Drumul spre casa lui Ion era lung \u0219i plin de priviri ascunse dup\u0103 perdele. B\u0103tr\u00e2nul Petre p\u0103\u0219i al\u0103turi de el, sprijinindu-se \u00een baston, dar \u021bin\u00e2ndu-se drept.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ai putea s\u0103 stai la mine p\u00e2n\u0103 \u00ee\u021bi repar\u0103m casa, propuse b\u0103tr\u00e2nul.<\/p>\n\n\n\n
Ion se opri \u0219i privi spre b\u0103tr\u00e2n cu o umbr\u0103 de surprindere.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 De ce m-ai ajuta?<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Pentru c\u0103 merit o a doua \u0219ans\u0103 la fel ca tine, r\u0103spunse Petre. Am t\u0103cut cincisprezece ani. E timpul s\u0103-mi iau povara de pe suflet.<\/p>\n\n\n\n
C\u00e2nd ajunser\u0103 la vechea cas\u0103 a lui Ion, acesta r\u0103mase nemi\u0219cat. Casa era aproape \u00een ruin\u0103. Acoperi\u0219ul c\u0103zuse par\u021bial, iar natura recucerise ceea ce odat\u0103 fusese o gospod\u0103rie \u00eengrijit\u0103. Buruienile crescuser\u0103 peste tot, iar f\u00e2nt\u00e2na din curte era acoperit\u0103 cu sc\u00e2nduri putrede.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Am \u00eencercat s\u0103 mai repar c\u00e2te ceva, dar sunt b\u0103tr\u00e2n, spuse Petre. \u0218i nimeni altcineva din sat nu s-a atins de ea. Se temeau.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 De ce s-ar teme? \u00eentreb\u0103 Ion, p\u0103\u0219ind \u00een curtea n\u0103p\u0103dit\u0103 de buruieni.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Pentru c\u0103 \u0219tiau. Undeva, \u00een ad\u00e2ncul lor, to\u021bi \u0219tiau c\u0103 nu tu ai fost.<\/p>\n\n\n\n
Ion l\u0103s\u0103 geanta jos \u0219i privi spre casa copil\u0103riei sale. Locul unde crescuse, unde visase, unde o ceruse de so\u021bie pe Maria. Maria, care acum era doar o amintire \u0219i o cruce \u00een cimitirul satului.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Cine a fost, Petre? \u00eentreb\u0103 el, f\u0103r\u0103 s\u0103-\u0219i \u00eentoarc\u0103 privirea.<\/p>\n\n\n\n
B\u0103tr\u00e2nul trase ad\u00e2nc aer \u00een piept.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Fiul primarului. Bogdan.<\/p>\n\n\n\n
Ion \u00eenchise ochii pentru o clip\u0103, ca \u0219i cum ar fi sim\u021bit o lovitur\u0103 fizic\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Mereu am b\u0103nuit, dar nu aveam dovezi.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Eu am v\u0103zut totul, Ion. \u00cen noaptea aceea, eram la marginea p\u0103durii, str\u00e2ngeam vreascuri. L-am v\u0103zut pe Bogdan urm\u0103rind-o pe Maria c\u00e2nd se \u00eentorcea de la magazin. \u0218i\u2026<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Destul, \u00eel \u00eentrerupse Ion. Nu vreau s\u0103 \u0219tiu detaliile.<\/p>\n\n\n\n
Petre \u00ee\u0219i plec\u0103 privirea.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Am vrut s\u0103 m\u0103rturisesc la proces, dar primarul m-a amenin\u021bat. Mi-a spus c\u0103 dac\u0103 scot o vorb\u0103, nepo\u021bica mea, care atunci avea doar \u0219ase ani, va avea probleme. Eram singurul care o cre\u0219team\u2026<\/p>\n\n\n\n
