…Marian.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Era el.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Mai b\u0103tr\u00e2n, sprijinit \u00eentr-un baston, cu riduri ad\u00e2nci \u00een jurul ochilor \u0219i cu umerii u\u0219or apleca\u021bi de ani. Dar \u00een privirea lui r\u0103m\u0103sese aceea\u0219i c\u0103ldur\u0103 t\u0103cut\u0103 pe care o \u021bineam minte.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Am r\u0103mas nemi\u0219cat\u0103 c\u00e2teva clipe. Nu pentru c\u0103 m\u0103 durea s\u0103-l v\u0103d, ci pentru c\u0103 timpul p\u0103rea s\u0103 se fi str\u00e2ns dintr-odat\u0103 \u00eentr-un singur punct.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Privirile noastre s-au \u00eent\u00e2lnit.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
\u0218i, pentru o clip\u0103, anii dintre noi au disp\u0103rut.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Evelina, a spus el \u00eencet. Nu credeam c\u0103 vei veni.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Mi-am str\u00e2ns paltonul \u00een jurul meu \u0219i am z\u00e2mbit slab.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nici eu nu credeam c\u0103 scrisoarea era de la tine.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
\u00cen vocea mea nu era repro\u0219. Nici durere. Doar o curiozitate bl\u00e2nd\u0103, o nelini\u0219te fin\u0103, ca ecoul unei vie\u021bi care ar fi putut ar\u0103ta altfel dac\u0103, \u00eentr-o zi \u00eendep\u0103rtat\u0103, a\u0219 fi ales un alt drum.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Ne-am a\u0219ezat la o mas\u0103 de l\u00e2ng\u0103 fereastr\u0103.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Cafeneaua era aproape goal\u0103. \u00cen fundal se auzea un jazz vechi, abia perceptibil, iar afar\u0103 ningea \u00eencet. La Paris, la sf\u00e2r\u0219it de martie, z\u0103pada p\u0103rea o gre\u0219eal\u0103 frumoas\u0103 a cerului.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Marian \u0219i-a a\u0219ezat bastonul l\u00e2ng\u0103 scaun \u0219i \u0219i-a trecut m\u00e2na peste frunte.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Am vrut s\u0103-\u021bi scriu de mult timp, a \u00eenceput el. Dar mereu am am\u00e2nat. \u00cemi spuneam c\u0103 nu are rost, c\u0103 e prea t\u00e2rziu, c\u0103 trecutul trebuie l\u0103sat acolo unde este.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
A t\u0103cut o clip\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Apoi copiii mei au crescut. So\u021bia mea a murit. Casa s-a golit. \u0218i, \u00eentr-o zi, am \u00een\u021beles c\u0103 tr\u0103isem mul\u021bi ani o via\u021b\u0103 care era corect\u0103 pentru ceilal\u021bi, dar nu \u00eentotdeauna adev\u0103rat\u0103 pentru mine.<\/p>\n\n\n\n
L-am ascultat f\u0103r\u0103 s\u0103-l \u00eentrerup.<\/p>\n\n\n\n
Nu mai sim\u021beam arsura de alt\u0103dat\u0103. Amintirea nu mai avea din\u021bi. Se deschidea doar, lini\u0219tit\u0103, ca o carte veche pe care o po\u021bi r\u0103sfoi f\u0103r\u0103 s\u0103-\u021bi mai tremure m\u00e2inile.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Te-am iubit, Evelina, a spus Marian. Dar mi-a fost fric\u0103. Atunci credeam c\u0103 f\u0103r\u0103 familie, f\u0103r\u0103 aprobarea lor, f\u0103r\u0103 tot ce se a\u0219tepta de la mine, nu voi mai fi nimic.<\/p>\n\n\n\n
M-am uitat la el cu o lini\u0219te care m-a surprins \u0219i pe mine.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Marian, fiecare om are forma lui de fericire. Tu ai ales una. Eu am ales alta. \u0218i s\u0103 \u0219tii c\u0103 nu regret.<\/p>\n\n\n\n
A z\u00e2mbit trist.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nici eu nu pot spune c\u0103 regret totul. Am avut copii, am avut ani buni, am avut oameni l\u00e2ng\u0103 mine. Dar uneori m-am \u00eentrebat cum ar fi fost dac\u0103 a\u0219 fi avut curaj.<\/p>\n\n\n\n
Apoi \u0219i-a ridicat privirea spre mine.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Crezi c\u0103 acum am putea \u00eencepe altfel?<\/p>\n\n\n\n
\u00centrebarea a r\u0103mas \u00eentre noi, suspendat\u0103 ca un fulg de z\u0103pad\u0103 \u00eenainte s\u0103 ating\u0103 p\u0103m\u00e2ntul.<\/p>\n\n\n\n
Alt\u0103dat\u0103, acele cuvinte m-ar fi cutremurat. M-ar fi f\u0103cut s\u0103 sper, s\u0103 m\u0103 tem, s\u0103 m\u0103 \u00eentorc cu toat\u0103 fiin\u021ba spre trecut.<\/p>\n\n\n\n
Dar via\u021ba m\u0103 \u00eenv\u0103\u021base ceva: nu toate u\u0219ile care se redeschid trebuie trecute. Unele se deschid doar ca s\u0103 putem privi \u00een\u0103untru, s\u0103 \u00een\u021belegem \u0219i apoi s\u0103 mergem mai departe.<\/p>\n\n\n\n
Am z\u00e2mbit.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Se poate \u00eencepe oric\u00e2nd, Marian, i-am spus. Dar numai dac\u0103 nu-\u021bi este team\u0103 s\u0103 r\u0103m\u00e2i tu \u00eensu\u021bi.<\/p>\n\n\n\n
El a dat \u00eencet din cap.<\/p>\n\n\n\n
