C\u00e2nd am v\u0103zut-o pe so\u021bia mea prob\u00e2nd un batic, nu \u00een\u021belegeam ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103. S-a uitat \u00een oglinda magazinului s\u0103 vad\u0103 cum \u00eei vine, apoi l-a pus \u00een co\u0219 \u00eempreun\u0103 cu un buchet de lalele. Nu \u00een\u021belegeam.
\u201eCe \u00eenseamn\u0103 asta?\u201d am \u00eentrebat-o eu. \u201eBaticuri de astea poart\u0103 doar b\u0103tr\u00e2nele, nu femeile tinere.\u201d
\u00cens\u0103 ea nu mi-a r\u0103spuns.<\/p>\n\n\n\n
Era 8 Martie. Afar\u0103, primele raze ale prim\u0103verii \u00eenc\u0103lzeau timid p\u0103m\u00e2ntul \u00eenc\u0103 rece dup\u0103 iarna grea ce abia se retr\u0103gea. Eu \u0219i Ioana, so\u021bia mea de aproape cinci ani, ne-am hot\u0103r\u00e2t s\u0103 facem cump\u0103r\u0103turile pentru s\u0103pt\u0103m\u00e2na urm\u0103toare. Nu era nimic neobi\u0219nuit \u00een rutina noastr\u0103 de weekend, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd am intrat \u00een magazinul de la marginea ora\u0219ului.<\/p>\n\n\n\n
Ioana s-a \u00eendreptat direct spre raionul de accesorii, lucru care m-a surprins. De obicei, \u00eencepeam cu alimentele, apoi, dac\u0103 mai r\u0103m\u00e2neau bani \u0219i timp, treceam \u0219i pe la celelalte raioane. Dar ast\u0103zi, parc\u0103 ceva o atr\u0103gea acolo.<\/p>\n\n\n\n
C\u00e2nd am v\u0103zut-o pe so\u021bia mea prob\u00e2nd un batic \u00eenflorat, cu marginile tivite cu dantel\u0103 fin\u0103, nu \u00een\u021belegeam ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103. S-a uitat \u00eendelung \u00een oglinda magazinului s\u0103 vad\u0103 cum \u00eei vine, rotindu-\u0219i capul pentru a-l privi din toate unghiurile, apoi l-a pus \u00een co\u0219 \u00eempreun\u0103 cu un buchet frumos de lalele galbene \u0219i ro\u0219ii, proasp\u0103t aduse la magazin. St\u0103team \u0219i o priveam nedumerit.<\/p>\n\n\n\n
\u201eCe \u00eenseamn\u0103 asta?\u201d am \u00eentrebat-o eu, \u00een timp ce urm\u0103ream cum m\u00e2inile ei delicate m\u00e2ng\u00e2iau materialul baticului. \u201eBaticuri de astea poart\u0103 doar b\u0103tr\u00e2nele, nu femeile tinere. Pentru cine \u00eel cumperi?\u201d<\/p>\n\n\n\n
Privirea ei s-a fixat pentru o clip\u0103 pe chipul meu, dar buzele i-au r\u0103mas pecetluite. \u00cen ochii ei alba\u0219tri am v\u0103zut o lic\u0103rire ciudat\u0103, un amestec de hot\u0103r\u00e2re \u0219i nostalgie pe care nu reu\u0219eam s\u0103-l descifrez. A z\u00e2mbit doar, un z\u00e2mbet bl\u00e2nd care ascundea un secret, \u0219i a continuat s\u0103 \u00eemping\u0103 c\u0103ruciorul de cump\u0103r\u0103turi spre raionul alimentar.<\/p>\n\n\n\n
Am continuat s\u0103 facem cump\u0103r\u0103turile, dar observam c\u0103 so\u021bia mea cump\u0103ra mult mai multe alimente dec\u00e2t de obicei. C\u0103ru\u021bul se umplea rapid: mult orez, dou\u0103 pachete mari de f\u0103in\u0103, ulei de floarea soarelui, carne de porc \u0219i de pui, cartofi, varz\u0103, morcovi, mere ro\u0219ii \u0219i portocale parfumate. Ad\u0103uga \u00een co\u0219 condimente pe care rareori le foloseam acas\u0103: foi de dafin, piper boabe, cimbru uscat \u0219i m\u0103rar.<\/p>\n\n\n\n
