<\/p>\n\n\n\n
\u2014 N-am tras la dou\u0103 joburi ca s\u0103 cump\u0103r casa asta de vacan\u021b\u0103 pentru ca mama ta s\u0103-\u0219i aduc\u0103 aici tot neamul \u0219i s\u0103 transforme locul \u00eentr-un fel de c\u0103min studen\u021besc! Cheile pe mas\u0103, Gabriel, \u0219i p\u00e2n\u0103 disear\u0103 s\u0103 nu mai r\u0103m\u00e2n\u0103 nimeni aici!<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Raluca Voinea nu ridica vocea. Vorbea rar, ap\u0103sat, cu acel timbru sc\u0103zut \u0219i t\u0103ios care, la birou, f\u0103cea s\u0103 \u00eenghe\u021be aerul \u00een jur \u0219i stingea din fa\u0219\u0103 orice tentativ\u0103 de replic\u0103.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
St\u0103tea \u00een dreptul por\u021bii larg deschise, cu palma sprijinit\u0103 pe capota ma\u0219inii. Tabla \u00eencins\u0103 \u00eei ardea pielea, dar fierbin\u021beala metalului p\u0103rea nimic pe l\u00e2ng\u0103 lava care \u00eei urca din piept spre g\u00e2t. \u00cen fa\u021ba ei se desf\u0103\u0219ura un spectacol grotesc. C\u0103su\u021ba ei cochet\u0103, refugiul pentru care renun\u021base doi ani la concedii \u0219i weekenduri, ar\u0103ta acum ca o pia\u021b\u0103 de provincie \u00eentr-o zi de t\u00e2rg.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Gabriel Andreescu se foi \u00een fa\u021ba ei, mut\u00e2ndu-\u0219i greutatea de pe un picior pe altul. \u021ainea \u00eentr-o m\u00e2n\u0103 o felie de p\u00e2ine mu\u0219cat\u0103, iar cu cealalt\u0103 \u00eencerca zadarnic s\u0103 acopere o pat\u0103 de ketchup de pe tricou. P\u0103rea un adolescent prins cu \u021bigara \u00een baie: st\u00e2njenit, agitat, incapabil s\u0103-\u0219i g\u0103seasc\u0103 privirea.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Raluca, de ce sari a\u0219a direct la g\u00e2t? murmur\u0103 el, for\u021b\u00e2nd un z\u00e2mbet str\u00e2mb. Ce tot exagerezi? Nu-s str\u0103ini. E unchiul Petru Moldovan cu ai lui, m\u0103tu\u0219a Adriana Florescu\u2026 Mama doar a zis c\u0103 e p\u0103cat s\u0103 se iroseasc\u0103 vremea asta superb\u0103. Suntem rude, totu\u0219i. Nu po\u021bi fi chiar a\u0219a individualist\u0103.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
F\u0103r\u0103 s\u0103-i r\u0103spund\u0103 imediat, Raluca privi peste um\u0103rul lui. Pe gazonul tuns milimetric, pe care \u00eel \u00eengrijea obsesiv dup\u0103 fiecare zi de munc\u0103, trona un Logan murdar, cu pete de rugin\u0103, parcat direct pe iarb\u0103. Din geamurile cobor\u00e2te r\u0103suna o muzic\u0103 de prost gust, cu basul at\u00e2t de puternic \u00eenc\u00e2t vibrau geamurile casei.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Mai \u00eencolo, aproape lipit de verand\u0103, fumega un gr\u0103tar pliabil ieftin. Fumul gros, negricios, \u00een\u021bepa ochii \u2014 cineva turnase din bel\u0219ug lichid de aprindere. L\u00e2ng\u0103 el, un b\u0103rbat masiv, \u00eembr\u0103cat \u00eentr-un maiou l\u0103b\u0103r\u021bat, \u00eenro\u0219it la fa\u021b\u0103 \u0219i leoarc\u0103 de transpira\u021bie, agita frenetic o bucat\u0103 de carton peste c\u0103rbuni, arunc\u00e2nd sc\u00e2ntei spre balustrada proasp\u0103t vopsit\u0103.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Rude? repet\u0103 ea, iar vocea \u00eei sun\u0103 metalic. Gabriel, i-am v\u0103zut o singur\u0103 dat\u0103 \u00een via\u021ba mea. Acum cinci ani. La nunt\u0103. Atunci c\u00e2nd au \u00eencercat s\u0103 fure pantoful miresei \u0219i s-au certat cu osp\u0103tarul. Asta nu e familie. E invazie. \u021ai-am dat cheile ca s\u0103 tunzi iarba \u0219i s\u0103 repari gardul. Observ c\u0103 te-ai descurcat \u201eminunat\u201d: ro\u021bile au turtit gazonul, iar gardul probabil e sprijinit de sacul \u0103la de c\u0103rbuni.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
A p\u0103\u0219it \u00een curte f\u0103r\u0103 s\u0103 mai a\u0219tepte invita\u021bie. Tocurile i se \u00eenfigeau \u00een pietri\u0219, marc\u00e2nd fiecare pas. Gabriel o urma gr\u0103bit, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103-i taie calea, dar f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00eendr\u0103zneasc\u0103 s-o ating\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Te rog, suport\u0103 \u0219i tu pu\u021bin, da? E ur\u00e2t acum s\u0103-i d\u0103m afar\u0103. Oamenii s-au a\u0219ezat deja. Mama s-a chinuit, a marinat carnea de asear\u0103. N-au \u0219tiut c\u0103 vii. Credeam c\u0103 st\u0103m lini\u0219ti\u021bi, doar noi\u2026<\/p>\n\n\n\n
