<\/p>\n\n\n\n
M\u0103 numesc Marioara, am 56 de ani \u0219i toat\u0103 via\u021ba am locuit \u00een Slatina. M-am m\u0103ritat la 22 de ani cu Petre, iar oamenii spuneau c\u0103 am noroc: b\u0103rbat serios, cu serviciu bun la combinat, cu cas\u0103 de la p\u0103rin\u021bi, b\u0103utor doar la ocazii. Ce nu se vedea din strad\u0103 era felul \u00een care m\u0103 privea. Ca pe un lucru din cas\u0103. Ca pe aragaz, ca pe frigider. Ceva ce ai, ce func\u021bioneaz\u0103 \u0219i de care nu te mai ocupi.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen fiecare zi de \u00eent\u00e2i ale lunii, c\u00e2nd \u00ee\u0219i lua salariul, Petre avea un ritual. Punea c\u00e2teva bancnote pe col\u021bul mesei din buc\u0103t\u0103rie \u0219i le acoperea cu solni\u021ba, s\u0103 nu le ia curentul de la geam. Apoi b\u0103tea cu degetul \u00een mas\u0103 \u0219i zicea:<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Banii t\u0103i de coafor, Marioaro. S\u0103 nu zici c\u0103 nu-\u021bi dau.<\/p>\n\n\n\n
\u0218i z\u00e2mbea. Un z\u00e2mbet pe care mi-e greu s\u0103-l descriu cuiva care nu l-a primit niciodat\u0103. Nu era r\u0103utate pe fa\u021b\u0103, era ceva mai m\u0103runt \u0219i mai greu de dovedit: mil\u0103 amestecat\u0103 cu dispre\u021b. Apoi venea completarea, nelipsit\u0103 ca aminul la sf\u00e2r\u0219itul rug\u0103ciunii:<\/p>\n\n\n\n
\u2014 C\u0103 de stat, stai degeaba toat\u0103 ziua.<\/p>\n\n\n\n
St\u0103team degeaba. Eu, care m\u0103 trezeam la cinci s\u0103-i fac pachetul pentru schimbul de diminea\u021b\u0103. Eu, care am \u00eengrijit-o pe mama lui \u0219ase ani, p\u00e2n\u0103 \u00een ultima ei zi, care i-am schimbat a\u0219ternuturile \u0219i i-am dat s\u0103 m\u0103n\u00e2nce cu linguri\u021ba. Eu, care v\u0103ruiam singur\u0103, puneam mur\u0103turile, duceam saco\u0219ele din pia\u021b\u0103 pe jos ca s\u0103 nu dau bani pe autobuz. St\u0103team degeaba.<\/p>\n\n\n\n
Am pl\u00e2ns mul\u021bi ani din cauza vorbelor lui. Pe urm\u0103, \u00eentr-o zi, am \u00eencetat. Nu pentru c\u0103 nu m\u0103 mai dureau. Ci pentru c\u0103 am \u00een\u021beles c\u0103 lacrimile mele nu schimbau nimic, iar t\u0103cerea mea putea s\u0103 construiasc\u0103 ceva.<\/p>\n\n\n\n
Banii de sub solni\u021b\u0103 nu i-am cheltuit niciodat\u0103. Nici m\u0103car o dat\u0103 \u00een paisprezece ani. La coafor mergeam o singur\u0103 dat\u0103 pe an, de Pa\u0219te, din banii de la pia\u021b\u0103, la o femeie care m\u0103 tundea \u00een buc\u0103t\u0103ria ei cu dou\u0103zeci de lei. Restul bancnotelor intrau \u00eentr-o cutie de tabl\u0103 de la biscui\u021bi, ascuns\u0103 \u00een fundul dulapului, sub cear\u0219afurile de zestre pe care nu le folisisem niciodat\u0103. Le neteziam cu palma, le a\u0219ezam frumos, cu chip regele \u00een aceea\u0219i parte, \u0219i puneam capacul la loc.<\/p>\n\n\n\n
Nu \u0219tiam ce fac cu ei. \u0218tiam doar c\u0103 sunt ai mei. Singurul lucru din casa aia care era doar al meu.<\/p>\n\n\n\n