\u201eCe facem cu toate astea?\u201d am \u00eentrebat-o eu, privind co\u0219ul care se umplea v\u0103z\u00e2nd cu ochii. \u201eParc\u0103 ne preg\u0103tim de iarn\u0103, nu de prim\u0103var\u0103.\u201d<\/p>\n\n\n\n
Ioana a luat de pe raft un borcan de dulcea\u021b\u0103 de vi\u0219ine \u0219i l-a ad\u0103ugat peste celelalte produse. Degetele ei sub\u021biri au m\u00e2ng\u00e2iat eticheta ca \u0219i cum ar fi recunoscut ceva familiar \u00een acel simplu borcan. Nici de data asta nu mi-a r\u0103spuns, dar z\u00e2mbetul ei ascundea aceea\u0219i hot\u0103r\u00e2re tainic\u0103.<\/p>\n\n\n\n
La casa de marcat, suma afi\u0219at\u0103 pe ecran m-a f\u0103cut s\u0103 ridic spr\u00e2ncenele a mirare. Era aproape dublu fa\u021b\u0103 de c\u00e2t cheltuiam de obicei. Am scos, totu\u0219i, cardul \u0219i am pl\u0103tit f\u0103r\u0103 s\u0103 mai comentez. Ceva \u00eemi spunea c\u0103 Ioana avea un plan, iar eu am \u00eenv\u0103\u021bat \u00een cei cinci ani de c\u0103snicie c\u0103 planurile ei erau \u00eentotdeauna bine g\u00e2ndite.<\/p>\n\n\n\n
Am c\u0103rat numeroasele saco\u0219e la ma\u0219in\u0103 \u0219i le-am aranjat cu grij\u0103 \u00een portbagaj. Motorul a pornit, iar eu am \u00eenceput s\u0103 conduc pe strada care ducea spre apartamentul nostru din cartierul nou al ora\u0219ului. \u00cens\u0103, la prima intersec\u021bie, Ioana a pus m\u00e2na ei cald\u0103 peste m\u00e2na mea care \u021binea volanul.<\/p>\n\n\n\n
\u201eS\u0103 \u0219tii c\u0103 nu vreau s\u0103 mergem acas\u0103,\u201d mi-a spus ea cu o voce bl\u00e2nd\u0103 dar ferm\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u201eCum adic\u0103?\u201d am \u00eentrebat-o nedumerit, \u00eencetinind ma\u0219ina. \u201eP\u0103i \u0219i unde s\u0103 mergem? E aproape ora pr\u00e2nzului, \u0219i toate cump\u0103r\u0103turile astea\u2026\u201d<\/p>\n\n\n\n
\u201eLa mama ta.\u201d<\/p>\n\n\n\n
Cele trei cuvinte au c\u0103zut ca un tr\u0103snet \u00eentre noi. C\u00e2nd le-am auzit, mi s-a \u00eentunecat \u00een fa\u021ba ochilor. Am tras brusc ma\u0219ina pe dreapta, l\u00e2ng\u0103 un parc unde copiii se jucau veseli, ignor\u00e2nd tensiunea care m\u0103 cuprinsese. M\u00e2inile mi-au \u00eenghe\u021bat pe volan.<\/p>\n\n\n\n
Mama\u2026 Era 8 martie, Ziua Femeii. Dintr-odat\u0103, toate piesele puzzle-ului s-au asamblat \u00een mintea mea. Acum \u00een\u021belesesem de ce cump\u0103rase so\u021bia mea flori, batic \u0219i toate acele alimente care \u00eemi aminteau at\u00e2t de mult de buc\u0103t\u0103ria copil\u0103riei mele. Erau preferatele mamei, ingredientele din care ea preg\u0103tea mereu m\u00e2nc\u0103rurile care \u00eemi \u00eenc\u00e2ntau papilele gustative \u00een copil\u0103rie.<\/p>\n\n\n\n