\u2014 \u201eDoar noi\u201d \u00een doisprezece oameni, pe \u0219ase ari de teren? \u00eel \u00eentrerupse ea, oprindu-se \u00een fa\u021ba m\u00e2ndriei ei: mica gr\u0103din\u0103 alpin\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Priveli\u0219tea o f\u0103cu s\u0103 \u00eenchid\u0103 o clip\u0103 ochii. Printre plantele rare, aduse de la o pepinier\u0103 specializat\u0103, trona o sticl\u0103 de ap\u0103 de cinci litri, desf\u0103cut\u0103, iar \u00een jur z\u0103ceau pahare de plastic \u0219i farfurii de unic\u0103 folosin\u021b\u0103. O farfurie unsuroas\u0103, cu o felie de castravete uscat\u0103 pe ea, fusese abandonat\u0103 direct peste un ienup\u0103r pitic.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Str\u00e2nge\u021bi mizeria asta, spuse ea \u00eencet, ar\u0103t\u00e2nd cu degetul. Acum.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 O str\u00e2ngem, ce mare lucru\u2026 bomb\u0103ni Gabriel, dar nu f\u0103cu niciun gest. Mai bine du-te \u0219i salut\u0103. Uite, mama \u00ee\u021bi face cu m\u00e2na.<\/p>\n\n\n\n
Pe verand\u0103, instalat\u0103 comod \u00een fotoliul \u00eempletit al Raluc\u0103i \u2014 locul \u00een care aceasta \u00ee\u0219i imaginase seri lini\u0219tite cu o carte \u0219i o cafea \u2014 \u0219edea Carmen Andreescu. Avea aerul unui general care inspecteaz\u0103 trupele. Purta un halat \u00eenflorat strident \u0219i \u021binea un pahar cu vin. C\u00e2nd \u0219i-a z\u0103rit nora, a ridicat paharul \u00een semn de salut, f\u0103r\u0103 s\u0103 se ridice, strig\u00e2nd ceva peste muzic\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen interiorul Raluc\u0103i s-a produs un declic. Firul sub\u021bire de compasiune pentru so\u021bul ei s-a rupt definitiv. \u00cen locul lui a r\u0103mas doar un gust amar de dezgust. Gabriel i se p\u0103rea brusc parte din decor \u2014 la fel de nepotrivit pe proprietatea ei ca farfuriile de plastic aruncate printre plante.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu am ce s\u0103 salut, Gabriel. Nu am invitat pe nimeni. Am venit acas\u0103. \u00cen casa mea. Pe numele meu, cu credit pl\u0103tit de mine. Du-te la mama ta \u0219i spune-i c\u0103 petrecerea s-a \u00eencheiat. Ave\u021bi o or\u0103 s\u0103 str\u00e2nge\u021bi tot, s\u0103 aduna\u021bi gunoiul \u0219i s\u0103 scoate\u021bi ma\u0219ina de pe gazon.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 \u021ai-ai pierdut min\u021bile? \u0219uier\u0103 el, iar pentru prima dat\u0103 i se citi teama \u00een ochi. Cum s\u0103 le spun asta? Se sup\u0103r\u0103! Unchiul Petru Moldovan a venit tocmai din provincie. Mama face scandal, \u0219tii cum e. Nu po\u021bi doar s\u0103\u2026 te schimbi \u0219i s\u0103 stai cu noi o or\u0103? Disear\u0103 pleac\u0103 singuri. Nu fi rea, Raluca.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Rea? z\u00e2mbi ea f\u0103r\u0103 urm\u0103 de veselie. C\u00e2nd munceam \u0219ase luni f\u0103r\u0103 pauz\u0103 ca s\u0103 pl\u0103tesc avansul, eram exemplar\u0103. Acum, pentru c\u0103 nu vreau ca locuin\u021ba mea s\u0103 fie transformat\u0103 \u00een c\u00e2rcium\u0103, sunt \u201erea\u201d?<\/p>\n\n\n\n
Un copil murdar pe obraji, de vreo \u0219apte ani, trecu \u00een fug\u0103 pe l\u00e2ng\u0103 ei, \u0219ut\u00e2nd o minge gonflabil\u0103. Mingea lovi cu putere un tuia abia plantat, rup\u00e2ndu-i v\u00e2rful. Raluca tres\u0103ri ca \u0219i cum ar fi fost lovit\u0103 ea \u00eens\u0103\u0219i. Gabriel \u00ee\u0219i plec\u0103 privirea.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 O or\u0103, Gabriel. Cronometrul a \u00eenceput. Dac\u0103 peste \u0219aizeci de minute mai g\u0103sesc aici pe cineva \u00een afar\u0103 de mine, chem platforma s\u0103 ridice tigaia aia de ma\u0219in\u0103, iar bagajele rudelor tale le arunc peste gard. \u0218i nu m\u0103 va interesa unde cad.<\/p>\n\n\n\n
Se \u00eentoarse pe c\u0103lc\u00e2ie \u0219i porni spre cas\u0103, strecur\u00e2ndu-se printre fe\u021be necunoscute care o priveau suspicios. Unii au t\u0103cut brusc, al\u021bii au continuat s\u0103 m\u0103n\u00e2nce, pref\u0103c\u00e2ndu-se c\u0103 nu exist\u0103. Aerul mirosea a fum ieftin, alcool \u0219i parfumuri grele.<\/p>\n\n\n\n
Raluca urc\u0103 treptele verandei cu spatele drept, \u00ee\u0219i a\u0219ez\u0103 palma pe balustrada pe care o vopsise chiar ea \u00een prim\u0103var\u0103 \u0219i se opri o clip\u0103 \u00eenainte de a p\u0103\u0219i \u00een fa\u021ba lui Carmen Andreescu, preg\u0103tit\u0103 s\u0103 \u00eencheie personal aceast\u0103 invazie.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Privirea ei a alunecat, pentru o frac\u021biune de secund\u0103, spre Gabriel Andreescu. \u00cel sim\u021bea \u00een spate, stingher \u0219i nehot\u0103r\u00e2t, cu acea expresie de om care ar vrea s\u0103 dispar\u0103 din propria curte. B\u0103t\u0103lia pentru lini\u0219tea ei abia \u00eencepea, iar Raluca Voinea nu avea de g\u00e2nd s\u0103 ia prizonieri.<\/p>\n\n\n\n
