Un b\u0103ie\u021bel orfan de \u0219apte ani z\u0103cea \u00een camera de spital, ca \u0219i cum ar fi fost deja desprins de via\u021b\u0103.
Era un copil singur \u2014 f\u0103r\u0103 p\u0103rin\u021bi, f\u0103r\u0103 dragoste, f\u0103r\u0103 nicio \u0219ans\u0103, sau a\u0219a p\u0103rea tuturor din jur. Doar doctorii, tic\u0103itul ceasului, pere\u021bii reci \u0219i zumzetul aparatelor medicale. Urmau s\u0103-l deconecteze de la aparatele de sus\u021binere a vie\u021bii: citirile nu ar\u0103tau nicio con\u0219tiin\u021b\u0103, inima b\u0103tea doar datorit\u0103 ma\u0219inii. Dar chiar \u00een momentul \u00een care doctorul a \u00eentins m\u00e2na spre buton, b\u0103iatul a \u0219optit c\u00e2teva cuvinte.<\/p>\n\n\n\n
Care au fost acele cuvinte? O rug\u0103ciune? Numele unei mame pe care nu o cunoscuse niciodat\u0103? Sau un ultim \u201eiart\u0103-m\u0103\u201d, adresat unei lumi pe care nu apucase s\u0103 o iubeasc\u0103?
Timpul p\u0103ru s\u0103 \u00eenghe\u021be. Doctorii au r\u0103mas nemi\u0219ca\u021bi. \u0218i inima mic\u0103, care se \u00eempotrivea cu \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2nare \u00een pieptul s\u0103u, deveni brusc un simbol al ceva mai mare \u2014 o amintire c\u0103 minunile se \u00eent\u00e2mpl\u0103. Mai ales c\u00e2nd vine vorba de copii.<\/p>\n\n\n\n
Aceasta nu este doar o poveste. Este o amintire: c\u00e2t timp exist\u0103 via\u021b\u0103 \u2014 exist\u0103 speran\u021b\u0103. Chiar \u0219i \u00een cea mai lini\u0219tit\u0103 camer\u0103 de spital, chiar \u0219i \u00een corpul unui copil unde pulsul abia se aude, arde o lumin\u0103 capabil\u0103 s\u0103 dep\u0103\u0219easc\u0103 orice diagnostic.
Anna, asistenta \u0219ef\u0103, a stat mult timp l\u00e2ng\u0103 u\u0219a camerei. Lucrase aici peste dou\u0103zeci de ani, dar nu se mai sim\u021bise niciodat\u0103 a\u0219a \u2014 nici m\u0103car cu un pacient muribund.<\/p>\n\n\n\n
Nu pentru c\u0103 copilul murea \u2014 erau mul\u021bi ca el. Dar pentru c\u0103 acesta era singur. Complet singur. F\u0103r\u0103 vocea unei mame, f\u0103r\u0103 m\u00e2na unui tat\u0103, f\u0103r\u0103 o juc\u0103rie sub pern\u0103, f\u0103r\u0103 mirosul de m\u00e2ncare g\u0103tit\u0103 acas\u0103. Doar a\u0219ezat, ca un lucru uitat, \u00een col\u021bul lumii.
Anna s-a apropiat de pat, i-a trecut palma peste frunte \u0219i a \u0219optit:
\u201eRadu\u2026 dac\u0103 m\u0103 auzi \u2014 nu renun\u021ba. Trebuie s\u0103 ai un m\u00e2ine. M\u0103car o pic\u0103tur\u0103 de speran\u021b\u0103\u2026\u201d<\/p>\n\n\n\n
\u00centre timp, Vasile, \u0219eful sec\u021biei de terapie intensiv\u0103, a semnat actele.