M\u0103 certasem cu mama \u00een urm\u0103 cu 3 ani, \u00eentr-o sear\u0103 ploioas\u0103 de toamn\u0103. Aruncasem atunci cuvinte grele pe care le-am regretat imediat ce au ie\u0219it din gura mea. Dar era prea t\u00e2rziu. Ele au atins-o pe mama direct \u00een inim\u0103.<\/p>\n\n\n\n
De atunci, nu am mai vizitat-o. Nici la telefon nu mai vorbeam. Ioana o mai vizita din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, dar eu r\u0103m\u00e2neam mereu acas\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u201eNu cred c\u0103 are rost s\u0103 merg,\u201d i-am spus eu, privind fix \u00eenainte. \u201eCe s\u0103-i spun dup\u0103 at\u00e2ta timp? Probabil nici nu vrea s\u0103 m\u0103 vad\u0103.\u201d<\/p>\n\n\n\n
\u201eBa vom merge,\u201d mi-a spus ea cu o hot\u0103r\u00e2re neobi\u0219nuit\u0103 \u00een glas. Degetele ei s-au \u00eempletit cu ale mele. \u201eAndrei, mama ta te a\u0219teapt\u0103 \u00een fiecare zi. De fiecare dat\u0103 c\u00e2nd o vizitez, prima \u00eentrebare pe care mi-o pune este despre tine. Cum ar\u0103\u021bi, dac\u0103 m\u0103n\u00e2nci bine, dac\u0103 te odihne\u0219ti suficient. Are o fotografie cu tine pe noptiera de l\u00e2ng\u0103 pat. O prive\u0219te \u00een fiecare sear\u0103 \u00eenainte de culcare.\u201d<\/p>\n\n\n\n
Cuvintele ei au p\u0103truns ad\u00e2nc, ating\u00e2nd un loc sensibil din sufletul meu. \u0218tiam c\u0103 are dreptate. Orgoliul meu fusese singurul zid care ne \u021binea desp\u0103r\u021bi\u021bi. Un zid pe care \u00eel construisem eu \u00eensumi, c\u0103r\u0103mid\u0103 cu c\u0103r\u0103mid\u0103, din teama de a nu-mi recunoa\u0219te gre\u0219eala.<\/p>\n\n\n\n
Am pornit din nou motorul \u0219i am luat-o pe drumul care ducea spre cartierul vechi al ora\u0219ului, acolo unde se afla casa copil\u0103riei mele. Pe m\u0103sur\u0103 ce ne apropiam, inima mea b\u0103tea tot mai tare. Aveam palme umede \u0219i un nod \u00een g\u00e2t care refuza s\u0103 dispar\u0103 oric\u00e2t de mult \u00eencercam s\u0103 \u00eenghit.<\/p>\n\n\n\n
So\u021bia mea a observat \u0219i mi-a str\u00e2ns m\u00e2na.<\/p>\n\n\n\n
\u201eTotul va fi bine,\u201d mi-a \u0219optit ea. \u201eAi \u00eencredere \u00een mine.\u201d<\/p>\n\n\n\n
Am f\u0103cut ca ea, de\u0219i fiecare metru parcurs p\u0103rea s\u0103 adauge o nou\u0103 greutate pe umerii mei. Aveam inima plin\u0103 de emo\u021bii contradictorii. Dac\u0103 nu m\u0103 va primi? Dac\u0103 u\u0219a va r\u0103m\u00e2ne \u00eenchis\u0103? Dac\u0103 ochii ei, at\u00e2t de asem\u0103n\u0103tori cu ai mei, vor fi plini de repro\u0219 \u0219i dezam\u0103gire? Dac\u0103 \u00eenc\u0103 este sup\u0103rat\u0103 pe mine pentru cuvintele acelea nemiloase aruncate \u00eentr-un moment de sl\u0103biciune?<\/p>\n\n\n\n
Am parcat \u00een fa\u021ba casei cu gard albastru \u0219i acoperi\u0219 de \u021bigl\u0103 ro\u0219ie. Nimic nu p\u0103rea schimbat \u2013 acelea\u0219i flori \u00een gr\u0103dina din fa\u021b\u0103, acela\u0219i leag\u0103n vechi at\u00e2rn\u00e2nd de ramura b\u0103tr\u00e2nului nuc, aceea\u0219i perdea dantelat\u0103 la fereastra buc\u0103t\u0103riei. Era ca \u0219i cum timpul ar fi \u00eencremenit \u00een loc, a\u0219tept\u00e2nd parc\u0103 \u00eentoarcerea mea.<\/p>\n\n\n\n