Vecina mea de la etajul doi, doamna Viorica, lucrase o via\u021b\u0103 la banc\u0103. Ie\u0219ise la pensie de c\u00e2\u021biva ani \u0219i o vedeam mereu \u00eengrijit\u0103, dreapt\u0103, cu p\u0103rul f\u0103cut. \u00centr-o diminea\u021b\u0103 m-a g\u0103sit pl\u00e2ng\u00e2nd pe scara blocului, cu saco\u0219ele l\u00e2ng\u0103 mine. Petre \u00eemi spusese la micul dejun, fa\u021b\u0103 de fratele lui venit \u00een vizit\u0103, c\u0103 \u201enorocul meu e c\u0103 m-a luat el, c\u0103 altfel m\u0103turam pe la pia\u021b\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\n
Viorica nu m-a \u00eentrebat nimic. M-a luat de bra\u021b \u0219i m-a dus la ea, la o cafea. Abia la a treia cafea, peste vreo dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, i-am spus de cutia de tabl\u0103. Mi-era ru\u0219ine, parc\u0103 m\u0103rturiseam un p\u0103cat. Ea m-a ascultat, apoi a pus cea\u0219ca jos \u0219i mi-a zis o vorb\u0103 pe care o \u021bin minte \u0219i azi:<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Marioaro, banii care stau \u00een cutie dorm. Banii pu\u0219i la banc\u0103 muncesc. Tu munce\u0219ti de treizeci de ani pentru toat\u0103 lumea. E timpul s\u0103 munceasc\u0103 \u0219i ceva pentru tine.<\/p>\n\n\n\n
Ea m-a \u00eenv\u0103\u021bat tot. Ce e un depozit, ce e dob\u00e2nda, ce \u00eenseamn\u0103 s\u0103 rulezi banii, cum se cite\u0219te un extras de cont. \u00cemi desena pe \u0219erve\u021bele, cu pixul, cum cre\u0219te o sum\u0103 l\u0103sat\u0103 \u00een pace zece ani. Prima dat\u0103 c\u00e2nd am intrat cu ea \u00een banc\u0103 \u00eemi tremurau m\u00e2inile, credeam c\u0103 o s\u0103 r\u00e2d\u0103 cineva de mine, o casnic\u0103 cu bancnote netezite scoase dintr-o cutie de biscui\u021bi. Nu a r\u00e2s nimeni. Am plecat de acolo cu primul meu carnet \u0219i cu un sentiment pe care nu-l mai avusesem de la nunta mea: c\u0103 mi se \u00eent\u00e2mpl\u0103 ceva important.<\/p>\n\n\n\n
De atunci, \u00een fiecare mar\u021bi diminea\u021ba, c\u00e2nd Petre era \u00een schimb, mergeam la banc\u0103. Lun\u0103 de lun\u0103, paisprezece ani. Banii de coafor intrau to\u021bi acolo. Iar de la un punct \u00eencolo, nu numai ei.<\/p>\n\n\n\n
Pentru c\u0103 mai aveam un secret. Ma\u0219ina de cusut a mamei, o Ileana veche, care st\u0103tea \u00een debara sub o p\u0103tur\u0103. Mama fusese croitoreas\u0103 \u0219i m\u0103 \u00eenv\u0103\u021base de mic\u0103 tot ce \u0219tia. Petre considera c\u0103 e \u201elucru de babe\u201d \u0219i nu s-a uitat niciodat\u0103 la ea.<\/p>\n\n\n\n
Am \u00eenceput cu o vecin\u0103 care avea nevoie de un tiv. Apoi cu fata ei, care voia o rochie modificat\u0103 pentru o nunt\u0103. Apoi cu colega fetei. \u00centr-un an, coseam pentru jum\u0103tate de cartier: uniforme de \u0219coal\u0103, pantaloni de scurtat, rochii de botez, fuste str\u00e2mtate. Femeile veneau diminea\u021ba, dup\u0103 ce pleca Petre, \u0219i \u00ee\u0219i luau hainele \u00een saco\u0219e de rafie, ca de la pia\u021b\u0103, s\u0103 nu bat\u0103 la ochi.<\/p>\n\n\n\n
Ma\u0219ina de cusut o porneam doar noaptea. A\u0219teptam s\u0103-l aud pe Petre sfor\u0103ind \u2014 sfor\u0103ia de se auzeau geamurile \u2014 \u0219i abia atunci intram \u00een debara, aprindeam veioza mic\u0103 \u0219i coseam. Uneori p\u00e2n\u0103 la dou\u0103, la trei diminea\u021ba. \u00cemi amor\u021beau umerii, m\u0103 usturau ochii, dar nu m\u0103 sim\u021beam niciodat\u0103 obosit\u0103 acolo. M\u0103 sim\u021beam a mea.<\/p>\n\n\n\n