Carmen Andreescu nu ocupa pur \u0219i simplu veranda \u2014 o domina. \u00cembr\u0103cat\u0103 \u00eentr-un sarafan galben strident, pres\u0103rat cu floarea-soarelui supradimensionate, p\u0103rea c\u0103 \u00eenghite tot spa\u021biul micii terase. Aducea cu o negustoreas\u0103 rotofeie cobor\u00e2t\u0103 dintr-un tablou vechi, doar c\u0103 \u00een loc de samovar trona \u00een fa\u021ba ei o armat\u0103 de sticle cu etichete \u021bip\u0103toare \u0219i platouri \u00eenc\u0103rcate p\u00e2n\u0103 la refuz.<\/p>\n\n\n\n
Raluca urc\u0103 ultimele trepte, sim\u021bind cum podeaua de lemn vibreaz\u0103 sub ritmul basului care urla dintr-o ma\u0219in\u0103 parcat\u0103 l\u00e2ng\u0103 gard. \u00ce\u0219i \u00eencruci\u0219\u0103 privirea cu a soacrei. Nicio urm\u0103 de jen\u0103 acolo. Dimpotriv\u0103, Carmen \u00ee\u0219i flutur\u0103 bra\u021bele teatral, c\u00e2t pe ce s\u0103 r\u0103stoarne un bol cu salat\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 A, uite-o! A ap\u0103rut \u0219i st\u0103p\u00e2na! \u2014 tun\u0103 ea, acoperind cu vocea muzica \u0219i rumoarea. \u2014 Raluca, nu sta ca o statuie, vino s\u0103-\u021bi turn\u0103m un p\u0103h\u0103rel de \u00eent\u00e2mpinare! Ce palid\u0103 e\u0219ti, mam\u0103, te-a terminat munca aia la ora\u0219. Numai \u00eentre betoane tr\u0103ie\u0219ti. \u00ce\u021bi trebuie aer curat, nu birou!<\/p>\n\n\n\n
F\u0103r\u0103 s\u0103 r\u0103spund\u0103, Raluca \u00ee\u0219i cobor\u00ee ochii spre mas\u0103. Fa\u021ba de mas\u0103 din in, adus\u0103 dintr-o deplasare \u00een Italia, era p\u0103tat\u0103 de gr\u0103sime \u0219i sosuri. Dar nu asta o durea cel mai tare. \u00cen mijlocul mesei trona bolul ei japonez, lucrat manual, din ceramic\u0103 fin\u0103, pe care \u00eel atingea de obicei cu team\u0103. Acum era \u00eendesat cu salat\u0103 boeuf \u00eenecat\u0103 \u00een maionez\u0103, iar \u00een centru fusese \u00eenfipt\u0103 o lingur\u0103 murdar\u0103, ca un steag plantat pe teritoriu cucerit.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Vasele acestea \u00eemi apar\u021bin, spuse ea rar, sim\u021bind cum i se str\u00e2nge g\u00e2tul. Carmen Andreescu, l-am rugat clar pe Gabriel s\u0103 nu scoat\u0103 nimic din dulapuri. Era vesel\u0103 de plastic, special pentru picnicuri.<\/p>\n\n\n\n
Soacra \u00ee\u0219i d\u0103du ochii peste cap \u0219i pufni, \u00eentorc\u00e2ndu-se spre Adriana Florescu, o rud\u0103 cu permanent rigid.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Auzi la ea! Noi am venit cu inima deschis\u0103, am umplut masa, \u0219i ea \u021bine socoteala farfuriilor! Raluca, nu locuie\u0219ti \u00eentr-un muzeu. Lucrurile sunt f\u0103cute s\u0103 fie folosite. Suntem familie, nu str\u0103ini. Ce zg\u00e2rcenie e asta, s\u0103-\u021bi par\u0103 r\u0103u de un bol pentru neamurile so\u021bului?<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu e zg\u00e2rcenie. E respect pentru ce nu v\u0103 apar\u021bine, replic\u0103 Raluca, cu o voce t\u0103ioas\u0103. Se apropie de mas\u0103, iar cei a\u0219eza\u021bi pe b\u0103nci se traser\u0103 instinctiv pu\u021bin \u00eenapoi. \u2014 \u0218i dac\u0103 tot vorbim de familie\u2026 cine doarme \u00eenc\u0103l\u021bat \u00een hamacul meu?<\/p>\n\n\n\n
Ar\u0103t\u0103 spre col\u021bul gr\u0103dinii. \u00centre doi meri era \u00eentins hamacul ei alb, \u00eempletit, acum aproape t\u00e2r\u00e2ndu-se pe p\u0103m\u00e2nt sub greutatea unui b\u0103rbat care sfor\u0103ia cu \u0219apca tras\u0103 pe ochi. Adida\u0219ii murdari at\u00e2rnau nep\u0103s\u0103tori peste margine.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Tudor Fieraru a venit obosit, are tensiunea mare, f\u0103cu Carmen un gest de lehamite, \u00een\u021bep\u00e2nd o ciuperc\u0103 murat\u0103 cu furculi\u021ba. Las\u0103-l s\u0103 se odihneasc\u0103. Ce, \u021bi-e mil\u0103 de o bucat\u0103 de p\u00e2nz\u0103? O speli \u0219i gata. Te-ai cam \u00een\u0103sprit, Raluca. Singur\u0103tatea nu-\u021bi prie\u0219te. Casa asta trebuie s\u0103 fie vie, s\u0103 respire! S\u0103 miroas\u0103 a gr\u0103tar \u0219i s\u0103 r\u0103sune de r\u00e2sete de copii, nu s\u0103 fie cavou. Ne-am sf\u0103tuit cu Gabi \u0219i am hot\u0103r\u00e2t: venim \u00een fiecare weekend, te ajut\u0103m s\u0103 pui terenul la punct.<\/p>\n\n\n\n
