U\u0219a s-a tr\u00e2ntit \u00een urma lui, iar sunetul acela a r\u0103mas suspendat \u00een apartament ca o ultim\u0103 lovitur\u0103.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
\u00cen mijlocul holului era geamantanul lui, plin cu haine aruncate \u00een grab\u0103. M-am uitat la el mult timp, f\u0103r\u0103 s\u0103 simt ce credeam c\u0103 voi sim\u021bi.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Nu era bucurie.<\/p>\n\n\n\n
Nu era nici durere.<\/p>\n\n\n\n
Era doar o lini\u0219te ad\u00e2nc\u0103, \u00een care mila nu mai avea loc.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Am luat telefonul \u0219i i-am \u0219ters num\u0103rul. Apoi am pornit muzica \u2014 o list\u0103 veche, cu melodii pe care le ascultam c\u00e2ndva \u00een drumurile noastre lungi.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
M-am a\u0219teptat s\u0103 pl\u00e2ng.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Dar, spre surprinderea mea, am respirat mai u\u0219or.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Ca \u0219i cum pere\u021bii \u00ee\u0219i scuturaser\u0103, \u00een sf\u00e2r\u0219it, praful anilor. Ca \u0219i cum aerul din cas\u0103 devenise din nou al meu.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Dup\u0103 o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, Andrei mi-a scris:<\/p>\n\n\n\n
\u201eTrebuie s\u0103 vorbim.\u201d<\/strong><\/p>\n\n\n\n Nu i-am r\u0103spuns.<\/p>\n\n\n\n A doua zi, era la u\u0219\u0103.<\/p>\n\n\n\n St\u0103tea cu fruntea aproape lipit\u0103 de tocul de lemn, obosit, ne\u00eengrijit, cu paltonul aruncat pe umeri \u0219i umbre ad\u00e2nci sub ochi. Omul care plecase sigur pe el se \u00eentorsese mic, dezorientat \u0219i speriat.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Maria, eu\u2026 Nicoleta\u2026 nu e cum am crezut, a \u00eenceput el, b\u00e2lb\u00e2indu-se. E t\u00e2n\u0103r\u0103, iar eu par un b\u0103tr\u00e2n l\u00e2ng\u0103 ea. R\u00e2de de mine.<\/p>\n\n\n\n L-am privit calm.<\/p>\n\n\n\n \u2014 \u00cen\u021beleg. Dar asta nu mai este problema mea.<\/p>\n\n\n\n A f\u0103cut un pas spre mine.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Am gre\u0219it. Am crezut c\u0103 \u00eentre noi s-a stins totul. C\u0103 nu mai avem nimic. Dar acum mi-am dat seama c\u0103 f\u0103r\u0103 tine nu am nimic. Putem s\u0103 o lu\u0103m de la cap\u0103t.<\/p>\n\n\n\n Atunci am z\u00e2mbit.<\/p>\n\n\n\n Pentru prima dat\u0103 dup\u0103 mul\u021bi ani, am z\u00e2mbit f\u0103r\u0103 am\u0103r\u0103ciune. F\u0103r\u0103 team\u0103. F\u0103r\u0103 oboseal\u0103.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Nu, Andrei. Nu s-a stins nimic. Pur \u0219i simplu s-a terminat.<\/p>\n\n\n\n A r\u0103mas f\u0103r\u0103 cuvinte.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Te-ai schimbat, a \u0219optit.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Nu, i-am r\u0103spuns \u00eencet. Doar am \u00eencetat s\u0103-mi fie fric\u0103 s\u0103 tr\u0103iesc f\u0103r\u0103 tine.<\/p>\n\n\n\n A plecat.<\/p>\n\n\n\n De data aceasta, pentru totdeauna.<\/p>\n\n\n\n <\/p>\n\n\n\n <\/p>\n\n\n\n Dup\u0103 plecarea lui, casa a \u00eenceput s\u0103 mi se par\u0103 mai mare.<\/p>\n\n\n\n Nu pentru c\u0103 se schimbase ceva \u00een pere\u021bi, ci pentru c\u0103 disp\u0103ruse greutatea care ap\u0103sa peste fiecare camer\u0103.<\/p>\n\n\n\n Am vopsit pere\u021bii. Am cump\u0103rat perdele noi. Am mutat mobila. Am aruncat lucrurile care p\u0103strau prea mult\u0103 triste\u021be \u0219i am p\u0103strat doar ce \u00eemi aducea lini\u0219te.