\u201eMoarte cerebral\u0103 clinic\u0103\u201d \u2014 negru pe alb. Semn\u0103tur\u0103, \u0219tampil\u0103, aprobare. Toate documentele \u00een ordine. Deconectarea programat\u0103 pentru ora 17:00. Conform protocolului. Conform regulilor. Conform legii.<\/p>\n\n\n\n
Nimeni nu \u0219tia c\u0103 \u00een acea diminea\u021b\u0103, la o mie de kilometri distan\u021b\u0103, o femeie s-a trezit \u00eentr-o cas\u0103 mic\u0103 de sat. Elena. S-a trezit transpirat\u0103, cu dureri \u00een piept, cu o ruptur\u0103 \u00een interior.<\/p>\n\n\n\n
\u201eNepotul meu\u2026 b\u0103iatul meu\u2026 unde e\u0219ti? Unde e\u0219ti, Radu?\u201d
Cu \u0219apte ani \u00een urm\u0103, fiica ei a n\u0103scut un copil \u0219i l-a abandonat. A fugit. \u0218i Elena a pierdut contactul cu urma\u0219ul ei. Dar \u00een acea noapte i-a ap\u0103rut \u00een vis \u2014 \u00eentr-o camer\u0103 alb\u0103, singur, cu o \u00eentrebare:<\/p>\n\n\n\n
\u201eBunico, m\u0103 vei g\u0103si?\u201d
Nu a a\u0219teptat r\u0103spunsuri. \u0218i-a pus un pulover vechi, a luat o cruce \u0219i a plecat. Inima unei mame, mai ales a unei bunici, rareori se \u00een\u0219al\u0103.
La ora 16:55, doctorul a intrat \u00een camer\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Toate preg\u0103tirile fuseser\u0103 f\u0103cute. Asistentele plecaser\u0103. Luminile fuseser\u0103 stinse. Mai r\u0103m\u00e2nea doar un buton de ap\u0103sat.
\u0218i \u00een acel moment \u2014 slab, prin t\u0103cere, ca dintr-o alt\u0103 lume \u2014 b\u0103iatul a \u0219optit:
\u201eBunico\u2026 sunt aici\u2026 nu m\u0103 deconecta\u2026\u201d
Doctorul s-a dat \u00eenapoi. Nu-i venea s\u0103 cread\u0103 ochilor. Citirile erau acelea\u0219i. Dar buzele copilului chiar s-au mi\u0219cat. \u0218i a existat o voce. Lini\u0219tit\u0103, dar real\u0103.
\u201eVorbe\u0219te\u2026\u201d a \u00eenceput el, dar Anna a intrat repede \u00een camer\u0103.
\u201eE viu! L-am auzit! Vrea s\u0103 tr\u0103iasc\u0103!\u201d
Din acel moment, totul s-a schimbat.<\/p>\n\n\n\n
Deconectarea a fost anulat\u0103. Diagnosticare de urgen\u021b\u0103. \u0218i brusc \u2014 o sc\u00e2nteie de activitate \u00een creier. Pl\u0103m\u00e2nii au \u00eenceput s\u0103 func\u021bioneze independent. Inima b\u0103tea nu de la aparat, ci din propria voin\u021b\u0103. \u0218i de\u0219i mi\u0219c\u0103rile erau slabe, fiecare a devenit o victorie.<\/p>\n\n\n\n
Dou\u0103 zile mai t\u00e2rziu, Elena a venit la spital.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen m\u00e2ini \u2014 o fotografie a b\u0103iatului pe care \u00eel c\u0103utase \u0219apte ani. A \u00eentrebat cu voce tremur\u00e2nd\u0103:
\u201eAve\u021bi un b\u0103iat pe nume Radu? Sunt bunica lui. Vreau doar\u2026 s\u0103-l v\u0103d.\u201d
Voiau s\u0103 spun\u0103 \u201enu\u201d, dar o asistent\u0103 a \u00eenghe\u021bat brusc:
\u201eEl\u2026 el \u0219i-a chemat bunica. \u00cenainte s\u0103 se trezeasc\u0103.\u201d<\/p>\n\n\n\n
Au condus-o spre camer\u0103. A intrat \u2014 \u0219i a v\u0103zut nu un corp, ci VIA\u021a\u0102. Radu z\u0103cea cu ochii \u00eenchi\u0219i, dar obrajii \u00eei erau deja roz. \u0218i c\u00e2nd a \u0219optit:
\u201eBunico\u2026\u201d
Ea a c\u0103zut \u00een genunchi. A pl\u00e2ns ca pentru prima dat\u0103. \u0218i to\u021bi din jur \u2014 doctori, asistente, chiar \u0219i cei care fuseser\u0103 pentru deconectare \u2014 doar st\u0103teau \u0219i priveau. F\u0103r\u0103 cuvinte. F\u0103r\u0103 mi\u0219care.