Cu bra\u021bele pline de saco\u0219e \u0219i cu buchetul de lalele str\u00e2ns \u00een m\u00e2na dreapt\u0103, am urcat treptele de beton spre u\u0219a de la intrare. So\u021bia mea a b\u0103tut, \u00een timp ce eu st\u0103team \u00een spatele ei, ascuns parc\u0103, ca un copil care se teme de pedeaps\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Pa\u0219ii u\u0219ori s-au auzit de dincolo de u\u0219\u0103, apoi zgomotul familiar al cheii r\u0103sucindu-se \u00een broasc\u0103. U\u0219a s-a deschis \u00eencet, \u0219i acolo, \u00een pragul casei, st\u0103tea ea \u2013 mama mea. P\u0103rul ei, odinioar\u0103 negru ca pana corbului, era acum aproape complet alb, str\u00e2ns \u00eentr-un coc simplu la ceafa. Era mai slab\u0103 dec\u00e2t mi-o aminteam, cu umerii u\u0219or c\u0103zu\u021bi sub greutatea anilor \u0219i a singur\u0103t\u0103\u021bii. Dar ochii\u2026 ochii ei c\u0103prui erau aceia\u0219i, bl\u00e2nzi \u0219i ad\u00e2nci, ferestrele sufletului ei generos.<\/p>\n\n\n\n
C\u00e2nd ne-a v\u0103zut, mai \u00eent\u00e2i pe Ioana, apoi pe mine, ascuns \u00een spatele so\u021biei mele, ochii mamei s-au umplut de lacrimi. A dus m\u00e2na la gur\u0103, \u00eentr-un gest reflex de surpriz\u0103 \u0219i emo\u021bie. Pentru o clip\u0103, timpul s-a oprit \u00een loc. Nimeni nu \u00eendr\u0103znea s\u0103 sparg\u0103 t\u0103cerea \u00eenc\u0103rcat\u0103 de emo\u021bie care se a\u0219ternuse \u00eentre noi.<\/p>\n\n\n\n
Apoi, ca un baraj care cedeaz\u0103 sub presiunea apei, toate emo\u021biile re\u021binute \u00een cei trei ani s-au rev\u0103rsat. Am p\u0103\u0219it \u00een fa\u021b\u0103, l\u0103s\u00e2nd saco\u0219ele s\u0103 cad\u0103 pe verand\u0103, \u0219i am \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at-o str\u00e2ns pe mama mea. Era at\u00e2t de fragil\u0103 \u00een bra\u021bele mele, ca o p\u0103s\u0103ric\u0103. Mirosea a p\u00e2ine proasp\u0103t\u0103, mirosul copil\u0103riei mele.<\/p>\n\n\n\n
\u201eIart\u0103-m\u0103, mam\u0103, c\u0103 am l\u0103sat sup\u0103rarea \u0219i orgoliul s\u0103 ne despart\u0103,\u201d am \u0219optit printre lacrimi. \u201eIart\u0103-m\u0103 pentru cuvintele acelea. Nu le-am g\u00e2ndit niciodat\u0103 cu adev\u0103rat. A fost doar durerea care vorbea prin mine.\u201d<\/p>\n\n\n\n
Ea m-a str\u00e2ns \u0219i mai tare, cu o for\u021b\u0103 surprinz\u0103toare pentru trupul ei firav. Lacrimile ei calde \u00eemi udau um\u0103rul, \u00een timp ce m\u00e2inile ei m\u00e2ng\u00e2iau spatele meu, exact cum f\u0103cea c\u00e2nd eram copil \u0219i m\u0103 \u00eentorceam acas\u0103 r\u0103nit dup\u0103 vreo c\u0103z\u0103tur\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u201eCopilul meu,\u201d a \u0219optit ea cu vocea tremur\u00e2nd\u0103. \u201eB\u0103iatul meu drag s-a \u00eentors acas\u0103.\u201d<\/p>\n\n\n\n
