B\u0103iatul a fost alungat din cas\u0103 de p\u0103rin\u021bii s\u0103i \u00een ajunul Anului Nou. Ani mai t\u00e2rziu, le-a deschis u\u0219a\u2026 \u00cei a\u0219tepta o r\u0103sturnare de situa\u021bie pe care nimeni nu \u0219i-ar fi putut-o imagina.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen spatele ferestrelor caselor se aprindeau lumini calde din ghirlande, bradul de Cr\u0103ciun se reflecta \u00een geamuri, se auzeau melodii de Anul Nou. Iar \u00een afara zidurilor domnea o t\u0103cere alb\u0103. Ningea dens, ca \u0219i cum cineva invizibil ar fi aruncat z\u0103pada din cer f\u0103r\u0103 oprire. T\u0103cerea era at\u00e2t de dens\u0103 \u00eenc\u00e2t p\u0103rea aproape sacr\u0103, ca \u00eentr-un templu. Nici pa\u0219i, nici voci. Doar urletul v\u00e2ntului \u00een \u021bevile de canalizare \u0219i fo\u0219netul u\u0219or al z\u0103pezii care c\u0103dea, parc\u0103 acoperind ora\u0219ul cu un v\u0103l de destine uitate.<\/p>\n\n\n\n
Kolia Suhanov st\u0103tea \u00een prag. \u00cenc\u0103 nu realizase c\u0103 toate acestea se \u00eent\u00e2mplau \u00een realitate. P\u0103rea un co\u0219mar \u2014 absurd \u0219i violent. Dar frigul \u00eei p\u0103trundea prin haine, \u00eei uda \u0219osetele, iar v\u00e2ntul \u00eenghe\u021bat \u00eei t\u0103ia fa\u021ba. Sacul aruncat \u00een z\u0103pad\u0103 \u00eei amintea de realitate.<\/p>\n\n\n\n
\u201ePleac\u0103 de aici! S\u0103 nu te mai v\u0103d vreodat\u0103!\u201d, \u00eel trezi din stupoare vocea r\u0103gu\u0219it\u0103 \u0219i plin\u0103 de ur\u0103 a tat\u0103lui s\u0103u. Imediat dup\u0103 aceea, o lovitur\u0103 \u00een u\u0219\u0103, care se \u00eenchise cu putere \u00een fa\u021ba lui.<\/p>\n\n\n\n
Tat\u0103l \u00eel alungase. \u00cen noaptea de Cr\u0103ciun. F\u0103r\u0103 lucrurile lui. F\u0103r\u0103 r\u0103mas bun. F\u0103r\u0103 nicio \u0219ans\u0103 de \u00eentoarcere.<\/p>\n\n\n\n
\u0218i mama? St\u0103tea l\u00e2ng\u0103 el, lipit\u0103 de perete. \u0218i-a pus m\u00e2inile pe piept. N-a scos niciun cuv\u00e2nt. N-a \u00eencercat s\u0103-\u0219i opreasc\u0103 so\u021bul. N-a spus: \u201eE fiul nostru\u201d. Doar a str\u00e2ns din umeri \u0219i \u0219i-a mu\u0219cat buza ca s\u0103 nu pl\u00e2ng\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Pur \u0219i simplu t\u0103cea.<\/p>\n\n\n\n
Kolia cobor\u00ee \u00eencet sc\u0103rile, sim\u021bind z\u0103pada care \u00eei p\u0103trundea \u00een papuci, \u00eei \u00een\u021bepa pielea cu ace \u00eenghe\u021bate. Nu \u0219tia unde s\u0103 se duc\u0103. \u00cen interiorul lui era gol \u2014 ca \u0219i cum inima i se scufundase ad\u00e2nc sub coaste.<\/p>\n\n\n\n
\u201eAsta a fost, Kolia. Nimeni nu te vrea. Nici m\u0103car ei. Mai ales ei\u201d.<\/p>\n\n\n\n
Nu pl\u00e2ngea. Ochii \u00eei erau usca\u021bi, doar durerea intens\u0103 din piept \u00eei amintea c\u0103 era \u00een via\u021b\u0103. Era prea t\u00e2rziu s\u0103 pl\u00e2ng\u0103. Totul se \u00eent\u00e2mplase deja. Nu mai era cale de \u00eentoarcere.<\/p>\n\n\n\n