Ion nu r\u0103spunse. Intr\u0103 \u00een cas\u0103, c\u0103lc\u00e2nd cu grij\u0103 pe podeaua putrezit\u0103. Amintirile \u00eel cople\u0219ir\u0103. \u00cen aceast\u0103 camer\u0103, tat\u0103l lui \u00eel \u00eenv\u0103\u021base s\u0103 repare un motor. Aici, mama lui \u00eei c\u00e2nta c\u00e2nd era mic. Iar acolo, \u00een cerdac, o s\u0103rutase pentru prima dat\u0103 pe Maria.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ai putea s\u0103 o vinzi \u0219i s\u0103 pleci, suger\u0103 Petre. Nimeni nu te-ar condamna.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu, r\u0103spunse Ion, revenind la realitate. Asta ar \u00eensemna c\u0103 ei au c\u00e2\u0219tigat.<\/p>\n\n\n\n
Pe drum, un grup de copii se oprise \u0219i \u00eei priveau curio\u0219i. Unul dintre ei, un b\u0103iat de vreo zece ani, se desprinse de grup \u0219i se apropie.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Tu e\u0219ti Ion? Cel care a stat la \u00eenchisoare?<\/p>\n\n\n\n
\u00cenainte ca Ion s\u0103 poat\u0103 r\u0103spunde, o femeie se repezi din cas\u0103 \u0219i \u00ee\u0219i trase fiul \u00eenapoi.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Alex! Vino imediat \u00een cas\u0103!<\/p>\n\n\n\n
Femeia \u00ee\u0219i ridic\u0103 privirea spre Ion, iar el o recunoscu imediat. Era Lidia, prietena Mariei din copil\u0103rie.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Lidia, \u0219opti el.<\/p>\n\n\n\n
Ea \u00eel privi un moment, cu o expresie complicat\u0103, apoi \u00ee\u0219i cobor\u00ee privirea.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Vino, Alex, insist\u0103 ea, tr\u0103g\u00e2ndu-\u0219i fiul spre cas\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Dar mam\u0103, vreau s\u0103-l cunosc pe\u2026<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu acum! \u00eel t\u0103ie ea scurt.<\/p>\n\n\n\n
C\u00e2nd cei doi disp\u0103rur\u0103 \u00een cas\u0103, Petre oft\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 E fiul Lidiei \u0219i al lui Bogdan. S-au c\u0103s\u0103torit la un an dup\u0103 ce ai fost \u00eenchis. Bogdan a preluat afacerea tat\u0103lui s\u0103u \u0219i acum de\u021bine jum\u0103tate din sat.<\/p>\n\n\n\n
Ion sim\u021bi cum o furie rece \u00eei cuprinde inima, dar o \u00een\u0103bu\u0219i repede.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu conteaz\u0103 acum. Trebuie s\u0103-mi refac casa.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen zilele urm\u0103toare, Ion \u00eencepu s\u0103 lucreze la repararea casei. Muncea de diminea\u021ba p\u00e2n\u0103 seara, singur, folosind doar uneltele vechi g\u0103site \u00een \u0219opron. Oamenii din sat \u00eel ocoleau \u00een continuare, dar au \u00eenceput s\u0103 apar\u0103 semne mici de schimbare. \u00centr-o diminea\u021b\u0103, g\u0103si un co\u0219 cu alimente la poart\u0103. A doua zi, cineva \u00eei aduse ni\u0219te sc\u00e2nduri noi. Nimeni nu se ar\u0103ta, nimeni nu vorbea cu el, dar aceste gesturi \u00eei d\u0103deau speran\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u00centr-o sear\u0103, \u00een timp ce Ion lucra la acoperi\u0219, o ma\u0219in\u0103 luxoas\u0103 se opri \u00een fa\u021ba casei sale. Din ea cobor\u00ee un b\u0103rbat \u00een costum scump. Bogdan.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Am auzit c\u0103 te-ai \u00eentors, spuse el, privind spre Ion.<\/p>\n\n\n\n
