În iulie, la începutul acestei luni(2 iulie 1926)se năștea unul dintre cei mai prolifici oameni de cultură pe care acest popor l-a avut. Este vorba despre Octavian Paler, scriitor, jurnalist, editorialist și om politic român.
În ultimul sau interviu, realizat pe 2 iulie 2006 și publicat în 2008 în volumul „30 de interviuri eveniment”, de Simona Chițan, fiind întrebat despre teama de ceea ce este „Dincolo”, Paler răspundea cu marea sinceritate care îl caracteriza:
„Mi-e teamă de moarte. E o taină pe care nu sunt încă în stare s-o înfrunt. Moartea este pentru mine ceea ce erau pentru greci ochii Gorgonei, în care te uitai și împietreai. Nu mai am nimic de așteptat. Mi-e frică, nu de Dumnezeu, ci de absența lui Dumnezeu. Sunt incapabil să gândesc o lume în care El nu ar exista, pentru că atunci toate s-ar prăbuși. Dumnezeu înseamnă pentru mine falimentul rațiunii mele, punctul unde rațiunea începe să nu mai aibă explicație, unde încep să bâjbâi prin întuneric.
Nu sunt mulțumit de viața mea. Singura satisfacție reală sunt dezamăgirile mele. Dacă am aceste dezamăgiri, înseamnă că am avut iluzii și așteptări foarte mari de la mine. Mi-aș fi dorit să am mai mulți prieteni și nu am, mi-aș fi dorit să fiu mai puțin singur și nu am reușit. Mi-aș fi dorit să am o familie mare, mulți nepoți și nu am. Sunt sătul de mine însumi. Eu sunt o ilustrare perfectă a racului negativ.”
Un alt scriitor mare din zilele noastre, Lucian Avramescu, scria astăzi într-un articol publicat de AM Press, pornind de la teama în fața morții a lui Octavian Paler (Că Dumnezeu nu există): „Cred că Octavian Paler, care și-a găsit să moară cu această spaimă, n-a avut a se teme. Dumnezeu era și-n el, cum e în mine și-n tine, cititorule. Dumnezeu e chiar lumea pe care a clădit-o din material, vizibilă peste tot, a uriașei sale minți. Dumnezeul închipuit pe tron, cu îngeri care-l slujesc, nu e atât de departe. E aproape, e aici. Se face pe sine lume, iarbă, fluturi, iar bunătatea e carnea lui. Toți cei ce construiesc, asemenea albinelor, fac parte din hărnicia inteligentă a lui Dumnezeu. Doar răii, cei ce dărâmă numai, incapabili să clădească ceva, insultă inteligența divină. Ei sunt fără Dumnezeu, iar existența lor, îngăduită din greșeală, dă dovadă că nimic nu-i perfect – nici măcar Ziditorul.”
Cititorii noștri ce cred? În zilele noastre se manifestă mai mult prezența sau absența lui Dumnezeu?

Octavian Paler:”Mi-e frică, nu de Dumnezeu, ci de absența lui Dumnezeu”