V\u00e2ntul a \u00eenceput din nou s\u0103 urle printre copaci, iar Andrei a f\u0103cut un pas \u00eenainte. De aproape, a v\u0103zut c\u0103 poza pe care b\u0103iatul o \u021binea \u00een m\u00e2n\u0103 era veche, \u0219ifonat\u0103, dar… cunoscut\u0103.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Elena.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Z\u00e2mbea \u00een ea a\u0219a cum \u0219i-o amintea \u2014 cald, bl\u00e2nd, cu sc\u00e2nteia aia din ochi. Doar c\u0103 l\u00e2ng\u0103 ea… era un b\u0103rbat. Nu el.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Andrei a sim\u021bit cum ceva i se str\u00e2nge \u00een piept.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
\u2013 De unde ai poza asta? \u2013 a \u00eentrebat cu vocea \u00eencordat\u0103.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/a><\/p>\n\n\n\n <\/a><\/p>\n\n\n\n <\/p>\n\n\n\n B\u0103iatul s-a uitat la el nesigur.<\/p>\n\n\n\n <\/p>\n\n\n\n \u2013 Mama… mereu zicea c\u0103 tata o s\u0103 vin\u0103 c\u00e2nd o s\u0103 fie foarte frig \u2013 a \u0219optit. \u2013 \u0218i c\u0103 atunci totul o s\u0103 se repare.<\/p>\n\n\n\n Un fior rece i-a trecut lui Andrei pe \u0219ira spin\u0103rii.<\/p>\n\n\n\n \u2013 Mama ta? Cum o chema pe mama ta? \u2013 a \u00eentrebat, de\u0219i \u0219tia r\u0103spunsul chiar \u00eenainte ca b\u0103iatul s\u0103 deschid\u0103 gura.<\/p>\n\n\n\n \u2013 Elena Kowalenko \u2013 a spus copilul.<\/p>\n\n\n\n Timpul s-a oprit pentru o clip\u0103. Lumea a disp\u0103rut \u2013 doar b\u0103t\u0103ile inimii lui mai r\u0103sunau \u00een urechi.<\/p>\n\n\n\n <\/a><\/p>\n\n\n\n <\/a><\/p>\n\n\n\n <\/p>\n\n\n\n Elena.<\/p>\n\n\n\n Imposibil.<\/p>\n\n\n\n Nu putea s\u0103 aib\u0103 copii. Doctorii spusese clar c\u0103 e imposibil. \u0218i totu\u0219i…<\/p>\n\n\n\n \u2013 C\u00e2\u021bi ani ai? \u2013 a \u00eentrebat cu voce tremurat\u0103.<\/p>\n\n\n\n \u2013 \u0218ase \u2013 a r\u0103spuns b\u0103iatul. \u2013 M-am n\u0103scut c\u00e2nd tata… a plecat departe.<\/p>\n\n\n\n \u0218ase.<\/p>\n\n\n\n <\/a><\/p>\n\n\n\n <\/a><\/p>\n\n\n\n <\/p>\n\n\n\n Acum \u0219ase ani, Elena \u00eenc\u0103 tr\u0103ia.<\/p>\n\n\n\n Acum \u0219ase ani, Andrei era \u00eengropat \u00een munc\u0103, construia imperiul pe care ea nu-l voia niciodat\u0103. Atunci plecase \u2013 disp\u0103ruse f\u0103r\u0103 un cuv\u00e2nt, l\u0103s\u00e2nd doar o scrisoare \u00een care spunea c\u0103 nu mai poate tr\u0103i \u00een umbra ambi\u021biilor lui.<\/p>\n\n\n\n Andrei a c\u0103zut \u00een genunchi.<\/p>\n\n\n\n \u2013 Doamne… \u2013 a \u0219optit.<\/p>\n\n\n\n B\u0103iatul \u00eel privea atent, de parc\u0103 a\u0219tepta ceva mai mult.