<\/p>\n\n\n\n Pentru prima dat\u0103 dup\u0103 ani \u00eentregi, reflexia mea din oglind\u0103 nu mai p\u0103rea obosit\u0103.<\/p>\n\n\n\n Am \u00eenv\u0103\u021bat din nou s\u0103 beau cafeaua diminea\u021ba pe balcon, f\u0103r\u0103 s\u0103 ascult pa\u0219ii cuiva pe hol. Am \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103 r\u00e2d f\u0103r\u0103 s\u0103 m\u0103 opresc la jum\u0103tate. Am \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103 nu mai privesc peste um\u0103r, ca \u0219i cum lini\u0219tea ar fi trebuit mereu s\u0103 fie pedepsit\u0103.<\/p>\n\n\n\n \u00cencet, via\u021ba mea nu a mai fost despre el.<\/p>\n\n\n\n A \u00eenceput s\u0103 fie despre mine.<\/p>\n\n\n\n <\/p>\n\n\n\n <\/p>\n\n\n\n \u00cen toamn\u0103, m-am angajat la un atelier de pictur\u0103.<\/p>\n\n\n\n Era un vis vechi, pe care \u00eel tot am\u00e2nasem ani la r\u00e2nd. \u00cemi spuneam mereu c\u0103 nu e momentul. C\u0103 am treburi mai importante. C\u0103 nu se poate tr\u0103i din culoare, din p\u00e2nze, din dorin\u021be uitate \u00een sertar.<\/p>\n\n\n\n Dar, \u00eentr-o zi, am intrat \u00een atelier \u0219i am sim\u021bit c\u0103 m\u0103 \u00eentorc \u00eentr-un loc pe care \u00eel cunoscusem dintotdeauna.<\/p>\n\n\n\n La \u00eenceput am pictat timid.<\/p>\n\n\n\n Apoi, cu tot mai mult curaj.<\/p>\n\n\n\n P\u00e2nzele s-au umplut de albastru, galben, ro\u0219u, verde, de furtuni \u0219i dimine\u021bi, de umbre care se rupeau \u00een lumin\u0103. Fiecare culoare p\u0103rea s\u0103 scoat\u0103 din mine ceva ce t\u0103cuse prea mult.<\/p>\n\n\n\n Oamenii veneau la expozi\u021bii \u0219i m\u0103 \u00eentrebau:<\/p>\n\n\n\n \u2014 Cine v-a inspirat s\u0103 picta\u021bi a\u0219a?<\/p>\n\n\n\n Eu doar z\u00e2mbeam.<\/p>\n\n\n\n Nu era un om. <\/p>\n\n\n\n <\/p>\n\n\n\n \u00centr-o sear\u0103, c\u00e2nd lumina zilei se stingea \u00eencet peste ora\u0219, \u00een atelier a intrat un b\u0103rbat.<\/p>\n\n\n\n Era \u00eenalt, u\u0219or neb\u0103rbierit, cu o privire cald\u0103 \u0219i un z\u00e2mbet care sem\u0103na cu o raz\u0103 de lumin\u0103 intrat\u0103 pe nea\u0219teptate \u00eentr-o camer\u0103.<\/p>\n\n\n\n S-a oprit \u00een fa\u021ba unui tablou \u0219i l-a privit mult timp.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Ave\u021bi tablouri incredibil de sincere, a spus. Parc\u0103 respir\u0103. Ca \u0219i cum a\u021bi eliberat ceva din ele.<\/p>\n\n\n\n M-am sprijinit de \u0219evalet \u0219i am z\u00e2mbit.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Poate chiar asta am f\u0103cut. Uneori, ca s\u0103-\u021bi recape\u021bi via\u021ba, trebuie mai \u00eent\u00e2i s\u0103 pierzi iluzia.<\/p>\n\n\n\n \u00cel chema Lucian.<\/p>\n\n\n\n A cump\u0103rat un tablou \u2014 cel \u00een care furtuna se transforma \u00een r\u0103s\u0103rit. Apoi s-a \u00eentors. Nu ca un simplu client, ci ca un om care nu se gr\u0103bea s\u0103 plece.<\/p>\n\n\n\n Am \u00eenceput s\u0103 ne plimb\u0103m seara.<\/p>\n\n\n\n Vorbeam despre lucruri m\u0103runte, despre c\u0103r\u021bi, despre vreme, despre ora\u0219, despre c\u00e2t de ciudat\u0103 poate fi via\u021ba. Despre faptul c\u0103 uneori sf\u00e2r\u0219iturile par pedepse, dar se dovedesc a fi u\u0219i.<\/p>\n\n\n\n Lucian nu \u00eencerca s\u0103 repare nimic \u00een mine. Nu venea cu promisiuni mari. Nu \u00eemi cerea s\u0103 uit.<\/p>\n\n\n\n Doar mergea l\u00e2ng\u0103 mine.<\/p>\n\n\n\n Iar dup\u0103 at\u00e2\u021bia ani \u00een care iubirea fusese greutate, prezen\u021ba lui p\u0103rea aer.<\/p>\n\n\n\n <\/p>\n\n\n\n <\/p>\n\n\n\n Au trecut \u0219ase luni.