\u0218i plec\u0103. F\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tie unde. \u00cen mijlocul viscolului. Sub lumina felinarelor care luminau str\u0103zile goale. \u00cen spatele ferestrelor, oamenii r\u00e2deau, beau ceai, deschideau cadourile. Iar el era singur. \u00cen mijlocul s\u0103rb\u0103torilor, unde nu avea locul lui.<\/p>\n\n\n\n
Nu-\u0219i amintea de c\u00e2te ore r\u0103t\u0103cise. Str\u0103zile se contopeau. Paznicul \u00eel alungase de la intrare, trec\u0103torii \u00eel ocoleau c\u00e2nd \u00eei vedeau privirea. Era un str\u0103in. Inutil. Nedorit.<\/p>\n\n\n\n
A\u0219a a \u00eenceput iarna lui. Prima iarn\u0103 a singur\u0103t\u0103\u021bii. Iarna supravie\u021buirii.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen prima s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, Kolia dormea unde g\u0103sea \u2014 pe b\u0103nci, \u00een pasaje subterane, \u00een sta\u021bii de autobuz. To\u021bi \u00eel alungau \u2014 v\u00e2nz\u0103torii, paznicii, trec\u0103torii. \u00cen ochii lor nu vedea mil\u0103, ci iritare. Un b\u0103iat cu o jachet\u0103 uzat\u0103, cu ochii ro\u0219ii \u0219i aspect neglijent \u2013 o amintire vie a ceea ce ei \u00een\u0219i\u0219i se temeau.<\/p>\n\n\n\n
M\u00e2nca tot ce g\u0103sea: resturi din co\u0219urile de gunoi, odat\u0103 a furat o p\u00e2ine dintr-un magazin, \u00een timp ce v\u00e2nz\u0103torul era distras. Pentru prima dat\u0103 \u00een via\u021ba lui a devenit ho\u021b. Nu din r\u0103utate, ci din foame. Din fric\u0103 s\u0103 nu moar\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Spre sear\u0103, a g\u0103sit ad\u0103post \u00eentr-un subsol abandonat al unei cl\u0103diri vechi de cinci etaje din periferia ora\u0219ului. Acolo mirosea a mucegai, pisici \u0219i ceva putrezit. Dar era cald \u2014 din conducta de \u00eenc\u0103lzire din apropiere se ridica un abur slab, \u0219i asta era suficient pentru a trece noaptea. Subsolul a devenit casa lui. S-a a\u0219ezat pe ziare, a adunat carton \u0219i s-a acoperit cu c\u00e2rpe g\u0103site \u00een gunoi.<\/p>\n\n\n\n
Uneori st\u0103tea pur \u0219i simplu \u0219i pl\u00e2ngea \u00een t\u0103cere. Nu avea lacrimi. Doar spasme \u00een piept, o durere str\u00e2ns\u0103 \u00een interior.<\/p>\n\n\n\n
\u00centr-o zi, un b\u0103tr\u00e2n cu un baston \u0219i barb\u0103 lung\u0103 l-a g\u0103sit. L-a privit o dat\u0103 \u0219i a spus:<\/p>\n\n\n\n
\u201eE\u0219ti viu? Bine, nu-i nimic. Credeam c\u0103 pisicile au aruncat din nou sacii\u201d.<\/p>\n\n\n\n
B\u0103tr\u00e2nul i-a l\u0103sat o cutie de conserve \u0219i o bucat\u0103 de p\u00e2ine. Pur \u0219i simplu. Kolia nu i-a mul\u021bumit. Pur \u0219i simplu m\u00e2nca, lacom, cu m\u00e2inile.<\/p>\n\n\n\n
Dup\u0103 acea zi, b\u0103tr\u00e2nul ap\u0103rea din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd. Aducea m\u00e2ncare. Nu punea \u00eentreb\u0103ri. Doar o dat\u0103 a murmurat:<\/p>\n\n\n\n
\u201e\u0218i eu aveam paisprezece ani c\u00e2nd a murit mama mea \u0219i tat\u0103l meu s-a sp\u00e2nzurat. Rezist\u0103, copilule. Oamenii sunt nemernici. Dar tu nu e\u0219ti a\u0219a\u201d.<\/p>\n\n\n\n