\u201eStai degeaba\u201d, zicea el diminea\u021ba, la cafea. Iar eu d\u0103deam din cap \u0219i t\u0103ceam, cu degetele \u00een\u021bepate de ace ascunse \u00een poal\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Acum trei luni am f\u0103cut pasul cel mare. Cu economiile rulate paisprezece ani \u0219i cu banii din croitorie, am dat avansul pentru un apartament cu dou\u0103 camere, aproape de pia\u021b\u0103. Pe numele meu. Viorica a stat l\u00e2ng\u0103 mine la notar \u0219i, c\u00e2nd am semnat, m-a str\u00e2ns de m\u00e2n\u0103 pe sub mas\u0103. Nu i-am spus lui Petre nimic. Nu pl\u0103nuiam s\u0103 plec. Voiam doar s\u0103 \u0219tiu c\u0103 pot. C\u0103 dac\u0103 vreodat\u0103 se rupe ceva, eu am unde s\u0103 m\u0103 duc.<\/p>\n\n\n\n
Nu \u0219tiam c\u0103 \u201evreodat\u0103\u201d era at\u00e2t de aproape.<\/p>\n\n\n\n
Petre a \u00eemplinit 60 de ani \u00een martie. Iar \u00eentr-o sear\u0103 de mar\u021bi, \u00eentre ciorb\u0103 \u0219i felul doi, a l\u0103sat lingura jos, s-a \u0219ters la gur\u0103 \u0219i mi-a spus, calm, de parc\u0103 anun\u021ba c\u0103 se scumpe\u0219te curentul:<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Marioaro, eu plec. Mi-am g\u0103sit pe cineva. O femeie t\u00e2n\u0103r\u0103, care m\u0103 \u00een\u021belege. Cu tine nu mai am ce vorbi de ani de zile.<\/p>\n\n\n\n
Am r\u0103mas \u00een picioare, cu polonicul \u00een m\u00e2n\u0103, l\u00e2ng\u0103 aragaz. Treizeci \u0219i patru de ani de c\u0103snicie, \u00eencheia\u021bi \u00eentre dou\u0103 farfurii.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 \u0218i casa, a continuat el, \u0219tii bine c\u0103 e a mea, de la p\u0103rin\u021bi. A\u0219a c\u0103 vezi ce faci. Nu te gr\u0103besc, dar nici s\u0103 te lunge\u0219ti. Poate te ia sor\u0103-ta o vreme.<\/p>\n\n\n\n
Apoi s-a l\u0103sat pe sp\u0103tarul scaunului \u0219i a a\u0219teptat. \u00cel cuno\u0219team prea bine ca s\u0103 nu v\u0103d ce a\u0219tepta: lacrimile mele. Rug\u0103mintea. Scena \u00een care cad \u00een genunchi \u0219i m\u0103 ag\u0103\u021b de m\u00e2neca lui. Avea deja preg\u0103tit\u0103 pe fa\u021b\u0103 mila aia dispre\u021buitoare, cea de sub solni\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n
N-a curs nicio lacrim\u0103. M-am mirat \u0219i eu. Am sim\u021bit doar o lini\u0219te mare, ca dup\u0103 o furtun\u0103 care s-a tot am\u00e2nat ani de zile \u0219i \u00een sf\u00e2r\u0219it a trecut.<\/p>\n\n\n\n
Am pus polonicul jos. M-am dus \u00een dormitor, am scos de sub cear\u0219afurile de zestre carnetul cu col\u021burile roase \u0219i mapa cu acte. M-am \u00eentors \u00een buc\u0103t\u0103rie \u0219i le-am pus pe mas\u0103, \u00een fa\u021ba lui. Exact pe col\u021bul unde \u00eemi l\u0103sa el banii. Am ridicat solni\u021ba \u0219i am a\u0219ezat-o deasupra.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ce-i asta? a \u00eentrebat.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Banii mei de coafor, am spus. To\u021bi. Din paisprezece ani. Plus ce am muncit noaptea, c\u00e2t sfor\u0103iai.<\/p>\n\n\n\n