<\/p>\n\n\n\n \u00cen apartamentul meu era lini\u0219te, c\u0103ldur\u0103, miros de cafea \u0219i vopsea proasp\u0103t\u0103. Nu mai sim\u021beam golul ca pe o pedeaps\u0103, ci ca pe un spa\u021biu \u00een care puteam s\u0103 cresc.<\/p>\n\n\n\n Uneori m\u0103 surprindeam g\u00e2ndindu-m\u0103 c\u0103 abia acum \u00een\u021beleg:<\/p>\n\n\n\n a pierde nu \u00eenseamn\u0103 \u00eentotdeauna a fi \u00eenfr\u00e2nt.<\/strong><\/p>\n\n\n\n Uneori, pierderea este singura cale prin care via\u021ba \u00ee\u021bi face loc s\u0103 te reg\u0103se\u0219ti.<\/p>\n\n\n\n Geamantanul \u00een care fuseser\u0103 c\u00e2ndva hainele lui Andrei l-am dus la un ad\u0103post. Poate altcineva avea nevoie de el. Poate altcineva urma s\u0103 plece de undeva \u0219i s\u0103 \u00eenceap\u0103 din nou.<\/p>\n\n\n\n \u00cen seara aceea, am \u00eenchis u\u0219a atelierului \u0219i am r\u0103mas o clip\u0103 \u00een fa\u021ba geamului. Luna lumina strada, iar ora\u0219ul p\u0103rea mai bl\u00e2nd dec\u00e2t de obicei.<\/p>\n\n\n\n Am sim\u021bit atunci, cu o claritate lini\u0219tit\u0103, c\u0103 trecutul chiar se \u00eencheiase.<\/p>\n\n\n\n \u0218i, pentru prima dat\u0103, nu m-a durut.<\/p>\n\n\n\n Pentru c\u0103 unele sf\u00e2r\u0219ituri nu vin ca s\u0103 ne ia via\u021ba.<\/p>\n\n\n\n Vin ca s\u0103 ne-o dea \u00eenapoi.<\/p>\n\n\n\n Acum chiar se terminase.<\/strong><\/p>\n\n\n\n \u0218i abia \u00eencepea.<\/strong><\/p>\n\n\n\n <\/p>\n\n\n\n <\/p>\n\n\n\n Aceast\u0103 lucrare este inspirat\u0103 din evenimente \u0219i persoane reale, \u00eens\u0103 a fost fic\u021bionalizat\u0103 \u00een scopuri creative. Numele, personajele \u0219i detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea \u0219i pentru a \u00eembun\u0103t\u0103\u021bi nara\u021biunea. Orice asem\u0103nare cu persoane reale, \u00een via\u021b\u0103 sau decedate, sau cu evenimente reale este pur \u00eent\u00e2mpl\u0103toare \u0219i nu este inten\u021bionat\u0103 de c\u0103tre autor.<\/p>\n\n\n\n Autorul \u0219i editorul nu \u00ee\u0219i asum\u0103 responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul \u00een care sunt portretizate personajele \u0219i nu sunt r\u0103spunz\u0103tori pentru eventuale interpret\u0103ri gre\u0219ite. Aceast\u0103 poveste este oferit\u0103 \u201eca atare\u201d, iar orice opinii exprimate apar\u021bin personajelor \u0219i nu reflect\u0103 punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" U\u0219a s-a tr\u00e2ntit \u00een urma lui, iar sunetul acela a r\u0103mas suspendat \u00een apartament ca o ultim\u0103 lovitur\u0103. \u00cen mijlocul holului era geamantanul lui, plin<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":48059,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[1],"tags":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/48079"}],"collection":[{"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=48079"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/48079\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":48080,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/48079\/revisions\/48080"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/48059"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=48079"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=48079"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=48079"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}Apartamentul a \u00eenceput s\u0103 respire<\/h2>\n\n\n\n
Visul pe care \u00eel am\u00e2nasem prea mult<\/h2>\n\n\n\n
Era libertatea.<\/p>\n\n\n\nB\u0103rbatul care a r\u0103mas dup\u0103 furtun\u0103<\/h2>\n\n\n\n
Uneori, pierderea este \u00eenceputul \u00eentoarcerii la tine<\/h2>\n\n\n\n