Au trecut s\u0103pt\u0103m\u00e2ni. Radua \u00eenceput s\u0103 se ridice.<\/p>\n\n\n\n
A ap\u0103rut reac\u021bia, vorbirea, primii pa\u0219i. C\u00e2nd l-au a\u0219ezat prima dat\u0103 l\u00e2ng\u0103 fereastr\u0103, el a luat m\u00e2na Elizavetei \u0219i a spus:
\u201e\u0218tiam c\u0103 vei veni.\u201d<\/p>\n\n\n\n
Luni de recuperare \u00een urm\u0103.<\/p>\n\n\n\n
S-a \u00eentors acas\u0103. Nu la o institu\u021bie, nu la un spital \u2014 la casa lui. O cas\u0103 mic\u0103 de sat care mirosea a pl\u0103cinte, unde motanul Tom torcea, unde fotografia lui din copil\u0103rie at\u00e2rna pe perete. Unde era a\u0219teptat.
A adormit \u00een bra\u021bele bunicii sale, ascult\u00e2nd un c\u00e2ntec de leag\u0103n. \u0218i nimeni nu mai vorbea despre moartea lui.
\u0218i doar un doctor, cel mai cinic dintre to\u021bi, a scris \u00een jurnalul s\u0103u:<\/p>\n\n\n\n
Nu credeam \u00een miracole. P\u00e2n\u0103 c\u00e2nd b\u0103iatul a \u0219optit dou\u0103 cuvinte. Dup\u0103 aceea, am t\u0103cut.
Radu a t\u0103cut mult timp.
Doar st\u0103tea l\u00e2ng\u0103 fereastr\u0103, privind cum se leag\u0103n\u0103 perdelele. Era o profunzime \u00een ochii lui pe care rareori o au copiii. \u00ce\u0219i amintea mirosul de spital, sunetul tuburilor, gustul singur\u0103t\u0103\u021bii. \u0218tia ce \u00eenseamn\u0103 s\u0103 fii nedorit.<\/p>\n\n\n\n
Elena nu-l gr\u0103bea. Nu punea \u00eentreb\u0103ri. G\u0103tea sup\u0103, \u00eel m\u00e2ng\u00e2ia pe cap, \u00eei spunea pove\u0219ti. Chiar pe cele pe care i le c\u00e2ntase mamei sale c\u00e2nd era mic\u0103.
\u00centr-o zi a \u00eentrebat lini\u0219tit:
\u201eBunico\u2026 de ce nu m-a c\u0103utat nimeni?\u201d<\/p>\n\n\n\n
M\u00e2inile ei tremurau. A pus bolul jos, s-a a\u0219ezat l\u00e2ng\u0103 el.
\u201eAm c\u0103utat. Dar nu \u0219tiam unde te-au dus. Mama ta\u2026 a plecat. Mi-e team\u0103 c\u0103 nu a \u00eenv\u0103\u021bat niciodat\u0103 s\u0103 iubeasc\u0103. \u0218i eu\u2026 nu am ajuns la timp.\u201d
El a t\u0103cut. Apoi \u0219i-a pus capul \u00een poala ei \u0219i a \u0219optit:
\u201e\u00cenva\u021b\u0103-m\u0103 s\u0103 iubesc.\u201d
Elena a pl\u00e2ns. Pentru c\u0103 nu orice adult poate cere asta. Dar el a putut. \u0218tia pre\u021bul iubirii. O suferise cu fiecare celul\u0103.
De-a lungul anilor, Radu a \u00eenceput s\u0103-\u0219i aminteasc\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Fr\u00e2nturi. Co\u0219maruri. Camere reci, priviri indiferente, pedepse pentru pl\u00e2ns. Se trezea transpirat, strig\u00e2nd-o pe bunic\u0103. \u0218i ea era aproape.
\u201eSunt cu tine\u201d, \u0219optea ea, \u021bin\u00e2ndu-l str\u00e2ns. \u201eNimeni nu te va mai r\u0103ni.\u201d
A fost dus la \u0219coala local\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Copiii erau simpli, \u00eenv\u0103\u021b\u0103toarea bun\u0103. \u0218i pentru prima dat\u0103 \u00een via\u021ba lui Radu a auzit:
\u201eCe caligrafie frumoas\u0103 ai, Radu!\u201d
A ro\u0219it de jen\u0103.