P\u0103m\u00e2ntul p\u0103ru s\u0103 se clatine sub ea. \u201eNe-am sf\u0103tuit cu Gabi.\u201d \u00ce\u0219i c\u0103ut\u0103 so\u021bul cu privirea. St\u0103tea l\u00e2ng\u0103 gr\u0103tar, ascuns \u00een spatele verilor, pref\u0103c\u00e2ndu-se absorbit de \u00eentorsul frig\u0103ruilor.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Intru \u00een cas\u0103, rosti scurt, ca s\u0103 nu mai asculte planurile despre revitalizarea for\u021bat\u0103 a propriet\u0103\u021bii ei.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen interior, mirosul familiar de lavand\u0103 \u0219i lemn fusese \u00eenlocuit de iz de ceap\u0103 pr\u0103jit\u0103 \u0219i alcool. Ajuns\u0103 \u00een buc\u0103t\u0103rie, \u00eencremeni. Dulapurile erau deschise larg, ca dup\u0103 o perchezi\u021bie. Pe blat, pachetele ei fuseser\u0103 desf\u0103cute: cafeaua scump\u0103, pe care o p\u0103stra doar pentru dimine\u021bile ei lini\u0219tite, era \u00eempr\u0103\u0219tiat\u0103; un ca\u0219caval fin fusese sf\u00e2\u0219iat, buc\u0103\u021bi l\u0103sate l\u00e2ng\u0103 un cu\u021bit nesp\u0103lat. Iar l\u00e2ng\u0103 aragaz z\u0103cea sticla goal\u0103 de ulei de m\u0103sline, edi\u021bie limitat\u0103, adus\u0103 cu grij\u0103 din str\u0103in\u0103tate.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Au pr\u0103jit \u00een el? \u0219opti ea, ating\u00e2nd urma lipicioas\u0103 de pe blat. Au pus carnea la pr\u0103jit \u00een uleiul meu de colec\u021bie?<\/p>\n\n\n\n
Chiuveta era plin\u0103 ochi de vase murdare \u2014 nu din cele de unic\u0103 folosin\u021b\u0103, ci din seturile ei preferate. Ce\u0219ti, farfurii, pahare. \u00centr-o farfurioar\u0103 din serviciul de cafea cineva stinsese o \u021bigar\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen sufragerie, pe canapeaua deschis\u0103 la culoare, fusese aruncat\u0103 o geac\u0103 de blugi, iar dintr-o saco\u0219\u0103 ie\u0219ea un m\u0103nunchi de ceap\u0103 verde plin de p\u0103m\u00e2nt. Raluca se apropie de fereastr\u0103. Afar\u0103, Carmen Andreescu gesticula larg, cu un copan de pui \u00een m\u00e2n\u0103, \u021bin\u00e2nd discursuri aprobate de murmurul rudelor. Se comporta ca st\u0103p\u00e2na absolut\u0103. \u00cen mintea ei, mobila era deja rearanjat\u0103, straturile din gr\u0103din\u0103 redesenate, iar programul de vizite stabilit.<\/p>\n\n\n\n
Nu era o simpl\u0103 ie\u0219ire la iarb\u0103 verde. Era o anexare \u00een toat\u0103 regula. Dac\u0103 t\u0103cea acum, dac\u0103 ceda fie \u0219i un centimetru, refugiul ei se transforma \u00eentr-un fel de apartament comun, cu miros perpetuu de ceap\u0103 ars\u0103 \u0219i c\u00e2ntece bahice.<\/p>\n\n\n\n
Se \u00eentoarse pe verand\u0103. Zumzetul conversa\u021biilor se stinse pentru o clip\u0103. Raluca avea aerul cuiva gata s\u0103 aprind\u0103 un fitil.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Carmen Andreescu, spuse ea calm, privind-o fix. A\u021bi afirmat c\u0103 aceast\u0103 cas\u0103 trebuie s\u0103 fie de folos familiei. De acord. Dar a\u021bi gre\u0219it defini\u021bia. Familia mea sunt eu. Iar aceast\u0103 proprietate \u00eemi apar\u021bine. Ave\u021bi patruzeci de minute s\u0103 v\u0103 str\u00e2nge\u021bi lucrurile. Dac\u0103 nu \u00eencepe\u021bi imediat, le voi scoate eu \u00een strad\u0103. \u0218i voi \u00eencepe cu bolul acesta.<\/p>\n\n\n\n
\u00ce\u0219i a\u0219ez\u0103 palma pe marginea vasului japonez plin cu salat\u0103. Carmen r\u0103mase cu gura \u00eentredeschis\u0103, bucata de carne suspendat\u0103 \u00een aer. Tensiunea deveni dens\u0103, aproape sufocant\u0103, ca fumul gros al unui gr\u0103tar ieftin. Gabriel, \u00een sf\u00e2r\u0219it, \u00ee\u0219i ridic\u0103 privirea de la jar, cuprins de team\u0103, realiz\u00e2nd c\u0103 furtuna de care fugise tocmai izbucnea.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Gabriel a urcat \u00een fug\u0103 pe treptele verandei, \u00eempiedic\u00e2ndu-se la limit\u0103 de o sticl\u0103 goal\u0103 de vodc\u0103 aruncat\u0103 sub mas\u0103. Obrajii \u00eei ardeau p\u0103ta\u021bi de ro\u0219u, iar degetele \u00eei tremurau vizibil \u2014 poate de spaima \u00een fa\u021ba mamei, poate de groaza c\u0103 \u00ee\u0219i pierde so\u021bia. S-a repezit spre mas\u0103 ca s\u0103 se interpun\u0103 \u00eentre Raluca \u0219i vasul devenit m\u0103rul discordiei, de parc\u0103 ar fi putut opri dezastrul cu propriul trup.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Raluca, opre\u0219te-te! \u2014 a \u021bipat el ascu\u021bit, vocea fr\u00e2ng\u00e2ndu-i-se caraghios. \u2014 \u00ce\u021bi dai seama ce faci? Sunt oameni la mas\u0103! Pune bolul jos!<\/p>\n\n\n\n
Raluca l-a privit lung, f\u0103r\u0103 s\u0103 clipeasc\u0103. \u00cen ochii ei nu mai era nici furie, nici suferin\u021b\u0103 \u2014 doar o r\u0103ceal\u0103 lucid\u0103, aproape dezgustat\u0103, ca atunci c\u00e2nd studiezi un g\u00e2ndac strivit pe gresie. F\u0103r\u0103 grab\u0103, a \u00eenclinat vasul din ceramic\u0103. Salata grea, \u00eenecat\u0103 \u00een maionez\u0103, s-a rev\u0103rsat cu un sunet umed pe fa\u021ba de mas\u0103 p\u0103tat\u0103, \u00eempr\u0103\u0219tiind buc\u0103\u021bi de cartof \u0219i maz\u0103re p\u00e2n\u0103 pe halatul lui Carmen Andreescu.<\/p>\n\n\n\n