Ion cobor\u00ee scara \u0219i se apropie. Se privir\u0103 unul pe altul \u00een t\u0103cere.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ce vrei? \u00eentreb\u0103 \u00een cele din urm\u0103 Ion.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 S\u0103-\u021bi fac o ofert\u0103. \u00ce\u021bi cump\u0103r casa \u0219i terenul. De trei ori pre\u021bul pie\u021bei. Po\u021bi s\u0103 \u00eencepi o via\u021b\u0103 nou\u0103 undeva departe.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 De ce ai face asta?<\/p>\n\n\n\n
Bogdan z\u00e2mbi for\u021bat.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Dezvolt zona. Construiesc case noi.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 \u0218i nu vrei s\u0103 am eu o cas\u0103 l\u00e2ng\u0103 proiectul t\u0103u?<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ascult\u0103, \u00eencepu Bogdan, schimb\u00e2ndu-\u0219i tonul. Au trecut cincisprezece ani. Ce s-a \u00eent\u00e2mplat a fost o tragedie, dar e \u00een trecut. Ai f\u0103cut-o, \u021bi-ai isp\u0103\u0219it pedeapsa. Acum e timpul s\u0103 mergi mai departe.<\/p>\n\n\n\n
Ion f\u0103cu un pas \u00eenainte, iar Bogdan se retrase instinctiv.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Eu nu am f\u0103cut nimic, spuse Ion \u00eencet. \u0218tii asta foarte bine.<\/p>\n\n\n\n
O privire de panic\u0103 trecu peste fa\u021ba lui Bogdan.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu \u0219tiu despre ce vorbe\u0219ti.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Petre a v\u0103zut totul \u00een noaptea aceea.<\/p>\n\n\n\n
Bogdan p\u0103li vizibil.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 B\u0103tr\u00e2nul e senil. Nimeni nu-l va crede.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Poate. Sau poate c\u0103 acum, c\u00e2nd nu mai are pe nimeni de protejat, va vorbi. \u0218i poate c\u0103 oamenii vor asculta.<\/p>\n\n\n\n
Bogdan se uit\u0103 \u00een jur nervos, apoi \u00ee\u0219i cobor\u00ee vocea.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ce vrei, Ion? Bani? \u00ce\u021bi dau c\u00e2t vrei. Doar\u2026 pleac\u0103 de aici.<\/p>\n\n\n\n
Ion se apropie \u0219i mai mult, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd fe\u021bele lor erau la doar c\u00e2\u021biva centimetri distan\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Vreau adev\u0103rul. \u0218i vreau s\u0103 \u0219tii c\u0103 nu voi pleca nic\u0103ieri. Aceasta este casa mea, \u0219i voi r\u0103m\u00e2ne aici.<\/p>\n\n\n\n
Seara urm\u0103toare, \u00een timp ce Ion lucra la repararea gardului, auzi pa\u0219i apropiindu-se. Se \u00eentoarse \u0219i o v\u0103zu pe Lidia, st\u00e2nd la c\u00e2\u021biva metri distan\u021b\u0103, privind nervos \u00een jur.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu pot s\u0103 stau mult, \u0219opti ea. Alex doarme, \u0219i Bogdan e plecat la ora\u0219.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 De ce ai venit? \u00eentreb\u0103 Ion, l\u0103s\u00e2nd jos ciocanul.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Pentru c\u0103 nu mai pot tr\u0103i cu asta, spuse ea, \u0219i Ion observ\u0103 c\u0103 tremura. Am \u0219tiut\u2026 \u00eentotdeauna am \u0219tiut c\u0103 nu tu ai fost. \u00cen noaptea aceea, Maria mi-a spus c\u0103 se temea de Bogdan, c\u0103 o urm\u0103rea, c\u0103 \u00eei f\u0103cea avansuri. Dar nu am spus nimic la proces. Mi-era fric\u0103 de el, de tat\u0103l lui, de puterea lor \u00een sat.<\/p>\n\n\n\n