A deschis carnetul. L-am v\u0103zut cum cite\u0219te suma o dat\u0103, apoi \u00eenc\u0103 o dat\u0103, cum mi\u0219c\u0103 buzele f\u0103r\u0103 sunet. Apoi a ajuns la actele apartamentului. La numele meu, scris de notar. La data semn\u0103rii \u2014 cu trei luni \u00een urm\u0103.<\/p>\n\n\n\n
A p\u0103lit. Petre al meu, care nu p\u0103lea niciodat\u0103, care avea r\u0103spuns la orice, st\u0103tea la masa lui, \u00een casa lui, \u0219i nu putea s\u0103 scoat\u0103 un cuv\u00e2nt.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu-i nevoie s\u0103 pleci tu la femeia aia, i-am spus. Plec eu. La mine acas\u0103.<\/p>\n\n\n\n
A doua zi diminea\u021b\u0103 am \u00eenceput s\u0103-mi \u00eempachetez lucrurile. N-am luat mult: hainele, ma\u0219ina de cusut, cutia de tabl\u0103 goal\u0103 \u2014 pe ea am p\u0103strat-o, ca amintire \u2014 \u0219i m\u0103rul de pe pervaz, pe care-l crescusem din s\u0103m\u00e2n\u021b\u0103. Vecinii au ie\u0219it pe la u\u0219i c\u00e2nd m-au v\u0103zut c\u0103r\u00e2nd cutiile pe sc\u0103ri. Doi b\u0103ie\u021bi de la parter s-au oferit s\u0103 m\u0103 ajute.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Mul\u021bumesc, maic\u0103, le-am zis. Dar pe astea le duc eu. Le-am c\u0103rat paisprezece ani, le mai duc \u0219i acum.<\/p>\n\n\n\n
\u0218i z\u00e2mbeam. Nu-mi puteam st\u0103p\u00e2ni z\u00e2mbetul, urcam sc\u0103rile apartamentului meu cu c\u00e2te o cutie \u00een bra\u021be \u0219i z\u00e2mbeam ca proasta, singur\u0103 pe casa sc\u0103rii. Viorica m-a a\u0219teptat sus cu o p\u00e2ine \u0219i cu sare, ca la cas\u0103 nou\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Mi-am mobilat apartamentul cu m\u00e2inile mele. Perdelele le-am cusut eu, fe\u021bele de pern\u0103 le-am brodat noaptea, dar acum nu mai pe furi\u0219 \u2014 cu lumina mare aprins\u0103 \u0219i cu radioul pornit. Clientele m-au urmat toate; acum vin la mine acas\u0103 \u0219i bem c\u00e2te o cafea la prob\u0103. Mar\u021bea merg tot la banc\u0103. Din obi\u0219nuin\u021b\u0103. \u0218i pentru c\u0103, mi-a zis Viorica, banii nu trebuie l\u0103sa\u021bi s\u0103 doarm\u0103 nici acum.<\/p>\n\n\n\n
Pe Petre nu l-am mai v\u0103zut patru luni. Am aflat de la fratele lui ce s-a \u00eent\u00e2mplat: femeia cea t\u00e2n\u0103r\u0103, c\u00e2nd a descoperit c\u0103 Petre are rate restante \u0219i un \u00eemprumut f\u0103cut pentru ma\u0219ina cu care o plimba, \u0219i-a str\u00e2ns lucrurile \u00eentr-o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103. A r\u0103mas singur \u00een casa lui de la p\u0103rin\u021bi, cu datoriile lui \u0219i cu solni\u021ba lui.<\/p>\n\n\n\n
Iar acum dou\u0103 duminici, mi-a sunat cineva la u\u0219\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Era Petre. Sl\u0103bit, cu o plas\u0103 \u00een m\u00e2n\u0103, cu ochii \u00een jos. A stat un pic \u00een prag, apoi a zis, \u00eencet:<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Marioaro\u2026 m-am g\u00e2ndit c\u0103 poate\u2026 tu, singur\u0103 aici\u2026 poate \u00ee\u021bi lipse\u0219te ceva.<\/p>\n\n\n\n