\u201ePo\u021bi desena o \u00eentreag\u0103 band\u0103 desenat\u0103!\u201d i-au spus la clubul de art\u0103.
A r\u00e2s pentru prima dat\u0103.
Bunica i-a cump\u0103rat creioane. Desena zi dup\u0103 zi. Fiecare desen \u2014 o cas\u0103, o sob\u0103, o pisic\u0103, bunica. \u0218i inscrip\u021bii:<\/p>\n\n\n\n
\u201eAici e casa mea.\u201d
\u201eAici sunt iubit.\u201d
\u201eAici nu sunt singur.\u201d
\u00centr-o zi, o echip\u0103 de televiziune a venit la \u0219coal\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Radu a fost ales dintre elevi \u2014 pentru rezilien\u021b\u0103, pentru c\u00e2\u0219tigarea concursului de desen pentru copii. L-au \u00eentrebat:
\u201eCum ai devenit at\u00e2t de puternic?\u201d
B\u0103iatul s-a g\u00e2ndit. Apoi a r\u0103spuns simplu:
\u201eOdat\u0103 am vrut s\u0103 mor. Dar a venit bunica mea. \u0218i c\u00e2nd e\u0219ti necesar m\u0103car unei persoane\u2026 asta e via\u021ba.\u201d
Acel moment a devenit viral. Milioane de vizualiz\u0103ri. Oamenii i-au scris scrisori Elenei, au trimis lucruri, c\u0103r\u021bi, chiar \u0219i bani. Dar cel mai important \u2014 a venit o scrisoare. De la mama lui.<\/p>\n\n\n\n
Femeia locuia \u00een alt ora\u0219. \u00cei era fric\u0103. \u00cei era ru\u0219ine. Mul\u021bi ani nu a \u00eendr\u0103znit s\u0103 vin\u0103.
La telefon a \u0219optit:
\u201eEste viu?\u201d<\/p>\n\n\n\n
Elena a r\u0103spuns ferm:
\u201eEste viu. \u0218i trebuie s\u0103-l vezi. Dar doar el va decide \u2014 dac\u0103 te iart\u0103.\u201d
Ioana a venit. St\u0103tea pe verand\u0103, tremur\u00e2nd de fric\u0103. \u0218i Radu a ie\u0219it \u0219i a \u00eentrebat simplu:
\u201eTu e\u0219ti mama?\u201d
Ea a dat din cap, incapabil\u0103 s\u0103 spun\u0103 un cuv\u00e2nt.
\u201eBunica a spus c\u0103 \u021bi-a fost fric\u0103. \u0218i mie mi-a fost fric\u0103. Dar acum nu-mi mai este fric\u0103.\u201d
El i-a \u00eentins m\u00e2na.<\/p>\n\n\n\n
\u201eVrei s\u0103 o lu\u0103m de la \u00eenceput?\u201d
S-au \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at. St\u00e2ngaci, dar sincer. Ca ni\u0219te oameni care \u00een sf\u00e2r\u0219it au \u00eencetat s\u0103 se mai ascund\u0103 de trecut.
Au trecut doi ani.
Radu a crescut. A \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103 se spele singur, s\u0103 se preg\u0103teasc\u0103 pentru \u0219coal\u0103, s\u0103 aib\u0103 grij\u0103 de pisic\u0103. Desena \u00een fiecare zi, iar acum studia la liceul de art\u0103 regional \u2014 unde a fost imediat acceptat ca unul de-ai lor.<\/p>\n\n\n\n
Bunica st\u0103tea pe banc\u0103 l\u00e2ng\u0103 cas\u0103, privind cum el p\u0103\u0219ea spre via\u021b\u0103.
De fiecare dat\u0103 c\u00e2nd trecea pe l\u00e2ng\u0103 ea, spunea lini\u0219tit:
\u201eSunt viu. Mul\u021bumesc \u021bie\u2026\u201d
\u00centr-o zi, spitalul unde z\u0103cuse el a primit o scrisoare de la Radu \u00eensu\u0219i.
