În fața ușii nu era doar el. Ținea în brațe un buchet imens de flori, cum nu mai văzusem nici la nunți, iar lângă el stătea mama lui, o femeie în vârstă, cu ochi calzi și un zâmbet timid. Am rămas fără cuvinte. Nu mă așteptam ca prima noastră întâlnire romantică să înceapă așa.
El a zâmbit și, văzându-mi uimirea, a spus: „Mama a vrut neapărat să te cunoască. Îmi tot spunea că, dacă găsesc o femeie bună, nu trebuie să o țin ascunsă.” Am simțit cum obrajii mi se înroșesc, dar nu am avut puterea să refuz. În adâncul sufletului, mi-am amintit de vremurile în care familia și tradiția aveau valoare, când părinții voiau să știe cu cine își împart copiii viața.
Am făcut un pas înapoi și i-am poftit în casă. Lumânările pâlpâiau, masa era aranjată, iar muzica se auzea în surdină. Mama lui a rămas uimită de atmosferă și a murmurat: „Așa ceva nu se mai face azi… parcă e o întoarcere în vremurile bune.”
La început, m-am simțit stânjenită. Îmi imaginasem o seară doar pentru noi doi, cu priviri lungi și discuții șoptite. Însă, încet-încet, starea s-a schimbat. Femeia aceasta simplă, cu basmaua legată la spate și cu mâinile muncite, aducea în casă o căldură de care nu mai avusesem parte de ani buni. Povestea despre satul lor, despre obiceiul de a pune busuioc sub pernă de Sânziene ca să-ți visezi ursitul, despre cum pe vremuri fetele ieșeau la poartă să-și cânte dorul. O ascultam fascinată.
El mă privea cu blândețe și părea să se bucure că mama lui își deschide sufletul în fața mea. La un moment dat, m-a prins de mână și, în fața ei, a spus: „Mamă, cred că am găsit ceea ce căutam de mult.” Mi s-a strâns inima. Nu mă așteptam ca la vârsta mea să mai aud astfel de cuvinte, spuse cu atâta sinceritate.
Am cinat împreună. Am râs, am povestit, iar seara s-a transformat într-un fel de sărbătoare neașteptată. Mama lui mi-a cerut rețeta sarmalelor, spunând că îi amintește de bucatele făcute la nunți, când satul întreg se aduna la masă. În acel moment, mi-am dat seama că nu mai eram doar o femeie care încerca să-și refacă viața, ci făceam parte, chiar și pentru câteva ore, dintr-o familie adevărată.
Când a venit timpul să plece, femeia m-a îmbrățișat strâns și mi-a șoptit: „Ai grijă de el. Și el are nevoie de tine, poate mai mult decât îți imaginezi.” Am simțit cum mi se umezes c ochii. În acea clipă am înțeles că nu era doar o seară romantică, ci începutul unui drum nou.
După ce a condus-o acasă, s-a întors la mine. Atunci am rămas singuri, așa cum plănuisem de la început. Nu mai era nevoie de multe cuvinte. Ochii lui spuneau tot. Și, pentru prima dată după mult timp, am simțit că viața îmi dăruiește o a doua șansă.
Am închis ușa și am privit spre lumânările care încă ardeau. În loc de neliniște sau teamă, simțeam liniște și recunoștință. Știam că nu mai sunt singură. Știam că în fața mea stă un bărbat care nu se teme să-și aducă mama la prima întâlnire, tocmai pentru că își dorește ceva curat, adevărat.
A fost, fără îndoială, cea mai neașteptată și cea mai frumoasă seară din viața mea. Și atunci mi-am spus în gând: la 54 de ani, nu e prea târziu să iubești din nou.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.