Larisa st\u0103tea lipit\u0103 de perete, cu fa\u021ba alb\u0103 ca varul, iar tata era \u00een genunchi, sprijinit de marginea patului, tremur\u00e2nd. Dar nu de furie. Nu de vreo scen\u0103 de gelozie. Ci de durere. O durere pe care nu o mai v\u0103zusem la el, nici c\u00e2nd a murit mama.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
\u00cen m\u00e2na lui \u021binea o mic\u0103 cutie de lemn, veche, cu col\u021burile tocite. Cutia mamei. Larisa tocmai o g\u0103sise la capul patului, sub pern\u0103.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Am \u00een\u021beles totul \u00eentr-o clip\u0103.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Dormitorul nu era doar un loc. Era un altar vechi, \u00eenc\u0103 neclintit, unde tata nu fusese preg\u0103tit s\u0103 aduc\u0103 pe altcineva. Oric\u00e2t s-ar fi str\u0103duit s\u0103 par\u0103 calm, trecutul \u00eel \u021binea legat ca o vi\u021b\u0103 b\u0103tr\u00e2n\u0103 de butucul ei.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Larisa \u00ee\u0219i \u021binea m\u00e2inile la gur\u0103, speriat\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tie dac\u0103 s\u0103 fug\u0103 sau s\u0103-l ajute.<\/p>\n\n\n\n
Sora mea a mers prima spre el.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
\u201eTat\u0103\u2026\u201d, a \u0219optit ea.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
El a ridicat privirea spre noi. Ochii lui erau umezi, dar nu de ru\u0219ine. Era ca \u0219i cum se izbise de un zid pe care \u00eel tot ocolise, crez\u00e2nd c\u0103 a disp\u0103rut.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
\u201eN-am vrut s-o sperii\u2026\u201d, a reu\u0219it s\u0103 spun\u0103. \u201eAm vrut doar\u2026 s\u0103-i ar\u0103t.\u201d<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
I-a \u00eentins cutia Larisei cu m\u00e2ini tremur\u00e2nde.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
\u201eAsta e tot ce mi-a r\u0103mas de la Ana. So\u021bia mea. N-am vrut s\u0103 cread\u0103 c\u0103 o ascund\u2026 sau c\u0103 vreau s\u0103 tr\u0103iesc \u00een amintirile ei.\u201d<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Larisa a f\u0103cut c\u00e2\u021biva pa\u0219i mici spre el.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
\u201eAnton\u2026 eu n-am \u0219tiut\u2026 Am deschis cutia pentru c\u0103 am crezut c\u0103 e ceva de-al t\u0103u. N-am vrut s\u0103 te r\u0103nesc.\u201d<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Tata a \u00eenchis ochii. Inspirat. Expirat. Ca la yoga lor de amatori.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
\u201eE prima dat\u0103 c\u00e2nd intr\u0103 altcineva aici\u2026 dup\u0103 ea\u201d, a spus cu o sinceritate care m-a t\u0103iat \u00een piept.<\/p>\n\n\n\n
M-am apropiat \u0219i eu, privind \u00een cutie. Erau c\u00e2teva fotografii, o medalie de la un concurs de alergare, o bucat\u0103 de voal de la rochia mamei, \u0219i o scrisoare. At\u00e2t.<\/p>\n\n\n\n
Sora mea a pus o m\u00e2na pe um\u0103rul lui.<\/p>\n\n\n\n
\u201eTat\u0103, n-ai f\u0103cut nimic gre\u0219it. Dar poate\u2026 poate c\u0103 era momentul s\u0103 vorbe\u0219ti cu noi. Sau cu ea.\u201d<\/p>\n\n\n\n
Larisa s-a a\u0219ezat l\u00e2ng\u0103 el, \u00eencet, ca \u0219i cum nu voia s\u0103 deranjeze o fantom\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u201eAnton\u201d, a spus ea cu bl\u00e2nde\u021bea unei femei care \u0219tia ce \u00eenseamn\u0103 pierderea, \u201eeu nu vreau s\u0103-\u021bi iau trecutul. Nici nu pot. Dar\u2026 vreau doar s\u0103-mi dai voie s\u0103 fac parte din prezentul t\u0103u. \u0218i\u2026 dac\u0103 o s\u0103 m\u0103 la\u0219i\u2026 \u0219i din viitorul t\u0103u.\u201d<\/p>\n\n\n\n