Lini\u0219tea care a urmat a fost ap\u0103s\u0103toare. Doar o musc\u0103 gras\u0103 b\u00e2z\u00e2ia insistent deasupra platoului cu friptur\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 E\u0219ti \u00eentreag\u0103 la minte? \u2014 a \u0219uierat Carmen, scutur\u00e2ndu-\u0219i pieptul de resturile lipicioase. \u2014 Petru, uit\u0103-te la ea! E dus\u0103! Arunc\u0103 m\u00e2ncarea! Noi am venit cu g\u00e2nd bun, iar ea\u2026 nerecunosc\u0103toare!<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Mam\u0103, stai pu\u021bin! \u2014 Gabriel a apucat-o pe Raluca de cot \u0219i a tras-o spre col\u021bul casei, l\u00e2ng\u0103 burlan, ferindu-se de ochii lacomi ai rudelor.<\/p>\n\n\n\n
Ea nu s-a opus, dar \u0219i-a smuls bra\u021bul cu o mi\u0219care scurt\u0103, ca \u0219i cum atingerea lui ar fi ars-o. Gabriel respira greu; mirosea a bere ieftin\u0103 \u0219i a panic\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ralu, exagerezi, \u2014 a \u0219optit el, arunc\u00e2nd priviri \u00eenapoi spre mas\u0103, unde murmurul indignat cre\u0219tea. \u2014 Nu se face a\u0219a ceva. Sunt ai mei. Unchiul Petru a b\u0103ut, nu poate conduce. Unde vrei s\u0103-i trimit acum? E aproape sear\u0103. Las\u0103-i s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 o noapte. \u00cei culc pe jos, nu folosim lenjeria ta, nimic. M\u00e2ine \u00eei trimit acas\u0103, jur. Te rog\u2026 nu m\u0103 face de r\u00e2s.<\/p>\n\n\n\n
Raluca \u00eel privea \u0219i nu mai vedea b\u0103rbatul cu care se c\u0103s\u0103torise, ci o materie moale, gata s\u0103 ia forma dorit\u0103 de oricine apas\u0103 mai tare.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Tu te faci de r\u00e2s, Gabriel, \u2014 i-a r\u0103spuns calm. \u2014 Ai adus \u00een casa mea un alai f\u0103r\u0103 s\u0103 m\u0103 \u00eentrebi. Ai l\u0103sat-o pe mama ta s\u0103 dea ordine \u00een buc\u0103t\u0103ria mea. Iar acum te pl\u00e2ngi, \u00een loc s\u0103 rezolvi situa\u021bia.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ce situa\u021bie? \u2014 a izbucnit el, ridic\u00e2nd m\u00e2inile. \u2014 Ce \u021bi-au f\u0103cut? Au m\u00e2ncat, au b\u0103ut\u2026 \u021ai-e greu? Doar nu duci lips\u0103! E\u0219ti \u0219ef\u0103 acum, mergi cu ma\u0219in\u0103 scump\u0103. Te zg\u00e2rce\u0219ti la o bucat\u0103 de br\u00e2nz\u0103?<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu e vorba de br\u00e2nz\u0103, Gabriel. E vorba c\u0103 ai adus ni\u0219te invadatori. Nu auzi cum vorbesc?<\/p>\n\n\n\n
De pe verand\u0103 r\u0103zb\u0103teau glasuri \u00eembibate de alcool.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Uite la domni\u0219oara de ora\u0219! \u2014 striga o m\u0103tu\u0219\u0103 cu permanent. \u2014 A r\u0103sturnat salata! Pe vremea mea primea dou\u0103 peste ceaf\u0103 \u0219i t\u0103cea. Gabriel e prea moale, de-aia i s-a urcat \u00een cap. Femeia trebuie \u021binut\u0103 scurt, nu l\u0103sat\u0103 cu cheile de la vil\u0103!<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Exact! \u2014 a morm\u0103it un glas gros. \u2014 Au f\u0103cut bani \u0219i acum nu mai v\u0103d oamenii simpli. Parc\u0103 a c\u00e2\u0219tigat la loterie, nu prin munc\u0103 cinstit\u0103. Las\u0103, Carmen, o punem noi la treab\u0103. M\u00e2ine o scoatem la s\u0103pat gr\u0103dina, s\u0103-i treac\u0103 fi\u021bele.<\/p>\n\n\n\n
Raluca a schi\u021bat un z\u00e2mbet sub\u021bire.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Auzi? \u2014 l-a \u00eentrebat pe so\u021b. \u2014 Deja \u00eemi fac programul. M\u00e2ine \u00eemi distrug gazonul pentru cartofi, poim\u00e2ine unchiul decide c\u0103 are nevoie de magazia mea pentru sculele lui.<\/p>\n\n\n\n
Gabriel \u0219i-a plecat ochii, \u00eenro\u0219indu-se \u0219i mai tare.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Sunt be\u021bi, at\u00e2t, \u2014 a murmurat el. \u2014 C\u00e2nd se trezesc, sunt oameni normali. Te rog, suport\u0103-i o sear\u0103. Pentru mine. Dac\u0103 \u00eei dai afar\u0103, mama nu m\u0103 iart\u0103 niciodat\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Dac\u0103 nu \u00eei dau afar\u0103, eu nu m\u0103 mai iert, \u2014 a replicat Raluca t\u0103ios. \u2014 Eu vin aici s\u0103 m\u0103 odihnesc, nu s\u0103 distrez oameni care m\u0103 dispre\u021buiesc.<\/p>\n\n\n\n