O simpl\u0103 carte po\u0219tal\u0103, cu o caligrafie ordonat\u0103 de copil:
\u201eDrag\u0103 doctor, nu m-a\u021bi deconectat. Mi-a\u021bi dat o \u0219ans\u0103. Cresc. Desenez. Respir singur. Nu a\u021bi crezut \u2014 dar sunt viu. Dac\u0103 vreodat\u0103 va fi un copil ca mine prin apropiere, nu v\u0103 gr\u0103bi\u021bi s\u0103 opri\u021bi aparatul. Doar spune\u021bi-i: \u2018\u00cenc\u0103 e\u0219ti necesar cuiva.\u2019\u201d
Medicul \u0219ef a citit scrisoarea \u0219i a ie\u0219it afar\u0103. Pentru prima dat\u0103 dup\u0103 mul\u021bi ani, a pl\u00e2ns.<\/p>\n\n\n\n
A venit prim\u0103vara. \u00cen curte erau leag\u0103ne. Radu \u00ee\u0219i \u00eempingea sora mai mic\u0103.
Mama a mai f\u0103cut un copil \u2014 de data asta a r\u0103mas. \u0218i bunica \u021binea o ram\u0103 veche cu un desen de copil.
Pe el \u2014 o c\u0103su\u021b\u0103, o sob\u0103, copaci. \u0218i inscrip\u021bia:
\u201eAsta e via\u021ba mea. Am primit-o. Mul\u021bumesc.\u201d
Au trecut trei ani. Radu a \u00eemplinit zece ani.<\/p>\n\n\n\n
\u0218tia ce este dragostea \u2014 nu din c\u0103r\u021bi, ci din vocea bunicii la culcare, din laptele cald cu miere, din cum \u00eel m\u00e2ng\u00e2ia pe cap \u00een fiecare diminea\u021b\u0103. \u00cen\u021belegea c\u00e2t de fragil\u0103 este via\u021ba. Vorbea aproape ca un adult, privea cu o \u00een\u021belepciune rar\u0103 pentru copii.
Dar \u00eenc\u0103 nu \u0219tia totul.<\/p>\n\n\n\n
\u00centr-o zi, bunica a scos o cutie veche. \u00cen\u0103untru \u2014 scrisori, fotografii, plicuri \u0219tampilate din ora\u0219e \u00eendep\u0103rtate. Pe una dintre ele \u2014 o femeie t\u00e2n\u0103r\u0103 cu o coad\u0103 lung\u0103.
\u201eE mama?\u201d a \u00eentrebat Radu cu grij\u0103.
Elena a dat din cap. \u0218i a oftat.<\/p>\n\n\n\n
\u201eEra frumoas\u0103. Foarte bun\u0103. Dar prea bl\u00e2nd\u0103 pentru aceast\u0103 lume. C\u00e2nd a r\u0103mas \u00eens\u0103rcinat\u0103 cu tine, b\u0103rbatul pe care \u00eel iubea a p\u0103r\u0103sit-o. \u0218i ea\u2026 s-a fr\u00e2nt. A decis c\u0103 nu poate face fa\u021b\u0103. A fugit. Te-am c\u0103utat \u00een fiecare zi. M-am rugat. Am scris. \u0218i apoi, \u00eentr-o zi, \u021bi-am auzit vocea \u00een vis.\u201d
Radu a \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at-o. F\u0103r\u0103 cuvinte. F\u0103r\u0103 lacrimi.
De atunci, mama venea mai des.<\/p>\n\n\n\n
La \u00eenceput, st\u0103tea t\u0103cut\u0103 \u00eentr-un col\u021b. Apoi a \u00eenceput s\u0103-l ia de m\u00e2n\u0103. Un an mai t\u00e2rziu i-a adus un ghiozdan. Apoi a r\u0103mas peste noapte c\u00e2nd Elena s-a \u00eemboln\u0103vit.
Au \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103 fie o familie. Nu perfect\u0103, dar real\u0103. S-au certat. S-au \u00eemp\u0103cat. Au pl\u00e2ns. S-au bucurat.
\u00centr-o zi, Radu a scris o compunere intitulat\u0103: \u201ePe cine iubesc cel mai mult?\u201d
\u201e\u00cemi iubesc bunica pentru c\u0103 nu m-a abandonat c\u00e2nd nu \u0219tia unde sunt. \u00cemi iubesc mama \u2014 pentru c\u0103 s-a \u00eentors c\u00e2nd ar fi putut s\u0103 stea departe. Le iubesc diferit, dar din toat\u0103 inima. Pentru c\u0103 acum \u0219tiu: nimeni nu este perfect. Principalul este s\u0103 nu pleci c\u00e2nd e\u0219ti a\u0219teptat.\u201d<\/p>\n\n\n\n
\u00cenv\u0103\u021b\u0103toarea a dus-o acas\u0103 \u0219i a pl\u00e2ns citind-o cu voce tare.