Ne-am desp\u0103r\u021bit din \u00eembr\u0103\u021bi\u0219are doar pentru a ne privi \u00een ochi. Am v\u0103zut \u00een privirea ei nu repro\u0219ul de care m\u0103 temeam, ci doar dragoste pur\u0103, necondi\u021bionat\u0103 \u2013 dragostea pe care doar o mam\u0103 o poate oferi.<\/p>\n\n\n\n
Mama ne-a poftit \u00een cas\u0103, \u0219terg\u00e2ndu-\u0219i lacrimile cu col\u021bul \u0219or\u021bului. Ioana a intrat dup\u0103 noi, aduc\u00e2nd saco\u0219ele cu cump\u0103r\u0103turi. Am p\u0103\u0219it \u00een buc\u0103t\u0103ria familiar\u0103, unde at\u00e2tea amintiri frumoase erau impregnate \u00een pere\u021bii g\u0103lbui \u0219i \u00een mobilierul vechi de lemn. Masa rotund\u0103 era deja preg\u0103tit\u0103 pentru pr\u00e2nz, semn c\u0103 mama, chiar \u0219i \u00een singur\u0103tatea ei, p\u0103stra obiceiurile de alt\u0103dat\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Ne-a a\u0219ezat la mas\u0103, \u00een timp ce Ioana a \u00eenceput s\u0103 aranjeze alimentele \u00een c\u0103mar\u0103 \u0219i frigider. I-am oferit mamei baticul \u0219i florile, iar ochii ei au str\u0103lucit de bucurie. \u0218i-a pus baticul imediat, aranj\u00e2ndu-l \u00een fa\u021ba oglinzii mici de l\u00e2ng\u0103 u\u0219\u0103, exact cum f\u0103cea mereu \u00eenainte de a merge la biseric\u0103 duminica.<\/p>\n\n\n\n
\u201e\u00ce\u021bi st\u0103 foarte frumos, mam\u0103,\u201d i-am spus, \u0219i pentru prima dat\u0103 \u00een acea zi, am z\u00e2mbit din toat\u0103 inima.<\/p>\n\n\n\n
\u201eLalele\u2026 Florile mele preferate,\u201d a \u0219optit ea, aranj\u00e2ndu-le \u00eentr-o vaz\u0103 mo\u0219tenit\u0103 de la bunica.<\/p>\n\n\n\n
Ca prin magie, atmosfera s-a destins. Mama s-a dus la aragaz \u0219i a \u00eenceput s\u0103 \u00eenc\u0103lzeasc\u0103 o oal\u0103 mare cu sarmale, al c\u0103ror miros \u00eembietor a umplut rapid toat\u0103 buc\u0103t\u0103ria. A scos din cuptor o m\u0103m\u0103lig\u0103 cald\u0103, aurie, perfect rotund\u0103, pe care a a\u0219ezat-o pe un fund de lemn \u00een mijlocul mesei. A ad\u0103ugat sm\u00e2nt\u00e2n\u0103 proasp\u0103t\u0103 \u00eentr-un castronel de lut \u0219i br\u00e2nz\u0103 de burduf \u00eentr-o farfurioar\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Am m\u00e2ncat, savur\u00e2nd fiecare \u00eembuc\u0103tur\u0103 din m\u00e2ncarea preg\u0103tit\u0103 cu at\u00e2ta dragoste. Sarmalele aveau gustul copil\u0103riei mele, un gust pe care nicio alt\u0103 m\u00e2ncare din lume nu-l putea egala. \u00cen timp ce m\u00e2ncam, am vorbit. Despre tot \u0219i despre nimic. Despre vremea care se \u00eenc\u0103lzea, despre florile care \u00eencepeau s\u0103 r\u0103sar\u0103 \u00een gr\u0103din\u0103, despre noua brut\u0103rie deschis\u0103 \u00een sat.<\/p>\n\n\n\n
Treptat, conversa\u021bia a devenit mai profund\u0103. Mi-am cerut iertare din nou, de data aceasta detaliind regretul pe care l-am purtat \u00een inim\u0103 \u00een to\u021bi ace\u0219ti ani. Iar \u00een ochii ei, umezi de lacrimi, am v\u0103zut c\u0103 m\u0103 iertase de mult, poate chiar din momentul \u00een care u\u0219a se \u00eenchisese \u00een urma mea \u00een acea sear\u0103 de octombrie.<\/p>\n\n\n\n