Am mai vorbit mult. Despre ora\u0219ele pe care le v\u0103zusem. Despre trenuri pierdute, camere de hotel, dimine\u021bi \u00een porturi str\u0103ine. Despre copiii lui, care tr\u0103iau departe, peste ocean. Despre anii care trec uneori prea repede \u0219i alteori par imposibil de dus.<\/p>\n\n\n\n
\u00centre cuvintele noastre plutea ceva mai profund dec\u00e2t regretul.<\/p>\n\n\n\n
Nu era dorin\u021ba de a repara trecutul. Nu era \u00eencercarea de a recupera ce se pierduse. Era doar recunoa\u0219terea calm\u0103 c\u0103 unele iubiri, chiar ne\u00eemplinite, pot avea un rost. Nu pentru c\u0103 r\u0103m\u00e2n l\u00e2ng\u0103 noi, ci pentru c\u0103 ne schimb\u0103 direc\u021bia.<\/p>\n\n\n\n
C\u00e2nd am ie\u0219it din cafenea, ninsoarea se \u00eente\u021bise.<\/p>\n\n\n\n
Trec\u0103torii mergeau gr\u0103bi\u021bi, ascun\u0219i sub umbrele, iar luminile ora\u0219ului se topeau \u00een cea\u021ba cenu\u0219ie. Marian a r\u0103mas \u00een spatele geamului. A ridicat \u00eencet m\u00e2na, \u00eentr-un r\u0103mas-bun pe care nu l-am rostit niciunul.<\/p>\n\n\n\n
I-am r\u0103spuns la fel.<\/p>\n\n\n\n
Apoi am plecat.<\/p>\n\n\n\n
Nu m-am uitat \u00eenapoi.<\/p>\n\n\n\n
Seara, acas\u0103, am \u00eentins din nou harta pe mas\u0103. Am privit ora\u0219ele marcate, drumurile pe care le parcursesem, locurile \u00een care m\u0103 pierdusem \u0219i cele \u00een care m\u0103 reg\u0103sisem.<\/p>\n\n\n\n
L\u00e2ng\u0103 Paris, am desenat o inim\u0103 mic\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Nu pentru c\u0103 voiam s\u0103 m\u0103 \u00eentorc la trecut.<\/p>\n\n\n\n
Ci pentru c\u0103, \u00een sf\u00e2r\u0219it, \u00een\u021belegeam c\u0103 o via\u021b\u0103 nu se m\u0103soar\u0103 doar \u00een alegerile f\u0103cute sau ratate. Via\u021ba este o simfonie de drumuri, iar fiecare drum are sunetul lui.<\/p>\n\n\n\n
Am deschis carne\u021belul \u0219i am scris:<\/p>\n\n\n\n
\u201eUneori, singur\u0103tatea nu \u00eenseamn\u0103 lipsa oamenilor, ci spa\u021biul necesar pentru adev\u0103rate \u00eent\u00e2lniri.\u201d<\/strong><\/p>\n\n\n\n Apoi am \u00eenchis ochii.<\/p>\n\n\n\n Aveam \u0219aptezeci de ani, dar \u00een mine \u00eenc\u0103 mai exista un fel de tinere\u021be. Nu \u00een trup, ci \u00een posibilit\u0103\u021bi. \u00cen curajul de a \u00eencepe o zi nou\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 cer voie trecutului.<\/p>\n\n\n\n A doua zi urma s\u0103 plec \u00een Provence, aproape de mare, unde aveam s\u0103 \u00eencep o carte.<\/p>\n\n\n\n Nu despre ce nu s-a \u00eent\u00e2mplat.<\/p>\n\n\n\n Ci despre tot ce s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een mine.<\/p>\n\n\n\n Dincolo de fereastr\u0103 ningea din nou. Fulgii coborau \u00eencet, ca paginile unei c\u0103r\u021bi scrise de destin.<\/p>\n\n\n\n \u0218i am z\u00e2mbit.<\/p>\n\n\n\n Pentru c\u0103, \u00een sf\u00e2r\u0219it, \u0219tiam:<\/p>\n\n\n\n niciuna dintre alegerile mele nu fusese \u00een zadar.<\/strong><\/p>\n\n\n\n <\/p>\n\n\n\n Aceast\u0103 lucrare este inspirat\u0103 din evenimente \u0219i persoane reale, \u00eens\u0103 a fost fic\u021bionalizat\u0103 \u00een scopuri creative. Numele, personajele \u0219i detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea \u0219i pentru a \u00eembun\u0103t\u0103\u021bi nara\u021biunea. Orice asem\u0103nare cu persoane reale, \u00een via\u021b\u0103 sau decedate, sau cu evenimente reale este pur \u00eent\u00e2mpl\u0103toare \u0219i nu este inten\u021bionat\u0103 de c\u0103tre autor.<\/p>\n\n\n\n Autorul \u0219i editorul nu \u00ee\u0219i asum\u0103 responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul \u00een care sunt portretizate personajele \u0219i nu sunt r\u0103spunz\u0103tori pentru eventuale interpret\u0103ri gre\u0219ite. Aceast\u0103 poveste este oferit\u0103 \u201eca atare\u201d, iar orice opinii exprimate apar\u021bin personajelor \u0219i nu reflect\u0103 punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" …Marian. Era el. Mai b\u0103tr\u00e2n, sprijinit \u00eentr-un baston, cu riduri ad\u00e2nci \u00een jurul ochilor \u0219i cu umerii u\u0219or apleca\u021bi de ani. Dar \u00een privirea lui<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":47435,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[1],"tags":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/47878"}],"collection":[{"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=47878"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/47878\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":47880,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/47878\/revisions\/47880"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/47435"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=47878"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=47878"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=47878"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}