Lidia \u00eencepu s\u0103 pl\u00e2ng\u0103 \u00eencet.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Iar apoi, c\u00e2nd am r\u0103mas \u00eens\u0103rcinat\u0103 cu Alex, Bogdan mi-a propus s\u0103 ne c\u0103s\u0103torim. \u00cemi oferea protec\u021bie, stabilitate\u2026 Am acceptat. Dar \u00een fiecare noapte, m\u0103 g\u00e2ndesc la Maria. \u0218i la tine.<\/p>\n\n\n\n
Ion sim\u021bi cum vechile r\u0103ni se deschid din nou, dar r\u0103mase t\u0103cut.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 De ce \u00eemi spui toate astea acum? \u00eentreb\u0103 el \u00een cele din urm\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Pentru c\u0103 Bogdan e speriat. Asear\u0103, dup\u0103 ce s-a \u00eentors de la tine, l-am auzit vorbind la telefon. Spunea ceva despre cum s\u0103 te fac\u0103 s\u0103 dispari definitiv.<\/p>\n\n\n\n
Cuvintele ei \u00eel izbir\u0103 ca un pumn.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ai grij\u0103, Ion, continu\u0103 ea. Nu subestima de ce e \u00een stare.<\/p>\n\n\n\n
Dup\u0103 ce Lidia plec\u0103, Ion r\u0103mase mult timp nemi\u0219cat, privind spre drumul principal al satului. \u00cen cap\u0103tul lui se vedea casa impun\u0103toare a lui Bogdan, cu luminile aprinse, ca o fort\u0103rea\u021b\u0103 a puterii \u0219i bog\u0103\u021biei.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen noaptea aceea, o furtun\u0103 violent\u0103 se ab\u0103tu asupra satului. Ion st\u0103tea \u00een casa lui par\u021bial reparat\u0103, ascult\u00e2nd ploaia b\u0103t\u00e2nd \u00een acoperi\u0219ul provizoriu. Deodat\u0103, auzi un zgomot din curte. Ie\u0219i cu precau\u021bie, \u021bin\u00e2nd \u00een m\u00e2n\u0103 o lantern\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen curtea lui st\u0103tea Alex, fiul Lidiei, ud p\u00e2n\u0103 la piele.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ce faci aici? \u00eel \u00eentreb\u0103 Ion, surprins.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Am auzit ce a spus tata asear\u0103, r\u0103spunse b\u0103iatul. A spus c\u0103 va da foc casei tale \u00een noaptea asta, c\u00e2nd to\u021bi dorm. Am venit s\u0103 te avertizez.<\/p>\n\n\n\n
Ion sim\u021bi cum i se str\u00e2nge inima. Bogdan era dispus s\u0103 mearg\u0103 at\u00e2t de departe?<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Mul\u021bumesc, Alex. Dar acum trebuie s\u0103 te duc \u00eenapoi acas\u0103. E periculos afar\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu! protest\u0103 b\u0103iatul. Nu vreau s\u0103 m\u0103 \u00eentorc. Tata e mereu furios. C\u00e2nd bea, o love\u0219te pe mama. Spune c\u0103 e o nebun\u0103, c\u0103 vorbe\u0219te prea mult.<\/p>\n\n\n\n
Ion \u00ee\u0219i trecu m\u00e2na prin p\u0103rul b\u0103iatului \u00eentr-un gest instinctiv.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Hai \u00een\u0103untru s\u0103 te usuci. Apoi vom decide ce e de f\u0103cut.<\/p>\n\n\n\n
Dup\u0103 ce \u00eei d\u0103du haine uscate, Ion st\u0103tu de vorb\u0103 cu Alex. B\u0103iatul era inteligent \u0219i matur pentru v\u00e2rsta lui. \u00cei spuse lui Ion cum tat\u0103l s\u0103u controleaz\u0103 tot satul, cum oamenii se tem de el, cum afacerile lui nu sunt mereu cinstite.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 De ce nu fugi cu mama? \u00eentreb\u0103 Ion.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 A \u00eencercat odat\u0103, c\u00e2nd eram mai mic. Tata ne-a g\u0103sit \u0219i a fost \u0219i mai r\u0103u dup\u0103 aceea.<\/p>\n\n\n\n
