Că nu mai avea cu ce să se îmbrace. Telefonul meu a început să sune. „Compania de securitate: alarma a fost recepționată. Echipajul se deplasează
Că nu mai avea cu ce să se îmbrace. Telefonul meu a început să sune. „Compania de securitate: alarma a fost recepționată. Echipajul se deplasează
În salon s-a așternut o liniște apăsătoare. Femeia și-a dus instinctiv mâna pe burtă. — Copilul meu…? a întrebat cu glas stins. Medicul a zâmbit
Tatăl meu a încremenit. Nu părea furios. Părea obosit. Ca un om care știa că, mai devreme sau mai târziu, trecutul avea să-l ajungă. Femeia
Bărbatul s-a uitat câteva secunde la punga pe care i-o întindeam. Apoi la mine. — Ce înseamnă asta? Am rămas calm. — Sunt gunoaiele pe
Bărbatul care se apropiase de noi purta încă roba de absolvire pe braț. L-am văzut întinzând mâna spre Radu. — Felicitări, doctore. Radu a zâmbit
Nu-mi găseam cuvintele. Am luat plicul cu grijă, de parcă simplul gest l-ar fi putut face să dispară. Ștampila era autentică, iar data era clară.
Bărbatul din mașină s-a apropiat repede de ei, ținându-și haina peste cap ca să se apere de ploaie. — Domnule Rusu, îmi pare rău… chiar
Mă numesc Marioara, am 56 de ani și toată viața am locuit în Slatina. M-am măritat la 22 de ani cu Petre, iar oamenii spuneau
Trei ani de zile, plicurile albe de la bancă au stat pe frigiderul meu, sub un magnet cu marea, nedeschise. Le puneam acolo cum pui