Aceste cuvinte au r\u0103mas \u00een mintea lui Kolia. Le repeta \u00een g\u00e2nd, c\u00e2nd nu mai avea putere.<\/p>\n\n\n\n
\u00centr-o diminea\u021b\u0103, nu se putea ridica din pat. Vomita, tremura, tot corpul \u00eei tremura. Sim\u021bea c\u0103ldur\u0103 \u00een t\u00e2mple, picioarele \u00eei tremurau\u2026<\/p>\n\n\n\n
\u00cen spatele ferestrelor caselor ardeau lumini calde de ghirlande, brazii de Cr\u0103ciun se reflectau \u00een geamuri, se auzeau sunete de melodii de Anul Nou. \u0218i \u00een afara acestor ziduri domnea o t\u0103cere alb\u0103. Z\u0103pada c\u0103dea dens, ca \u0219i cum cineva invizibil o arunca din cer f\u0103r\u0103 oprire. T\u0103cerea era at\u00e2t de dens\u0103 \u00eenc\u00e2t p\u0103rea aproape sacr\u0103, ca \u00eentr-un templu. Nici pa\u0219i, nici voci. Doar urletul v\u00e2ntului \u00een \u021bevi \u0219i fo\u0219netul u\u0219or al z\u0103pezii care c\u0103dea, parc\u0103 acoperind ora\u0219ul cu un v\u0103l de destine uitate.<\/p>\n\n\n\n
Kolia Suhanov st\u0103tea \u00een prag. \u00cenc\u0103 nu realizase c\u0103 toate acestea se \u00eent\u00e2mplau \u00een realitate. P\u0103rea un co\u0219mar \u2014 absurd \u0219i violent. Dar frigul \u00eei p\u0103trundea prin haine, \u00eei uda \u0219osetele, iar v\u00e2ntul \u00eenghe\u021bat \u00eei t\u0103ia fa\u021ba. Rucsacul aruncat pe un strat de z\u0103pad\u0103 \u00eei amintea de realitate.<\/p>\n\n\n\n
\u201ePleac\u0103 de aici! S\u0103 nu te mai v\u0103d vreodat\u0103!\u201d, \u00eel trezi din stupoare vocea r\u0103gu\u0219it\u0103 \u0219i plin\u0103 de ur\u0103 a tat\u0103lui s\u0103u. Imediat dup\u0103 aceea, se auzi o tr\u00e2ntire a u\u0219ii, care se \u00eenchise cu putere \u00een fa\u021ba lui.<\/p>\n\n\n\n
Tat\u0103l s\u0103u \u00eel alungase. \u00cen noaptea de Cr\u0103ciun. F\u0103r\u0103 lucrurile sale. F\u0103r\u0103 r\u0103mas bun. F\u0103r\u0103 nicio \u0219ans\u0103 de \u00eentoarcere.<\/p>\n\n\n\n
\u0218i mama? St\u0103tea l\u00e2ng\u0103 el, lipit\u0103 de perete.<\/p>\n\n\n\n
Avea m\u00e2inile \u00eencruci\u0219ate pe piept. Nu a scos niciun cuv\u00e2nt. Nu a \u00eencercat s\u0103-\u0219i opreasc\u0103 so\u021bul. Nu a spus: \u201eEste fiul nostru\u201d. Doar \u0219i-a str\u00e2ns neputincioas\u0103 umerii \u0219i \u0219i-a mu\u0219cat buza ca s\u0103 nu izbucneasc\u0103 \u00een lacrimi.<\/p>\n\n\n\n
Pur \u0219i simplu t\u0103cea.<\/p>\n\n\n\n
Kolia cobor\u00ee \u00eencet sc\u0103rile, sim\u021bind z\u0103pada care \u00eei p\u0103trundea \u00een papuci, \u00eei str\u0103pungea pielea cu ace \u00eenghe\u021bate. Nu \u0219tia unde s\u0103 se duc\u0103. \u00cen interiorul lui era gol \u2014 ca \u0219i cum inima i s-ar fi scufundat ad\u00e2nc sub coaste.<\/p>\n\n\n\n
\u201eAsta a fost, Kolia. Nimeni nu te vrea. Nici m\u0103car ei. Mai ales ei\u201d.<\/p>\n\n\n\n
Nu pl\u00e2ngea. Ochii lui erau usca\u021bi, doar durerea intens\u0103 din piept \u00eei amintea c\u0103 era \u00een via\u021b\u0103. Era prea t\u00e2rziu s\u0103 pl\u00e2ng\u0103. Totul se \u00eent\u00e2mplase deja. Nu mai era cale de \u00eentoarcere.<\/p>\n\n\n\n