Conversa\u021bia lor fu \u00eentrerupt\u0103 de zgomotul unei ma\u0219ini oprind brusc \u00een fa\u021ba casei. Prin fereastr\u0103, Ion v\u0103zu ma\u0219ina lui Bogdan \u0219i dou\u0103 siluete cobor\u00e2nd din ea.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Stai aici, \u00eei spuse lui Alex. Nu ie\u0219i indiferent ce auzi.<\/p>\n\n\n\n
Ion ie\u0219i \u00een pragul casei. Bogdan st\u0103tea acolo, ud de ploaie, cu fa\u021ba contorsionat\u0103 de furie. L\u00e2ng\u0103 el era Lidia, cu ochiul v\u00e2n\u0103t \u0219i buza spart\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Unde e fiul meu? url\u0103 Bogdan. \u0218tiu c\u0103 e aici!<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Bogdan, te rog, \u00eencerc\u0103 Lidia s\u0103-l calmeze.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Taci! \u00eei strig\u0103 el, \u00eemping\u00e2nd-o.<\/p>\n\n\n\n
Ion f\u0103cu un pas \u00eenainte.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ajunge, Bogdan. \u021ai-ai b\u0103tut destul nevasta. \u0218i ai f\u0103cut destul r\u0103u \u00een acest sat.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Tu nu-mi spui ce s\u0103 fac! Cine crezi c\u0103 e\u0219ti? Un criminal care a stat la \u00eenchisoare!<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu, Bogdan. E\u0219ti tu criminalul. Tu ai ucis-o pe Maria. Tu m-ai trimis la \u00eenchisoare pentru crima ta.<\/p>\n\n\n\n
Bogdan se repezi spre Ion, dar acesta era preg\u0103tit. \u00cel prinse de bra\u021b \u0219i \u00eel imobiliz\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ascult\u0103-m\u0103 bine, \u00eei \u0219opti Ion la ureche. Nu vreau r\u0103zbunare. Nu vreau s\u0103-\u021bi iau locul sau banii. Vreau doar adev\u0103rul. Recunoa\u0219te ce ai f\u0103cut, \u0219i m\u0103 voi mul\u021bumi cu at\u00e2t.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Niciodat\u0103! se zb\u0103tu Bogdan.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen acel moment, o lumin\u0103 puternic\u0103 \u00eei orbi pe to\u021bi. Ma\u0219ini de poli\u021bie se apropiau de casa lui Ion. Cineva sunase la autorit\u0103\u021bi.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen haosul care urm\u0103, Ion \u00eel v\u0103zu pe Petre apropiindu-se, \u021bin\u00e2nd-o de m\u00e2n\u0103 pe nepoata lui, acum o femeie adult\u0103. Al\u0103turi de ei erau mai mul\u021bi s\u0103teni.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ni s-a f\u0103cut fric\u0103 s\u0103 nu faci vreo prostie, Bogdan, spuse Petre. De asta am chemat poli\u021bia.<\/p>\n\n\n\n
Bogdan \u00eencerc\u0103 s\u0103 scape, dar era prea t\u00e2rziu. Poli\u021bi\u0219tii \u00eel \u00eenconjurar\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Domnule Bogdan Vasilescu, spuse ofi\u021berul. Sunte\u021bi acuzat de violen\u021b\u0103 domestic\u0103 \u0219i amenin\u021b\u0103ri. V\u0103 rog s\u0103 ne \u00eenso\u021bi\u021bi la sec\u021bie.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu pute\u021bi face asta! Eu conduc acest sat! strig\u0103 Bogdan.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen acel moment, Alex ie\u0219i din cas\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Tata a recunoscut c\u0103 a ucis-o pe Maria, spuse el cu voce tremur\u00e2nd\u0103. L-am auzit c\u00e2nd i-a spus mamei. A spus c\u0103 nimeni nu-l va crede niciodat\u0103 pe Ion.<\/p>\n\n\n\n