<\/p>\n\n\n\n \u2013 O cuno\u0219teai pe mama mea?<\/p>\n\n\n\n <\/a><\/p>\n\n\n\n <\/a><\/p>\n\n\n\n <\/p>\n\n\n\n \u2013 O cuno\u0219team… \u2013 vocea lui Andrei s-a fr\u00e2nt. \u2013 Era so\u021bia mea.<\/p>\n\n\n\n Pe chipul copilului s-a v\u0103zut o umbr\u0103 de \u00een\u021belegere. A privit \u00een lateral, spre morm\u00e2nt, apoi din nou la b\u0103rbat.<\/p>\n\n\n\n \u2013 Tu e\u0219ti… tata? \u2013 a \u00eentrebat \u00eencet, aproape timid.<\/p>\n\n\n\n Andrei a vrut s\u0103 spun\u0103 ceva, dar cuvintele i s-au blocat \u00een g\u00e2t. \u00cen ochii lui au ap\u0103rut lacrimi pe care le \u021binuse ani la r\u00e2nd.<\/p>\n\n\n\n \u2013 Da, fiule… \u2013 a \u0219optit \u00een sf\u00e2r\u0219it. \u2013 Da, eu sunt.<\/p>\n\n\n\n <\/a><\/p>\n\n\n\n <\/p>\n\n\n\n B\u0103iatul a f\u0103cut ochii mari, apoi a \u00eentins \u00eencet m\u00e2na, de parc\u0103 se temea c\u0103 b\u0103rbatul va disp\u0103rea dac\u0103-l atinge.<\/p>\n\n\n\n Andrei i-a prins m\u00e2na mic\u0103 \u0219i rece \u0219i l-a str\u00e2ns la piept.<\/p>\n\n\n\n Au r\u0103mas a\u0219a o vreme, \u00een t\u0103cere. Deasupra lor vuia v\u00e2ntul, iar z\u0103pada \u00eencepea s\u0103 cad\u0103 u\u0219or, acoperind p\u0103m\u00e2ntul cu un giulgiu alb.<\/p>\n\n\n\n \u2013 Mama a zis c\u0103 trebuie s\u0103 te iert \u2013 a \u0219optit b\u0103iatul dup\u0103 o clip\u0103. \u2013 C\u0103 ai fost r\u0103u, dar doar pentru c\u0103 ai uitat cum se iube\u0219te.<\/p>\n\n\n\n Andrei a sim\u021bit cum ceva se rupe \u00een\u0103untrul lui. Toate zidurile pe care le ridicase \u00een at\u00e2\u021bia ani s-au pr\u0103bu\u0219it \u00eentr-o secund\u0103.<\/p>\n\n\n\n \u2013 Iart\u0103-m\u0103 \u2013 a spus \u00eencet. \u2013 Te rog, iart\u0103-m\u0103… \u0219i pe ea.<\/p>\n\n\n\n <\/a><\/p>\n\n\n\n <\/a><\/p>\n\n\n\n <\/p>\n\n\n\n B\u0103iatul a dat din cap, ca \u0219i cum astea erau cuvintele pe care le a\u0219tepta. A privit poza, a s\u0103rutat-o \u0219i a pus-o pe morm\u00e2nt.<\/p>\n\n\n\n \u2013 Acum poate s\u0103 se odihneasc\u0103 \u2013 a spus lini\u0219tit.<\/p>\n\n\n\n Andrei \u0219i-a \u0219ters lacrimile, s-a ridicat \u0219i l-a luat pe b\u0103iat \u00een bra\u021be.<\/p>\n\n\n\n \u2013 Hai s\u0103 mergem. Nu o s\u0103 mai dormi pe piatra rece.<\/p>\n\n\n\n A f\u0103cut c\u00e2\u021biva pa\u0219i, dar c\u00e2nd s-a \u00eentors, ceva i-a atras privirea. Pe morm\u00e2ntul ale c\u0103rui litere le \u0219tia pe de rost, ap\u0103ruse un semn nou \u2013 ca \u0219i cum cineva tocmai scrisese cu degetul pe stratul sub\u021bire de z\u0103pad\u0103 un singur cuv\u00e2nt:<\/p>\n\n\n\n