\u0218i plec\u0103. F\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tie unde. \u00cen mijlocul viscolului.<\/p>\n\n\n\n
Sub lumina felinarelor care luminau str\u0103zile goale. La ferestre, oamenii r\u00e2deau, beau ceai, deschideau cadouri. Iar el era singur. \u00cen mijlocul s\u0103rb\u0103torilor, unde nu avea un loc.<\/p>\n\n\n\n
Nu-\u0219i amintea c\u00e2te ore r\u0103t\u0103cise. Str\u0103zile se contopeau. Paznicul \u00eel alungase de la intrare, trec\u0103torii \u00eel ocoleau c\u00e2nd \u00eei vedeau privirea. Era un str\u0103in. Inutil. Nedorit.<\/p>\n\n\n\n
A\u0219a a \u00eenceput iarna lui. Prima iarn\u0103 a singur\u0103t\u0103\u021bii. Iarna supravie\u021buirii.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen prima s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, Kolia dormea unde g\u0103sea \u2014 pe b\u0103nci, \u00een pasaje subterane, \u00een sta\u021bii de autobuz. To\u021bi \u00eel alungau \u2014 v\u00e2nz\u0103torii, paznicii, trec\u0103torii. \u00cen ochii lor nu vedea mil\u0103, ci iritare. Un b\u0103iat cu o jachet\u0103 uzat\u0103, cu ochii ro\u0219ii \u0219i aspect neglijent \u2014 o amintire vie a ceea ce ei \u00een\u0219i\u0219i se temeau.<\/p>\n\n\n\n
M\u00e2nca tot ce g\u0103sea: resturi din co\u0219urile de gunoi, o dat\u0103 a furat o p\u00e2ine dintr-un magazin, \u00een timp ce v\u00e2nz\u0103torul era distras. Pentru prima dat\u0103 \u00een via\u021ba lui a devenit ho\u021b. Nu din r\u0103utate, ci din foame. Din fric\u0103 s\u0103 nu moar\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Spre sear\u0103, a g\u0103sit ad\u0103post \u2013 un subsol abandonat \u00eentr-o cl\u0103dire veche de cinci etaje din periferia ora\u0219ului. Acolo mirosea a mucegai, pisici \u0219i ceva putrezit. Dar era cald \u2014 din \u021beava de \u00eenc\u0103lzire din apropiere se ridica un abur slab, \u0219i asta era suficient pentru a trece noaptea. Subsolul a devenit casa lui. S-a a\u0219ezat pe ziare, a adunat cutii de carton \u0219i s-a acoperit cu c\u00e2rpe g\u0103site \u00een gunoi.<\/p>\n\n\n\n
Uneori st\u0103tea pur \u0219i simplu \u0219i pl\u00e2ngea \u00een t\u0103cere. Nu avea lacrimi. Doar spasme \u00een piept, o durere str\u00e2ns\u0103 \u00een interior.<\/p>\n\n\n\n
\u00centr-o zi, un b\u0103tr\u00e2n cu un baston \u0219i barb\u0103 lung\u0103 l-a g\u0103sit. L-a privit o dat\u0103 \u0219i i-a spus:<\/p>\n\n\n\n
\u201eE\u0219ti viu? Bine, nu-i nimic. Credeam c\u0103 pisicile au adus \u00eenapoi sacii\u201d.<\/p>\n\n\n\n
B\u0103tr\u00e2nul \u00eei l\u0103s\u0103 o cutie de conserve \u0219i o bucat\u0103 de p\u00e2ine. Pur \u0219i simplu. Kolia nu-i mul\u021bumi. M\u00e2nc\u0103 doar, lacom, cu m\u00e2inile.<\/p>\n\n\n\n
Dup\u0103 acea zi, b\u0103tr\u00e2nul ap\u0103rea din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd. Aducea m\u00e2ncare. Nu punea \u00eentreb\u0103ri. Doar o dat\u0103 a murmurat:<\/p>\n\n\n\n
\u201e\u0218i eu aveam paisprezece ani c\u00e2nd a murit mama mea \u0219i tat\u0103l meu s-a sp\u00e2nzurat. Rezist\u0103, copilule. Oamenii sunt nemernici. Dar tu nu e\u0219ti a\u0219a\u201d.<\/p>\n\n\n\n
