Vadim privea uimit la bile\u021belul mototolit din m\u00e2na sa. Cu un scris tremurat \u0219i aproape ilizibil, pe h\u00e2rtie era scris: \u201eCopiii t\u0103i nu sunt gemeni. Fiica ta nu e a ta.\u201d<\/p>\n\n\n\n
Sim\u021bi cum podeaua \u00eencepe s\u0103 se clatine sub picioare. Se sprijini de peretele buc\u0103t\u0103riei, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103-\u0219i recapete echilibrul. Inima \u00eei b\u0103tea cu putere, reverber\u00e2nd \u00een t\u00e2mple ca un ecou \u00eendep\u0103rtat. \u201eE imposibil\u201d, \u0219opti el \u00een camera goal\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Privi spre dormitorul unde Mihai \u0219i Ileana, gemenii lui de doar dou\u0103 luni, dormeau lini\u0219ti\u021bi \u00een p\u0103tu\u021burile lor. Larisa murise la na\u0219tere din cauza unor complica\u021bii, l\u0103s\u00e2ndu-l singur cu cei doi copii. Cum ar putea fi adev\u0103rat? Cine era femeia aceea \u0219i de unde \u0219tia asemenea lucruri?<\/p>\n\n\n\n
\u00ce\u0219i aminti de Larisa, de z\u00e2mbetul ei, de felul \u00een care \u00eei spunea c\u0103 totul va fi bine. Nu existase niciun semn, nicio urm\u0103 de \u00eendoial\u0103 \u00een c\u0103snicia lor. Sau poate c\u0103 el nu v\u0103zuse semnele?<\/p>\n\n\n\n
A doua zi diminea\u021ba, cu cearc\u0103ne ad\u00e2nci sub ochi dup\u0103 o noapte alb\u0103, Vadim \u00eei duse pe copii la pediatru. \u00cen timp ce asistenta \u00eei c\u00e2nt\u0103rea \u0219i m\u0103sura, el o privi pe doctori\u021ba Alexandrescu, care \u00eei cuno\u0219tea de la na\u0219tere.<\/p>\n\n\n\n
\u201eDoamn\u0103 doctor,\u201d \u00eencepu el ezitant, \u201ea\u0219 avea o \u00eentrebare\u2026 delicat\u0103.\u201d<\/p>\n\n\n\n
Doctori\u021ba \u00eel privi peste ochelari. \u201eSpune, Vadim.\u201d<\/p>\n\n\n\n
\u201eEste posibil s\u0103\u2026 s\u0103 se determine paternitatea la copii at\u00e2t de mici?\u201d<\/p>\n\n\n\n
Femeia \u00ee\u0219i \u00eencrunt\u0103 spr\u00e2ncenele. \u201eDesigur. Un test ADN se poate face la orice v\u00e2rst\u0103. Dar\u2026 s-a \u00eent\u00e2mplat ceva?\u201d<\/p>\n\n\n\n
Vadim cl\u0103tin\u0103 din cap. \u201eDoar o curiozitate. \u0218i\u2026 copiii mei sunt cu adev\u0103rat gemeni? Vreau s\u0103 spun, exist\u0103 gemeni care nu seam\u0103n\u0103 deloc \u00eentre ei?\u201d<\/p>\n\n\n\n
\u201eMihai \u0219i Ileana sunt gemeni fraterni, nu identici,\u201d r\u0103spunse ea. \u201eE normal s\u0103 nu semene perfect. Dar, Vadim, ce te fr\u0103m\u00e2nt\u0103 de fapt?\u201d<\/p>\n\n\n\n
El z\u00e2mbi for\u021bat. \u201eNimic important. Doar \u00eentreb\u0103ri care-mi trec prin minte.\u201d<\/p>\n\n\n\n
C\u00e2nd se \u00eentoarse acas\u0103, Vadim se a\u0219ez\u0103 la laptop \u0219i c\u0103ut\u0103 informa\u021bii despre teste ADN. Costau scump, dar avea economii. Ceea ce-l oprea nu era pre\u021bul, ci teama de r\u0103spuns.<\/p>\n\n\n\n
Dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni mai t\u00e2rziu, rezultatele testului ADN sosir\u0103 \u00eentr-un plic alb, nevinovat. Vadim st\u0103tea \u00een buc\u0103t\u0103rie, cu plicul nedeschis \u00een fa\u021ba sa. Copiii dormeau. Lini\u0219tea apartamentului era cople\u0219itoare.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Cu m\u00e2ini tremur\u00e2nde, deschise plicul. Ochii \u00eei alunecar\u0103 peste termeni \u0219tiin\u021bifici \u0219i procente p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd ajunse la concluzia clar\u0103: Mihai era fiul s\u0103u biologic. Ileana nu era.<\/p>\n\n\n\n
Lumea lui se pr\u0103bu\u0219i. Larisa, so\u021bia lui, femeia pe care o iubise mai mult dec\u00e2t orice pe lume, \u00eel \u00een\u0219elase. \u0218i murise \u00eenainte s\u0103-i poat\u0103 cere explica\u021bii, \u00eenainte s\u0103-i poat\u0103 spune c\u0103 \u0219tie.<\/p>\n\n\n\n
Privind spre camera copiilor, sim\u021bi un val de furie amestecat\u0103 cu durere. Cum putea s\u0103 o mai iubeasc\u0103 pe Larisa \u0219tiind asta? Cum putea s\u0103 o iubeasc\u0103 pe Ileana, \u0219tiind c\u0103 nu era fiica lui?<\/p>\n\n\n\n
\u00cen zilele urm\u0103toare, Vadim func\u021biona ca un automat. Hr\u0103nea copiii, \u00eei schimba, \u00eei leg\u0103na c\u00e2nd pl\u00e2ngeau, dar mintea lui era \u00een alt\u0103 parte. C\u0103uta semne, diferen\u021be \u00eentre ei. Mihai avea ochii lui c\u0103prui, \u00een timp ce Ileana avea ochi alba\u0219tri ca ai Larisei. Dar cine era tat\u0103l ei adev\u0103rat?<\/p>\n\n\n\n
\u00centr-o sear\u0103, \u00een timp ce st\u0103tea pe canapea cu albumul de fotografii \u00een bra\u021be, soneria u\u0219ii r\u0103sun\u0103. Era Adrian, cel mai bun prieten al lui \u0219i al Larisei din facultate.<\/p>\n\n\n\n
\u201eAm venit s\u0103 v\u0103d cum v\u0103 descurca\u021bi,\u201d spuse el, intr\u00e2nd cu o pung\u0103 plin\u0103 de cump\u0103r\u0103turi. \u201e\u021ai-am adus ceva de m\u00e2ncare \u0219i scutece pentru cei mici.\u201d<\/p>\n\n\n\n
Adrian venise des dup\u0103 moartea Larisei, ajut\u00e2ndu-l cu copiii, aduc\u00e2nd m\u00e2ncare, fiind un sprijin constant. Acum, Vadim \u00eel privea cu al\u021bi ochi. Adrian avea ochi alba\u0219tri, la fel ca Ileana.<\/p>\n\n\n\n
\u201eVrei o bere?\u201d \u00eentreb\u0103 Vadim, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103-\u0219i controleze vocea.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen timp ce Adrian povestea despre serviciu, Vadim \u00eel studia. Felul \u00een care gesticula, z\u00e2mbetul lui, totul i se p\u0103rea acum suspect. Oare el era tat\u0103l Ilenei? C\u00e2t de aproape fusese de Larisa?<\/p>\n\n\n\n
\u201eE\u0219ti bine, Vadim? Pari distras,\u201d \u00eentreb\u0103 Adrian.<\/p>\n\n\n\n
\u201eDoar obosit,\u201d r\u0103spunse Vadim. \u201eCopiii nu dorm bine noaptea.\u201d<\/p>\n\n\n\n
Adrian z\u00e2mbi cu \u00een\u021belegere. \u201eOfer\u0103-mi o pern\u0103 \u0219i pot r\u0103m\u00e2ne s\u0103 te ajut cu tura de noapte.\u201d<\/p>\n\n\n\n
\u201eNu e nevoie,\u201d r\u0103spunse Vadim sec. Apoi, urm\u0103rindu-i reac\u021bia, ad\u0103ug\u0103: \u201eApropo, am observat c\u0103 Ileana are ochii alba\u0219tri, ca ai t\u0103i.\u201d<\/p>\n\n\n\n
Adrian ridic\u0103 din umeri. \u201e\u0218i ca ai Larisei. Genele albastre sunt recesive, \u0219tii? Trebuie s\u0103 le mo\u0219tene\u0219ti de la ambii p\u0103rin\u021bi ca s\u0103 ai ochi alba\u0219tri.\u201d<\/p>\n\n\n\n