\u201eUn copil nu trebuie neaparat s\u0103 cear\u0103 iertare mamei sale,\u201d mi-a spus ea, m\u00e2ng\u00e2indu-mi obrazul cu degetele ei muncite. \u201eO mam\u0103 \u0219tie. O mam\u0103 \u00een\u021belege. O mam\u0103 iart\u0103 \u00eenainte ca gre\u0219eala s\u0103 fie f\u0103cut\u0103.\u201d<\/p>\n\n\n\n
Am stat la mama p\u00e2n\u0103 t\u00e2rziu \u00een noapte. I-am povestit despre proiectele mele la birou, despre casa nou\u0103 pe care eu \u0219i Ioana pl\u0103nuiam s\u0103 o cump\u0103r\u0103m la marginea ora\u0219ului. Ea ne-a ar\u0103tat fotografii vechi, unele pe care nu le mai v\u0103zusem niciodat\u0103: tata c\u00e2nd era t\u00e2n\u0103r, eu la prima zi de \u0219coal\u0103, bunicii \u00een fa\u021ba casei lor de la \u021bar\u0103.<\/p>\n\n\n\n
La plecare, c\u00e2nd luna plin\u0103 lumina gr\u0103dina \u00een tonuri argintii, i-am promis mamei c\u0103 o voi vizita mult mai des. C\u0103 nu vor mai trece s\u0103pt\u0103m\u00e2ni f\u0103r\u0103 s\u0103 m\u0103 vad\u0103. C\u0103 o voi aduce la noi de Pa\u0219te, iar vara vom merge \u00eempreun\u0103 la mare, a\u0219a cum ne promisese tata cu ani \u00een urm\u0103, dar nu apucase s\u0103 \u00ee\u0219i \u00eendeplineasc\u0103 promisiunea.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen drum spre cas\u0103, i-am mul\u021bumit so\u021biei mele. F\u0103r\u0103 ea, poate c\u0103 \u021bineam \u00een continuare sup\u0103rarea \u00een inima mea. Poate c\u0103 zidul ridicat \u00eentre mine \u0219i mama ar fi devenit din ce \u00een ce mai \u00eenalt, mai gros, mai imposibil de d\u0103r\u00e2mat.<\/p>\n\n\n\n
\u201eDe unde ai \u0219tiut?\u201d am \u00eentrebat-o, \u00een timp ce luminile ora\u0219ului se conturau \u00een fa\u021ba noastr\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u201eAm v\u0103zut fotografia ei pe care o \u021bii ascuns\u0103 \u00een sertar,\u201d mi-a r\u0103spuns ea simplu. \u201e\u0218i am v\u0103zut cum o prive\u0219ti \u00een fiecare sear\u0103, c\u00e2nd crezi c\u0103 eu dorm. Am auzit cum \u00eei \u0219opte\u0219ti \u00abnoapte bun\u0103, mama\u00bb \u00eenainte de a stinge lumina. Inima ta nu a \u00eencetat niciodat\u0103 s\u0103 o iubeasc\u0103.\u201d<\/p>\n\n\n\n
Acea zi de 8 martie mi-a oferit cea mai important\u0103 lec\u021bie a vie\u021bii mele. O mam\u0103 va r\u0103m\u00e2ne mam\u0103 pentru totdeauna. Te va iubi \u0219i te va ierta indiferent ce ai face. Dragostea ei nu cunoa\u0219te condi\u021bii, nu cere recompense, nu \u021bine eviden\u021ba gre\u0219elilor.<\/p>\n\n\n\n
Nu l\u0103sa\u021bi sup\u0103rarea s\u0103 stea \u00een calea fericirii voastre. Nu l\u0103sa\u021bi orgoliul s\u0103 v\u0103 transforme inima \u00een piatr\u0103. Nu l\u0103sa\u021bi timpul s\u0103 treac\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 spune\u021bi \u201ete iubesc\u201d celor dragi. Via\u021ba este at\u00e2t de scurt\u0103, at\u00e2t de fragil\u0103, ca petalele lalelelor pe care le-am dus mamei \u00een acea zi.<\/p>\n\n\n\n