Aceste cuvinte au r\u0103mas \u00een mintea lui Kolia. Le repeta \u00een g\u00e2nd, c\u00e2nd nu mai avea putere.<\/p>\n\n\n\n
\u00centr-o diminea\u021b\u0103, nu se putea ridica din pat. Vomita, tremura, tot corpul \u00eei tremura. Febra \u00eei b\u0103tea \u00een t\u00e2mple, picioarele \u00eei tremurau. Z\u0103pada \u00eel \u00eempingea \u00een subsol, de parc\u0103 voia s\u0103-l \u00eenghe\u021be. Nu-\u0219i amintea cum a ie\u0219it. Din c\u00e2te \u00ee\u0219i amintea, s-a t\u00e2r\u00e2t, \u021bin\u00e2ndu-se de trepte, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd cineva l-a ridicat.<\/p>\n\n\n\n
\u201eDumnezeule, e \u00eenghe\u021bat!\u201d O voce de femeie, sever\u0103, dar plin\u0103 de \u00eengrijorare, \u00eei str\u0103b\u0103tu mintea.<\/p>\n\n\n\n
A\u0219a a v\u0103zut-o pentru prima dat\u0103 pe Anastasia Petrovna, asistent\u0103 social\u0103 de la sec\u021bia minorilor.<\/p>\n\n\n\n
\u00cenalt\u0103, cu un palton \u00eenchis la culoare, cu ochii obosi\u021bi, dar aten\u021bi. L-a \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at ca \u0219i cum ar fi fost al ei, l-a str\u00e2ns tare, ca \u0219i cum ar fi \u0219tiut c\u0103 nu mai sim\u021bise de mult o asemenea c\u0103ldur\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u201eLini\u0219te\u0219te-te, fiule. Sunt aici. Totul va fi bine. M\u0103 auzi?\u201d<\/p>\n\n\n\n
El o auzi. Prin delirul s\u0103u, prin frisoanele de frig. Aceste cuvinte erau prima c\u0103ldur\u0103 uman\u0103 dup\u0103 multe luni de singur\u0103tate.<\/p>\n\n\n\n
Colly a fost dus la un azil de pe strada Dobre\u021bkaia \u2014 o cl\u0103dire mic\u0103, cu pere\u021bii coji\u021bi, dar cu a\u0219ternuturi curate \u0219i miros de m\u00e2ncare g\u0103tit\u0103 \u00een cas\u0103: cartofi, sup\u0103, speran\u021b\u0103 lini\u0219tit\u0103. I s-a dat un pat. O p\u0103tur\u0103 groas\u0103. \u0218i, cel mai nea\u0219teptat \u2014 somn f\u0103r\u0103 team\u0103. Pentru prima dat\u0103 dup\u0103 multe luni.<\/p>\n\n\n\n
Anastasia Petrovna venea \u00een fiecare zi. \u00cel \u00eentreba cum se simte. \u00cei aducea c\u0103r\u021bi. Nu c\u0103r\u021bi pentru copii, nu basme proste\u0219ti \u2014 c\u0103r\u021bi adev\u0103rate. Cehov, Cueprin. \u0218i apoi \u2014 chiar \u0219i o colec\u021bie a Constitu\u021biei.<\/p>\n\n\n\n
\u201eAscult\u0103, Kolia\u201d, \u00eei spunea ea, d\u00e2ndu-i cartea. \u201eA-\u021bi cunoa\u0219te drepturile \u00eenseamn\u0103 c\u0103 e\u0219ti protejat. Chiar dac\u0103 nu ai nimic. Dac\u0103 le cuno\u0219ti, nu mai e\u0219ti neajutorat\u201d.<\/p>\n\n\n\n
El d\u0103dea din cap. Citea. Absorbea fiecare cuv\u00e2nt ca un burete apa.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen fiecare zi devenea mai sigur. \u00cen interiorul lui cre\u0219tea ceva viu, fierbinte. Dorin\u021ba de a deveni cineva care \u0219tie. Care poate proteja. Care nu va trece pe l\u00e2ng\u0103 un copil care st\u0103 descul\u021b \u00een z\u0103pad\u0103.<\/p>\n\n\n\n