S-a apropiat un pas, reduc\u00e2nd distan\u021ba dintre ei. Glasul i-a devenit sec, ca frunza uscat\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ascult\u0103 bine. Este ora patru dup\u0103-amiaza. Tu \u0219i \u201efamilia\u201d ta ave\u021bi dou\u0103zeci de minute s\u0103 v\u0103 urca\u021bi \u00een ma\u0219ini \u0219i s\u0103 pleca\u021bi. Un taxi p\u00e2n\u0103 \u00een ora\u0219 cost\u0103 dou\u0103 mii de lei. Dac\u0103 unchiul nu are bani, \u00eei dai tu. Dac\u0103 nu ai nici tu, \u00eemprumu\u021bi de la mama ta.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 \u0218i dac\u0103 refuz? \u2014 a \u00eencercat el s\u0103-\u0219i \u00eendrepte umerii, dar postura \u00eei tr\u0103da nesiguran\u021ba. \u2014 Sunt \u0219i eu st\u0103p\u00e2n aici. Sunt so\u021bul t\u0103u!<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Actele spun altceva. Proprietatea e cump\u0103rat\u0103 din economiile mele, \u00eenainte de c\u0103s\u0103torie, \u0219i este doar pe numele meu. Tu nu e\u0219ti coproprietar, ci invitat. \u0218i te por\u021bi jalnic.<\/p>\n\n\n\n
A inspirat ad\u00e2nc, sim\u021bind cum se rupe ultimul fir care \u00eei mai lega.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ori pleac\u0103 ei acum, ori pleci tu cu ei. \u00ce\u021bi str\u00e2ngi lucrurile, te urci \u00een Loganul ruginit al unchiului Petru \u0219i mergi la mama ta. \u0218i nu te mai \u00eentorci nici aici, nici \u00een apartamentul nostru. Cheile le la\u0219i pe mas\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Gabriel a r\u0103mas cu gura \u00eentredeschis\u0103. Se a\u0219tepta la \u021bipete, la farfurii sparte, nu la lini\u0219tea aceasta de ghea\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 M\u0103 dai afar\u0103? Pentru mama? Pentru un gr\u0103tar? Suntem \u00eempreun\u0103 de cinci ani!<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu pentru gr\u0103tar. Ci pentru c\u0103 ai ales s\u0103 fii fiu ascult\u0103tor, nu so\u021b. Ai permis s\u0103 fiu jignit\u0103 \u00een propria cas\u0103. Alegerea e a ta. Cronometrul a pornit.<\/p>\n\n\n\n
Raluca s-a \u00eentors pe verand\u0103. C\u00e2nd a ap\u0103rut, rumoarea s-a stins pentru o clip\u0103. Carmen Andreescu, \u0219terg\u00e2ndu-\u0219i halatul, deja \u00ee\u0219i preg\u0103tea replica.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ei, a\u021bi terminat \u0219edin\u021ba? \u2014 a spus ea cu ironie. \u2014 L-ai l\u0103murit pe b\u0103rbat? Hai, a\u0219az\u0103-te \u0219i bea un p\u0103h\u0103rel de pedeaps\u0103 c\u00e2t sunt eu \u00eenc\u0103 binevoitoare. \u0218i adu-mi o furculi\u021b\u0103 curat\u0103, c\u0103 de asta mi s-a acrit.<\/p>\n\n\n\n
Raluca nu i-a r\u0103spuns. S-a a\u0219ezat \u00eentr-un fotoliu de r\u0103chit\u0103, \u0219i-a \u00eencruci\u0219at bra\u021bele \u0219i a a\u0219teptat. Privirea \u00eei era fixat\u0103 pe Gabriel, care urca treptele \u00eencet, de parc\u0103 s-ar fi dus spre propria sentin\u021b\u0103. \u00cen urm\u0103toarele clipe se hot\u0103ra direc\u021bia vie\u021bii lui, iar dup\u0103 felul \u00een care \u00eei fugeau ochii \u0219i \u00eei tremurau buzele, p\u0103rea gata s\u0103 sacrifice pe oricine, numai s\u0103 nu fie el cel care pl\u0103te\u0219te pre\u021bul.<\/p>\n\n\n\n
Ast\u0103zi \u00eens\u0103 nu mai exista varianta t\u0103cerii comode \u00eentr-un col\u021b. Fuga de confruntare nu-i mai era permis\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Cele dou\u0103zeci de minute se scurser\u0103 aproape insesizabil, precum un cub de ghea\u021b\u0103 uitat \u00eentr-un pahar cu vodc\u0103 c\u0103ldu\u021b\u0103. Niciunul dintre ei nu f\u0103cu vreun gest s\u0103 plece; dimpotriv\u0103, petrecerea p\u0103rea c\u0103 prinde av\u00e2nt. Petru Moldovan, cu obrajii aprin\u0219i \u0219i c\u0103ma\u0219a lipit\u0103 de spate de transpira\u021bie, \u00eencerca s\u0103 acordeze o chitar\u0103 \u0219tirb\u0103, c\u0103reia \u00eei lipsea o coard\u0103, smucind de chei f\u0103r\u0103 rezultat. Adriana Florescu r\u00e2dea zgomotos, arunc\u00e2ndu-\u0219i un picior peste cel\u0103lalt \u0219i etal\u00e2nd f\u0103r\u0103 jen\u0103 vinele umflate, ca \u0219i cum ar fi fost podoabe.<\/p>\n\n\n\n
Gabriel Andreescu nu plecase. R\u0103m\u0103sese lipit de scaun, l\u00e2ng\u0103 mama lui, cu umerii str\u00e2n\u0219i \u0219i capul tras \u00eentre ei, scormonind cu furculi\u021ba un castravete uscat la margini. Decizia fusese luat\u0103 \u2013 sau, mai exact, alesese s\u0103 nu decid\u0103 nimic, \u00een speran\u021ba c\u0103 furtuna se va risipi de la sine, ca o v\u00e2n\u0103taie care-\u0219i pierde culoarea. Carmen Andreescu, observ\u00e2nd c\u0103 nora \u00eenc\u0103 st\u0103tea \u00een fotoliu, schi\u021b\u0103 un z\u00e2mbet triumf\u0103tor \u0219i ridic\u0103 paharul.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 A\u0219a te vreau! izbucni ea. I-a trecut criza \u0219i s-a lini\u0219tit. Femeia e ca vremea: diminea\u021ba furtun\u0103, seara senin. Gabi, toarn\u0103-i nevestei tale ceva, nu sta ca o buturug\u0103! S\u0103 bem pentru clipa \u00een care mintea \u00eenvinge orgoliul!<\/p>\n\n\n\n