La un eveniment \u0219colar, Ioana s-a numit mam\u0103 pentru prima dat\u0103:
\u201eSunt mama lui Radu . \u0218i sunt m\u00e2ndr\u0103 de asta.\u201d
Elena st\u0103tea deoparte, privind-o \u0219i g\u00e2ndindu-se: totul nu a fost \u00een zadar\u2026 totul.
\u00centr-o zi a sosit un document oficial \u2014 restabilirea drepturilor p\u0103rinte\u0219ti.
Ioana l-a pus pe mas\u0103 \u0219i a spus:<\/p>\n\n\n\n
\u201eNu-l voi lua. El este aici. Lumea lui este aici. Tu e\u0219ti sprijinul lui. \u0218i vreau s\u0103 fiu aproape. P\u00e2n\u0103 c\u00e2nd va lua propria decizie.\u201d
Radu a auzit. A venit, i-a \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at pe am\u00e2ndoi \u0219i a spus:
\u201eVreau s\u0103 am dou\u0103 case. E bine?\u201d<\/p>\n\n\n\n
Au stat \u00eempreun\u0103, \u00eembr\u0103\u021bi\u0219a\u021bi. \u0218i au pl\u00e2ns. Nu de durere \u2014 de iertare.
Radu a devenit adolescent. A continuat s\u0103 deseneze. Doar c\u0103 acum \u2014 mai serios.
A fost remarcat la liceul de art\u0103 din capital\u0103. A mers s\u0103 studieze acolo. A luat doar un caiet. Pe prima pagin\u0103 \u2014 inscrip\u021bia:
\u201eNu am uitat. Doar merg mai departe.\u201d
Suna \u00een fiecare sear\u0103. Venea \u00een fiecare weekend.
\u201eAi m\u00e2ncat?\u201d
\u201eDa, bunic\u0103.\u201d
\u201e\u021ai-ai pus c\u0103ciula?\u201d
\u201eSigur.\u201d<\/p>\n\n\n\n
\u201eTe iubesc.\u201d
\u201e\u0218i eu te iubesc mai mult dec\u00e2t pe oricine pe lume.\u201d
La optsprezece ani, \u0219i-a spus povestea pentru prima dat\u0103 \u00een fa\u021ba unui public mare.
Colegiul a organizat o sear\u0103 a revela\u021biilor.Radu a fost ultimul vorbitor. S-a apropiat de microfon \u0219i a spus:<\/p>\n\n\n\n
\u201eAm fost orfan. Dar asta nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 am fost singur. Am fost la limit\u0103. Dar cineva m-a auzit. Cineva nu m-a l\u0103sat s\u0103 plec. Acum respir. Desenez. Tr\u0103iesc. \u0218i datorez aceast\u0103 via\u021b\u0103 bunicii mele, doctorului meu, mamei mele\u2026 \u0219i lui Dumnezeu.\u201d
Publicul a aplaudat \u00een picioare. Cineva dup\u0103 discurs a spus:<\/p>\n\n\n\n
\u201eMi-ai schimbat inima.\u201d
C\u00e2\u021biva ani mai t\u00e2rziu, a avut loc prima sa expozi\u021bie.
Expozi\u021bia s-a numit:
\u201eC\u00e2t timp e\u0219ti necesar \u2014 tr\u0103ie\u0219ti.\u201d
Piesa principal\u0103 a expozi\u021biei a fost un desen \u2014 un b\u0103iat \u00eentr-o camer\u0103 de spital \u0219i m\u00e2na cuiva \u00eentinz\u00e2ndu-se spre el. \u00cen col\u021b \u2014 inscrip\u021bia:
\u201eTe aud.\u201d<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Un b\u0103ie\u021bel orfan de \u0219apte ani z\u0103cea \u00een camera de spital, ca \u0219i cum ar fi fost deja desprins de via\u021b\u0103.Era un copil singur \u2014<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":39187,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[1],"tags":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/39299"}],"collection":[{"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=39299"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/39299\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":39300,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/39299\/revisions\/39300"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/39187"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=39299"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=39299"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=39299"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}