C\u00e2nd Cole a \u00eemplinit optsprezece ani, a dat examenele de admitere \u0219i a fost admis la Facultatea de Drept a Universit\u0103\u021bii de Stat din Tver. P\u0103rea aproape imposibil \u2014 mai mult un vis dec\u00e2t realitate. Se temea c\u0103 nu va reu\u0219i. C\u0103 totul se va pr\u0103bu\u0219i. Dar Anastasia Petrovna i-a z\u00e2mbit pur \u0219i simplu:<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Vei reu\u0219i. Ai ceea ce mul\u021bi nu au \u2014 putere interioar\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Studia zi \u0219i noapte \u0219i lucra \u2014 sp\u0103la podele \u00eentr-un restaurant l\u00e2ng\u0103 gar\u0103. Uneori dormea \u00een magazie \u00eentre ture. Bea ceai negru din termos, citea orice, m\u00e2nca pu\u021bin ca s\u0103-i ajung\u0103 banii p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219itul lunii. Dorme pu\u021bin. Scria lucr\u0103ri. Dar niciodat\u0103 nu a spus: \u201eNu pot\u201d. Niciodat\u0103 nu a cedat.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen al doilea an, a fost angajat ca asistent \u00eentr-un cabinet de avocatur\u0103. Aranja h\u00e2rtii, m\u0103tura podelele, executa ordine. Dar era acolo. Privea, \u00eenv\u0103\u021ba, asculta cazurile, a\u0219a cum al\u021bii ascult\u0103 muzica. Ca o carte vie.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen al patrulea an, scria deja singur cererile pentru clien\u021bi. Gratuit. \u00cen special pentru cei care nu puteau pl\u0103ti. Odat\u0103 i s-a cerut s\u0103 ias\u0103 afar\u0103 pentru a vorbi cu o femeie cu un palton uzat.<\/p>\n\n\n\n
\u201eNu ave\u021bi bani, nu-i a\u0219a?\u201d, o \u00eentreb\u0103 el direct. \u201eNu v\u0103 face\u021bi griji. V\u0103 voi ajuta eu.\u201d<\/p>\n\n\n\n
\u201e\u0218i tu cine e\u0219ti?\u201d<\/p>\n\n\n\n
\u201eDeocamdat\u0103 sunt student. Dar \u00een cur\u00e2nd voi fi cel care v\u0103 va putea proteja oficial.\u201d<\/p>\n\n\n\n
Ea z\u00e2mbi. Parc\u0103 auzea pentru prima dat\u0103: \u201eNu e\u0219ti singur\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\n
C\u00e2nd Cole \u00eemplini dou\u0103zeci \u0219i \u0219ase de ani, lucra la o mare firm\u0103 de avocatur\u0103, dar \u00een acela\u0219i timp oferea consultan\u021b\u0103 gratuit\u0103 celor care nu aveau cui s\u0103 se adreseze. La el veneau copii din orfelinate, femei care fuseser\u0103 victime ale violen\u021bei, b\u0103tr\u00e2ni care fuseser\u0103 \u00een\u0219ela\u021bi cu casele lor. Nimeni nu pleca cu m\u00e2na goal\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u00ce\u0219i amintea cum era s\u0103 nu te vrea nimeni. \u0218i nu voia ca altcineva s\u0103 treac\u0103 prin asta.<\/p>\n\n\n\n
P\u0103rin\u021bii lui disp\u0103ruser\u0103 din via\u021ba lui \u00een acea noapte de Cr\u0103ciun. Nu i-a mai c\u0103utat. Nu i-a mai strigat. Nu \u0219i-a mai amintit de ei. \u00cen acea noapte a \u00eencetat s\u0103 mai fie fiul lor. Iar ei nu mai erau p\u0103rin\u021bii lui.<\/p>\n\n\n\n
\u0218i acum, iarna, c\u00e2nd afar\u0103 ningea din nou, dou\u0103 persoane au intrat \u00een birou. Un b\u0103rbat coco\u0219at \u0219i o femeie cu o e\u0219arf\u0103 veche. I-a recunoscut imediat. Ceva \u00eendep\u0103rtat \u00eenghe\u021b\u0103 \u00een interiorul lui, ca \u0219i cum \u0219i-ar fi amintit voci dintr-o alt\u0103 lume.<\/p>\n\n\n\n