Raluca se ridic\u0103 \u00eencet. Nu pl\u00e2ngea. Buzele \u00eei erau nemi\u0219cate. \u00cen\u0103untru se a\u0219ternuse un gol metalic, asem\u0103n\u0103tor cu cel de dup\u0103 o amputare \u2014 c\u00e2nd anestezia \u00eenc\u0103 \u021bine \u0219i durerea nu a venit, dar \u0219tii limpede c\u0103 ai pierdut ceva pentru totdeauna. \u00ce\u0219i lu\u0103 geanta, verific\u0103 telefonul \u0219i cheile ma\u0219inii. Gesturile \u00eei erau exacte, calculate, ca ale unui chirurg \u00eenainte de incizie.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Mintea a \u00eenvins, \u00eentr-adev\u0103r, doamn\u0103 Carmen, spuse ea calm, de parc\u0103 ar fi enumerat cump\u0103r\u0103turile pentru a doua zi. Doar c\u0103 v\u0103 gr\u0103bi\u021bi cu s\u0103rb\u0103toarea.<\/p>\n\n\n\n
Se opri \u00een fa\u021ba lui Gabriel. El o privi tulbure, cu o speran\u021b\u0103 slab\u0103 amestecat\u0103 cu fric\u0103 brut\u0103. \u00cenc\u0103 \u00ee\u0219i imagina c\u0103 ea va ceda, c\u0103 va lua un pahar de plastic \u0219i va redeveni \u201ede-a lor\u201d.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Cheile de la apartament, \u00eentinse Raluca palma.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Cum adic\u0103? b\u00e2igui el, clipind des. Furculi\u021ba \u00eei c\u0103zu \u0219i lovi farfuria cu un clinchet sec.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Cheile locuin\u021bei mele din ora\u0219. Pune-le pe mas\u0103. Acum.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ralu, iar o iei de la cap\u0103t? gemu el, c\u0103ut\u00e2nd-o din ochi pe mama sa. Am stat bine, nu? M\u00e2ine mergem \u00eempreun\u0103\u2026<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu mergem nic\u0103ieri \u00eempreun\u0103. Tu r\u0103m\u00e2i aici. Cu mama ta, cu Petru, cu salata scurs\u0103 pe fa\u021ba de mas\u0103 \u0219i cu toat\u0103 mizeria pe care a\u021bi f\u0103cut-o. Asta e lumea ta, Gabriel. \u021ai se potrive\u0219te. \u00cen apartamentul meu nu mai intri.<\/p>\n\n\n\n
Carmen izbi paharul de mas\u0103; vodca se \u00eempr\u0103\u0219tie pe mu\u0219ama.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 \u021ai-ai pierdut min\u021bile?! \u021bip\u0103 ea, pierz\u00e2ndu-\u0219i masca jovial\u0103. \u00ce\u021bi alungi b\u0103rbatul? Cine te crezi? E \u0219i casa lui!<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu este, replic\u0103 Raluca, f\u0103r\u0103 s\u0103-i acorde o privire. El e \u00eenregistrat la dumneavoastr\u0103, \u00een apartamentul din Voluntari, \u00eempreun\u0103 cu toat\u0103 familia extins\u0103. La mine doar a locuit. At\u00e2t timp c\u00e2t era so\u021bul meu. Iar un so\u021b care permite rudelor s\u0103-\u0219i \u0219tearg\u0103 pantofii pe so\u021bia lui nu-mi folose\u0219te la nimic.<\/p>\n\n\n\n
Se aplec\u0103 spre Gabriel. El se trase instinctiv \u00eenapoi, ca \u0219i cum ar fi sim\u021bit un curent rece.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 \u021ai-am oferit o alegere. Ai ales-o pe mama. Foarte bine. R\u0103m\u00e2i cu ea. Cheile. Pe mas\u0103. Sau schimb yalelele \u00een seara asta \u0219i \u00ee\u021bi scot lucrurile pe palier, \u00een saci menajeri. \u0218i \u0219tii c\u0103 nu amenin\u021b degeaba.<\/p>\n\n\n\n
Cu degetele tremur\u00e2nde, Gabriel scoase m\u0103nunchiul din buzunarul \u0219ortului. Metalul lovi sticla mesei cu un zgomot ascu\u021bit care t\u0103ie aerul. Petru Moldovan l\u0103s\u0103 chitara, Adriana r\u0103mase cu furculi\u021ba suspendat\u0103. To\u021bi o priveau ca pe o str\u0103in\u0103 care tocmai \u00ee\u0219i dezv\u0103luise o limb\u0103 necunoscut\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Raluca adun\u0103 cheile \u0219i \u00ee\u0219i \u00eendrept\u0103 umerii.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Asculta\u021bi-m\u0103 cu aten\u021bie, spuse ea, m\u0103tur\u00e2ndu-i cu privirea. Nu chem poli\u021bia, nu m\u0103 apuc s\u0103 v\u0103 trag de p\u0103r. Mi-e prea sil\u0103 s\u0103 v\u0103 ating. Be\u021bi ce a mai r\u0103mas. M\u00e2nca\u021bi br\u00e2nza cump\u0103rat\u0103 de mine. Dac\u0103 v\u0103 las\u0103 obrazul, dormi\u021bi \u00een patul meu. Dar m\u00e2ine, la ora zece, vin muncitorii s\u0103 schimbe gardul \u0219i s\u0103 monteze sistem de alarm\u0103. \u00cempreun\u0103 cu ei, o firm\u0103 de paz\u0103. Dac\u0103 la ora aceea mai g\u0103sesc aici fie \u0219i un ciorap de-al vostru, consecin\u021bele nu vor fi pl\u0103cute.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ne amenin\u021bi? url\u0103 Petru, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 se ridice, dar se pr\u0103bu\u0219i la loc pe banc\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu. V\u0103 informez, replic\u0103 ea t\u0103ios. Gabriel, adio. Cererea de divor\u021b o trimit online. Simplu, f\u0103r\u0103 drumuri inutile. \u0218tiu c\u00e2t \u00ee\u021bi place comoditatea.<\/p>\n\n\n\n
