese doar pe jum\u0103tate.<\/p>\n\n\n\n
La parastasul de patruzeci de zile, Nina a venit la Piatra Neam\u021b cu copiii ei. Nu am chemat-o \u0219i nu am refuzat-o. A venit pur \u0219i simplu. Am stat una l\u00e2ng\u0103 alta \u00een biseric\u0103, dou\u0103 v\u0103duve ale aceluia\u0219i b\u0103rbat, \u00eembr\u0103cate am\u00e2ndou\u0103 \u00een negru. Nu ne-am \u021binut de m\u00e2n\u0103. Nu suntem prietene \u0219i poate nu vom fi niciodat\u0103. Prea mult\u0103 durere ne desparte, prea mul\u021bi ani fura\u021bi.<\/p>\n\n\n\n
Dar am stat al\u0103turi. Pentru c\u0103, la sf\u00e2r\u0219it, singurul pe care aveam am\u00e2ndou\u0103 dreptul s\u0103-l ur\u00e2m nu mai era acolo s\u0103 r\u0103spund\u0103 la nicio \u00eentrebare. Plecase \u0219i dusese cu el toate r\u0103spunsurile, l\u0103s\u00e2nd \u00een urm\u0103 dou\u0103 femei, patru copii \u0219i o gr\u0103mad\u0103 de bonuri care spuneau adev\u0103rul pe care el nu ni-l spusese niciodat\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Uneori m\u0103 \u00eentreb dac\u0103 are vreun rost s\u0103 mai fiu sup\u0103rat\u0103 pe un mort. Dac\u0103 vina lui a murit odat\u0103 cu el, sau dac\u0103 eu \u0219i Nina avem dreptul s\u0103-l judec\u0103m \u0219i acum, c\u00e2nd nu se mai poate ap\u0103ra. Voi ce crede\u021bi \u2014 se stinge vina odat\u0103 cu omul, sau r\u0103m\u00e2ne, at\u00e2rnat\u0103 de cei pe care i-a min\u021bit?<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Aceast\u0103 lucrare este inspirat\u0103 din evenimente \u0219i persoane reale, \u00eens\u0103 a fost fic\u021bionalizat\u0103 \u00een scopuri creative. Numele, personajele \u0219i detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea \u0219i pentru a \u00eembun\u0103t\u0103\u021bi nara\u021biunea. Orice asem\u0103nare cu persoane reale, \u00een via\u021b\u0103 sau decedate, sau cu evenimente reale este pur \u00eent\u00e2mpl\u0103toare \u0219i nu este inten\u021bionat\u0103 de c\u0103tre autor.<\/p>\n\n\n\n
Autorul \u0219i editorul nu \u00ee\u0219i asum\u0103 responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul \u00een care sunt portretizate personajele \u0219i nu sunt r\u0103spunz\u0103tori pentru eventuale interpret\u0103ri gre\u0219ite. Aceast\u0103 poveste este oferit\u0103 \u201eca atare\u201d, iar orice opinii exprimate apar\u021bin personajelor \u0219i nu reflect\u0103 punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Nu am pl\u00e2ns la \u00eenmorm\u00e2ntarea so\u021bului meu. Nu pentru c\u0103 nu aveam lacrimi \u2014 le adunasem \u00een mine de trei zile, de c\u00e2nd sunase telefonul<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":48623,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[1],"tags":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/49097"}],"collection":[{"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=49097"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/49097\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":49098,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/49097\/revisions\/49098"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/48623"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=49097"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=49097"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=49097"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}