\u201eKolia\u2026\u201d, spuse tat\u0103l s\u0103u cu voce r\u0103gu\u0219it\u0103 \u0219i slab\u0103. \u201eIart\u0103-ne\u2026 fiule\u201d.<\/p>\n\n\n\n
Mama lui \u00eei atinse cu grij\u0103 m\u00e2na. Ochii ei erau plini de lacrimi. Dar nu erau lacrimile pe care le v\u0103rsase atunci. Erau cu totul altfel.<\/p>\n\n\n\n
Kolia t\u0103cea. Privea. Nu sim\u021bea durere. Nu sim\u021bea niciun strig\u0103t \u00een interiorul s\u0103u. Doar gol.<\/p>\n\n\n\n
\u201eA\u021bi \u00eent\u00e2rziat\u201d, spuse calm. \u201eAm murit pentru voi \u00een acel moment. \u0218i voi pentru mine\u201d.<\/p>\n\n\n\n
Se ridic\u0103, se apropie de u\u0219\u0103 \u0219i o \u021binu.<\/p>\n\n\n\n
\u201eV\u0103 doresc s\u0103n\u0103tate. Dar nu mai e cale de \u00eentoarcere\u201d.<\/p>\n\n\n\n
Au stat pu\u021bin, apoi au plecat \u00eencet. F\u0103r\u0103 scene isterice, f\u0103r\u0103 scuze. Pur \u0219i simplu au plecat. De parc\u0103 ar fi \u00een\u021beles: a existat o \u0219ans\u0103. \u0218i au ratat-o.<\/p>\n\n\n\n
Kolia se \u00eentoarse \u00een biroul s\u0103u, deschise un nou dosar \u2013 despre un adolescent care fugise din centrul de reeducare. Citi cu aten\u021bie, se concentr\u0103. Nu mai tremura. Nu mai avea \u00eendoieli.<\/p>\n\n\n\n
Tot ce i se \u00eent\u00e2mplase nu fusese \u00een zadar. Fiecare noapte petrecut\u0103 \u00een subsol. Fiecare bucat\u0103 de p\u00e2ine furat\u0103. Fiecare \u201epleac\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\n
Toate acestea \u00eel f\u0103cuser\u0103 ceea ce era. Cel care putea s\u0103-i spun\u0103 altcuiva:<\/p>\n\n\n\n
\u201eSunt l\u00e2ng\u0103 tine. Nu e\u0219ti singur\u201d.<\/p>\n\n\n\n
\u0218i undeva \u00een memoria lui \u00eenc\u0103 se auzea vocea Anastasiei Petrovna:<\/p>\n\n\n\n
\u201eDrepturile sunt scutul t\u0103u. Chiar dac\u0103 nu ai nimic\u201d.<\/p>\n\n\n\n
Acum el \u00eensu\u0219i devenise acel scut. Pentru cei care stau descul\u021bi \u00een z\u0103pad\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
B\u0103iatul a fost alungat din cas\u0103 de p\u0103rin\u021bii s\u0103i \u00een ajunul Anului Nou. Ani mai t\u00e2rziu, le-a deschis u\u0219a\u2026 \u00cei a\u0219tepta o r\u0103sturnare de situa\u021bie<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":39187,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[1],"tags":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/39449"}],"collection":[{"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=39449"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/39449\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":39450,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/39449\/revisions\/39450"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/39187"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=39449"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=39449"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=39449"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}