Se \u00eentoarse \u0219i porni spre ma\u0219in\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 priveasc\u0103 \u00eenapoi, dreapt\u0103 ca o linie trasat\u0103 cu rigla.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Raluca! Stai! strig\u0103 Gabriel, s\u0103rind \u00een picioare. Nu pleca a\u0219a! E o nebunie! Mam\u0103, spune-i ceva!<\/p>\n\n\n\n
Carmen \u00eel apuc\u0103 de bra\u021b \u0219i \u00eel trase brutal \u00eenapoi pe scaun.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 \u0218ezi! \u0219uier\u0103 ea. Las-o s\u0103 plece! O s\u0103 se t\u00e2rasc\u0103 \u00eenapoi, n-are unde s\u0103 se duc\u0103. Cine o ia pe una cu rate la banc\u0103? Se \u00eentoarce ea, stai lini\u0219tit. \u0218i atunci noi punem condi\u021biile!<\/p>\n\n\n\n
Raluca urc\u0103 \u00een SUV. \u00cen interior mirosea a piele \u0219i a parfumul ei \u2014 o arom\u0103 curat\u0103, rece, a libertate. Motorul porni, iar huruitul lui acoperi \u021bipetele \u00eembibate de alcool de pe verand\u0103. \u00cen oglinda retrovizoare \u00eel v\u0103zu pe Gabriel f\u0103c\u00e2nd un pas spre poart\u0103, dar mama lui \u00eel \u021binea str\u00e2ns, vorbindu-i aprins la ureche.<\/p>\n\n\n\n
Ap\u0103s\u0103 accelera\u021bia. Pietri\u0219ul scr\u00e2\u0219ni sub ro\u021bi. Ie\u0219ea din curtea care \u00eei apar\u021binea, l\u0103s\u00e2nd \u00een urm\u0103 gazonul strivit, fumul gr\u0103tarului \u0219i o ceat\u0103 de str\u0103ini care-i consumaser\u0103 trei ani din via\u021b\u0103. M\u00e2ine vor fi alte \u00eencuietori. M\u00e2ine, echip\u0103 de cur\u0103\u021benie. Iar \u00een seara asta o a\u0219tepta apartamentul gol \u0219i lini\u0219tit, unde nimeni nu \u00eendr\u0103znea s\u0103-i ating\u0103 cana preferat\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Inima \u00eei b\u0103tea egal. Lacrimile refuzau s\u0103 apar\u0103. \u00cen locul lor exista o certitudine limpede: tocmai aruncase peste bord balastul care o tr\u0103gea la fund. Iar balastul r\u0103m\u0103sese pe verand\u0103, sorbind vodc\u0103 st\u0103tut\u0103 \u0219i ascult\u00e2nd vocea mamei, aleg\u00e2nd definitiv salata de pe mas\u0103 \u00een locul propriei familii.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Aceast\u0103 lucrare este inspirat\u0103 din evenimente \u0219i persoane reale, \u00eens\u0103 a fost fic\u021bionalizat\u0103 \u00een scopuri creative. Numele, personajele \u0219i detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea \u0219i pentru a \u00eembun\u0103t\u0103\u021bi nara\u021biunea. Orice asem\u0103nare cu persoane reale, \u00een via\u021b\u0103 sau decedate, sau cu evenimente reale este pur \u00eent\u00e2mpl\u0103toare \u0219i nu este inten\u021bionat\u0103 de c\u0103tre autor.<\/p>\n\n\n\n
Autorul \u0219i editorul nu \u00ee\u0219i asum\u0103 responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul \u00een care sunt portretizate personajele \u0219i nu sunt r\u0103spunz\u0103tori pentru eventuale interpret\u0103ri gre\u0219ite. Aceast\u0103 poveste este oferit\u0103 \u201eca atare\u201d, iar orice opinii exprimate apar\u021bin personajelor \u0219i nu reflect\u0103 punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u2014 N-am tras la dou\u0103 joburi ca s\u0103 cump\u0103r casa asta de vacan\u021b\u0103 pentru ca mama ta s\u0103-\u0219i aduc\u0103 aici tot neamul \u0219i s\u0103 transforme<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":46552,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[1],"tags":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/46936"}],"collection":[{"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=46936"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/46936\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":46937,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/46936\/revisions\/46937"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/46552"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=46936"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=46936"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=46936"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}