Vizita\u021bi-v\u0103 p\u0103rin\u021bii. Suna\u021bi-i. Scrie\u021bi-le. \u00cembr\u0103\u021bi\u0219a\u021bi-i. Face\u021bi-o acum, nu m\u00e2ine, nu s\u0103pt\u0103m\u00e2na viitoare, nu c\u00e2nd ve\u021bi avea timp. Pentru c\u0103 timpul nu a\u0219teapt\u0103 pe nimeni, iar unele regrete nu pot fi niciodat\u0103 \u00eendreptate.<\/p>\n\n\n\n
Ast\u0103zi, la cinci ani de la acea vizit\u0103 nea\u0219teptat\u0103, mama locuie\u0219te cu noi. \u00cei auzim pa\u0219ii u\u0219ori prin cas\u0103 \u00een fiecare diminea\u021b\u0103. \u00cei vedem z\u00e2mbetul bl\u00e2nd c\u00e2nd se joac\u0103 cu nepo\u021belul ei de doi ani. \u00cei sim\u021bim iubirea \u00een fiecare m\u00e2ncare g\u0103tit\u0103, \u00een fiecare poveste spus\u0103, \u00een fiecare \u00eembr\u0103\u021bi\u0219are oferit\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u0218i m\u0103 g\u00e2ndesc adesea cum ar fi fost dac\u0103 Ioana nu ar fi cump\u0103rat acel batic \u00eenflorat \u00een acea zi de martie. C\u00e2t de multe momente pre\u021bioase am fi pierdut, c\u00e2t\u0103 iubire ar fi r\u0103mas ne\u00eemp\u0103rt\u0103\u0219it\u0103, c\u00e2t\u0103 bucurie ar fi r\u0103mas netr\u0103it\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Uneori, cele mai importante lec\u021bii ale vie\u021bii sunt ascunse \u00een cele mai simple gesturi \u2013 un batic, un buchet de flori \u0219i curajul de a spune \u201eiart\u0103-m\u0103\u201d. <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
C\u00e2nd am v\u0103zut-o pe so\u021bia mea prob\u00e2nd un batic, nu \u00een\u021belegeam ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103. S-a uitat \u00een oglinda magazinului s\u0103 vad\u0103 cum \u00eei vine, apoi<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":39086,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[1],"tags":[],"_links":{"self":[{"href":"http:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/39258"}],"collection":[{"href":"http:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"http:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=39258"}],"version-history":[{"count":1,"href":"http:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/39258\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":39259,"href":"http:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/39258\/revisions\/39259"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/39086"}],"wp:attachment":[{"href":"http:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=39258"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"http:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=39258"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"http:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=39258"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}