\u2026se afla o cas\u0103 mic\u0103, aproape d\u0103r\u00e2mat\u0103, cu acoperi\u0219ul peticit \u0219i gardul str\u00e2mb, f\u0103cut din sc\u00e2nduri diferite, adunate parc\u0103 din ce s-a g\u0103sit.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Daniel a sim\u021bit cum \u00eei fuge p\u0103m\u00e2ntul de sub picioare.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Nu asta se a\u0219tepta s\u0103 vad\u0103.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Nu Elena pe care o cuno\u0219tea el.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
A cobor\u00e2t \u00eencet din ma\u0219in\u0103. Pantofii lui scumpi s-au afundat u\u0219or \u00een noroiul din curte. A ezitat o clip\u0103, apoi a p\u0103\u0219it spre u\u0219\u0103.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
A b\u0103tut.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
O dat\u0103.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
De dou\u0103 ori.<\/p>\n\n\n\n
U\u0219a s-a deschis \u00eencet.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen prag a ap\u0103rut Elena.<\/p>\n\n\n\n
Mai slab\u0103. Cu p\u0103rul prins simplu, f\u0103r\u0103 vreo urm\u0103 de machiaj. Dar ochii\u2026 aceia\u0219i ochi calzi, pe care \u00eei \u0219tia at\u00e2t de bine.<\/p>\n\n\n\n
Pentru o clip\u0103, niciunul nu a spus nimic.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ai venit, a zis ea \u00eencet.<\/p>\n\n\n\n
Nu era repro\u0219 \u00een vocea ei.<\/p>\n\n\n\n
Nici ur\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Doar o lini\u0219te care \u00eel durea mai tare dec\u00e2t orice ceart\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Daniel a \u00eenghi\u021bit \u00een sec.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Am primit scrisoarea\u2026<\/p>\n\n\n\n
Ea a dat din cap \u0219i s-a dat pu\u021bin \u00eentr-o parte.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Intr\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Casa era modest\u0103. O sob\u0103 veche, o mas\u0103 mic\u0103, dou\u0103 scaune. Pe un perete, o icoan\u0103 \u0219i o fotografie veche \u2014 ei doi, tineri, z\u00e2mbind.<\/p>\n\n\n\n
Daniel a sim\u021bit cum \u00eel str\u00e2nge pieptul.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Tu\u2026 locuie\u0219ti aici? a \u00eentrebat el, aproape \u0219optit.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Da, aici e casa mea.<\/p>\n\n\n\n
A vrut s\u0103 spun\u0103 ceva, dar cuvintele nu veneau.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 De ce m-ai chemat? a \u00eentrebat, \u00een cele din urm\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Elena l-a privit direct.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu te-am chemat pentru mine.<\/p>\n\n\n\n
\u0218i atunci, din camera al\u0103turat\u0103, s-a auzit un pas.<\/p>\n\n\n\n
Un b\u0103iat a ap\u0103rut \u00een u\u0219\u0103. Avea vreo opt ani. Ochii lui\u2026 erau identici cu ai lui Daniel.<\/p>\n\n\n\n
B\u0103rbatul a \u00eencremenit.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 El este Andrei, a spus Elena calm. Fiul t\u0103u.<\/p>\n\n\n\n
Lini\u0219tea a c\u0103zut greu peste \u00eenc\u0103pere.<\/p>\n\n\n\n
Daniel a sim\u021bit cum i se taie respira\u021bia.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Fiul\u2026 meu?<\/p>\n\n\n\n
Elena a dat din cap.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Am aflat dup\u0103 ce m-ai dat afar\u0103. N-am vrut s\u0103 te caut. Aveai via\u021ba ta\u2026 \u0219i m\u00e2ndria ta.<\/p>\n\n\n\n
Daniel a f\u0103cut un pas \u00eenapoi, ca \u0219i cum realitatea \u00eel lovise fizic.<\/p>\n\n\n\n
To\u021bi anii. To\u021bi banii. Toat\u0103 via\u021ba lui.<\/p>\n\n\n\n
\u0218i nu \u0219tia c\u0103 are un copil.<\/p>\n\n\n\n
B\u0103iatul \u00eel privea curios.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Tu e\u0219ti tata? a \u00eentrebat simplu.<\/p>\n\n\n\n
\u00centrebarea l-a zdrobit.<\/p>\n\n\n\n
Pentru prima dat\u0103 dup\u0103 zeci de ani, Daniel a sim\u021bit cum \u00eei dau lacrimile.<\/p>\n\n\n\n
S-a apropiat \u00eencet.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Da\u2026 dac\u0103 m\u0103 mai prime\u0219ti.<\/p>\n\n\n\n
Andrei a z\u00e2mbit timid.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Mama zice c\u0103 oamenii pot gre\u0219i\u2026 dar pot \u0219i s\u0103 se schimbe.<\/p>\n\n\n\n
Elena nu a spus nimic. Dar privirea ei era diferit\u0103 acum.<\/p>\n\n\n\n
Nu mai era doar lini\u0219te.<\/p>\n\n\n\n
Era o \u0219ans\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Daniel a c\u0103zut \u00een genunchi, f\u0103r\u0103 s\u0103-i pese de noroi sau de haine.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 \u00cemi pare r\u0103u\u2026 pentru tot, a spus cu voce tremurat\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Nu mai era vorba de m\u00e2ndrie.<\/p>\n\n\n\n
Nu mai era vorba de bani.<\/p>\n\n\n\n
Era vorba de o via\u021b\u0103 pe care o pierduse\u2026 \u0219i pe care poate, doar poate, o putea repara.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen acea cas\u0103 mic\u0103, dintr-un sat uitat de lume, Daniel Popescu a \u00een\u021beles pentru prima dat\u0103 ce \u00eenseamn\u0103 cu adev\u0103rat s\u0103 fii bogat.<\/p>\n\n\n\n
Nu \u00een conturi.<\/p>\n\n\n\n
Ci \u00een oameni.<\/p>\n\n\n\n
Iar \u00een ziua aceea, nu \u0219i-a mai dorit s\u0103 plece.<\/p>\n\n\n\n
Pentru c\u0103, \u00een sf\u00e2r\u0219it, ajunsese acas\u0103.<\/p>\n\n\n\n