Tata a izbucnit \u00eentr-un pl\u00e2ns scurt, eliberator, cum nu \u00eel v\u0103zusem \u00een via\u021ba mea. A pl\u00e2ns pentru mama. A pl\u00e2ns pentru anii de singur\u0103tate. Pentru vinov\u0103\u021bia pe care o purtase f\u0103r\u0103 s\u0103 spun\u0103 nim\u0103nui. Pentru frica de a fi fericit din nou.<\/p>\n\n\n\n
L-am luat \u0219i eu \u00een bra\u021be, iar sora mea a f\u0103cut acela\u0219i lucru. Larisa s-a lipit \u0219i ea de el, timid la \u00eenceput, apoi cu toat\u0103 inima.<\/p>\n\n\n\n
Minutele au trecut \u00een lini\u0219te.<\/p>\n\n\n\n
Sigur c\u0103 nu era genul de noapte pe care cineva s\u0103 \u0219i-o imagineze ca fiind \u201enoaptea nun\u021bii\u201d. Dar poate era exact ce trebuia.<\/p>\n\n\n\n
C\u00e2nd s-a ridicat \u00een picioare, tata p\u0103rea mai mic\u2026 dar \u0219i mai liber.<\/p>\n\n\n\n
\u201eCred\u2026 cred c\u0103 e timpul s\u0103 schimb ceva \u00een camera asta\u201d, a spus cu un z\u00e2mbet str\u00e2mb.<\/p>\n\n\n\n
Larisa a dat din cap aprobator.<\/p>\n\n\n\n
\u201eNu trebuie s\u0103 arunci nimic. Doar s\u0103 faci loc\u2026 \u0219i pentru noi.\u201d<\/p>\n\n\n\n
A doua zi diminea\u021b\u0103, \u00eenc\u0103 obosi\u021bi, dar \u00eemp\u0103ca\u021bi, am b\u0103ut to\u021bi cafeaua \u00eempreun\u0103, la masa din buc\u0103t\u0103rie. Tata era lini\u0219tit. Larisa era cald\u0103 \u0219i apropiat\u0103. Sora mea nu mai p\u0103rea at\u00e2t de sceptic\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Am \u0219tiut atunci c\u0103 vor reu\u0219i. Nu pentru c\u0103 Larisa era mai t\u00e2n\u0103r\u0103. Nu pentru c\u0103 familia era fericit\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Ci pentru c\u0103 tata, dup\u0103 dou\u0103zeci de ani de t\u0103cere, \u00ee\u0219i d\u0103duse voie s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 din nou.<\/p>\n\n\n\n
Iar fericirea, oric\u00e2t de t\u00e2rziu ar veni, tot fericire r\u0103m\u00e2ne. \u0218i merit\u0103 l\u0103sat\u0103 s\u0103 intre.<\/p>\n\n\n\n
Aceast\u0103 lucrare este inspirat\u0103 din evenimente \u0219i persoane reale, \u00eens\u0103 a fost fic\u021bionalizat\u0103 \u00een scopuri creative. Numele, personajele \u0219i detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea \u0219i pentru a \u00eembun\u0103t\u0103\u021bi nara\u021biunea. Orice asem\u0103nare cu persoane reale, \u00een via\u021b\u0103 sau decedate, sau cu evenimente reale este pur \u00eent\u00e2mpl\u0103toare \u0219i nu este inten\u021bionat\u0103 de c\u0103tre autor.<\/em><\/p>\n\n\n\n Autorul \u0219i editorul nu \u00ee\u0219i asum\u0103 responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul \u00een care sunt portretizate personajele \u0219i nu sunt r\u0103spunz\u0103tori pentru eventuale interpret\u0103ri gre\u0219ite. Aceast\u0103 poveste este oferit\u0103 \u201eca atare\u201d, iar orice opinii exprimate apar\u021bin personajelor \u0219i nu reflect\u0103 punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Larisa st\u0103tea lipit\u0103 de perete, cu fa\u021ba alb\u0103 ca varul, iar tata era \u00een genunchi, sprijinit de marginea patului, tremur\u00e2nd. Dar nu de furie. Nu<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":46552,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[1],"tags":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/46556"}],"collection":[{"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=46556"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/46556\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":46557,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/46556\/revisions\/46557"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/46552"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=46556"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=46556"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=46556"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}