M-am uitat la el. La omul care paisprezece ani mi-a pus bani sub solni\u021b\u0103 ca s\u0103-mi aminteasc\u0103 \u00een fiecare lun\u0103 c\u00e2t de pu\u021bin valorez. \u0218i am sim\u021bit c\u0103 nu mai am pentru el nici ur\u0103, nici dor. Nimic. Doar lini\u0219tea aia mare.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Am coafor la cinci minute, i-am spus. \u00cen rest, nu-mi lipse\u0219te nimic.<\/p>\n\n\n\n
\u0218i am \u00eenchis u\u0219a. U\u0219a mea, de la casa mea, pl\u0103tit\u0103 cu bancnotele pe care el mi le arunca de sus.<\/p>\n\n\n\n
M-am \u00eentors \u00een buc\u0103t\u0103rie, mi-am turnat o cafea \u0219i m-am a\u0219ezat la ma\u0219ina de cusut, \u00een plin\u0103 zi, cu soarele pe mas\u0103. \u0218i m-am g\u00e2ndit la toate femeile care, \u00een clipa asta, tac \u0219i construiesc ceva \u00een lini\u0219te, \u00een timp ce cineva le spune c\u0103 stau degeaba.<\/p>\n\n\n\n
Voi ce a\u021bi construit \u00een t\u0103cere, \u00een timp ce al\u021bii v\u0103 credeau \u201ede nimic\u201d? Scrie\u021bi-mi \u00een comentarii \u2014 poate povestea voastr\u0103 d\u0103 curaj alteia care acum pl\u00e2nge pe o scar\u0103 de bloc.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Aceast\u0103 lucrare este inspirat\u0103 din evenimente \u0219i persoane reale, \u00eens\u0103 a fost fic\u021bionalizat\u0103 \u00een scopuri creative. Numele, personajele \u0219i detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea \u0219i pentru a \u00eembun\u0103t\u0103\u021bi nara\u021biunea. Orice asem\u0103nare cu persoane reale, \u00een via\u021b\u0103 sau decedate, sau cu evenimente reale este pur \u00eent\u00e2mpl\u0103toare \u0219i nu este inten\u021bionat\u0103 de c\u0103tre autor.<\/p>\n\n\n\n
Autorul \u0219i editorul nu \u00ee\u0219i asum\u0103 responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul \u00een care sunt portretizate personajele \u0219i nu sunt r\u0103spunz\u0103tori pentru eventuale interpret\u0103ri gre\u0219ite. Aceast\u0103 poveste este oferit\u0103 \u201eca atare\u201d, iar orice opinii exprimate apar\u021bin personajelor \u0219i nu reflect\u0103 punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
M\u0103 numesc Marioara, am 56 de ani \u0219i toat\u0103 via\u021ba am locuit \u00een Slatina. M-am m\u0103ritat la 22 de ani cu Petre, iar oamenii spuneau<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":48623,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[1],"tags":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/48873"}],"collection":[{"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=48873"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/48873\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":48874,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/48873\/revisions\/48874"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/48623"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=48873"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=48873"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=48873"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}