O t\u0103cere grea se a\u0219ez\u0103 peste mul\u021bime. Bogdan se pr\u0103bu\u0219i \u00een genunchi, \u0219tiind c\u0103 totul se terminase.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen zilele care urmar\u0103, satul p\u0103ru s\u0103 se trezeasc\u0103 dintr-un lung co\u0219mar. Oamenii \u00eencepur\u0103 s\u0103 vorbeasc\u0103 deschis, m\u0103rturisind cum fuseser\u0103 amenin\u021ba\u021bi sau cump\u0103ra\u021bi pentru a t\u0103cea. Dosarul mor\u021bii Mariei fu redeschis, iar Ion fu oficial exonerat.<\/p>\n\n\n\n
C\u00e2nd prim\u0103vara veni peste sat, casa lui Ion era complet renovat\u0103. Nu o f\u0103cuse singur \u2013 \u00eentregul sat contribuise, ca un fel de isp\u0103\u0219ire colectiv\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen curtea proasp\u0103t cur\u0103\u021bat\u0103, Ion plant\u0103 un prun, acela\u0219i soi pe care Maria \u00eel iubise at\u00e2t de mult.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Crezi c\u0103 ne va ierta vreodat\u0103? \u00eentreb\u0103 Petre, st\u00e2nd al\u0103turi de Ion.<\/p>\n\n\n\n
Ion privi spre cerul senin.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Maria ar fi iertat. Ea credea \u00eentotdeauna \u00een bun\u0103tatea oamenilor.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Dar tu?<\/p>\n\n\n\n
Ion z\u00e2mbi pentru prima dat\u0103 dup\u0103 cincisprezece ani.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Eu vreau doar s\u0103 tr\u0103iesc, Petre. S\u0103 tr\u0103iesc via\u021ba pe care mi-a fost furat\u0103.<\/p>\n\n\n\n
De pe prisp\u0103, Lidia \u0219i Alex \u00eei priveau. Dup\u0103 ce Bogdan fusese condamnat, ea r\u0103m\u0103sese f\u0103r\u0103 nimic \u2013 el ascunsese toate bunurile pe numele altora. Dar acum, m\u0103car ea \u0219i Alex erau liberi.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Pot s\u0103 te ajut cu prunul? strig\u0103 Alex, alerg\u00e2nd spre Ion.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Sigur, r\u0103spunse Ion, ar\u0103t\u00e2ndu-i cum s\u0103 taseze p\u0103m\u00e2ntul \u00een jurul r\u0103d\u0103cinilor. \u00centr-o zi, va face cele mai dulci prune din sat.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ca cele pe care le f\u0103cea mama ta? \u00eentreb\u0103 b\u0103iatul.<\/p>\n\n\n\n
Ion se opri \u0219i \u00eel privi surprins.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 De unde \u0219tii despre prunele mamei mele?<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Toat\u0103 lumea \u0219tie, z\u00e2mbi Alex. Domnul Petre ne-a povestit. Spune c\u0103 ar trebui s\u0103 cunoa\u0219tem adev\u0103rata istorie a satului nostru.<\/p>\n\n\n\n
Ion \u00eencuviin\u021b\u0103. Adev\u0103rul, oric\u00e2t de dureros, era singurul care putea vindeca r\u0103nile ad\u00e2nci ale acestui sat.<\/p>\n\n\n\n
Seara, c\u00e2nd ultimele raze ale soarelui se reflectau \u00een geamurile casei lui Ion, el st\u0103tea pe prisp\u0103, privind satul care \u00eencepea s\u0103 se vindece. Pentru prima dat\u0103 \u00een cincisprezece ani, sim\u021bea c\u0103 apar\u021bine din nou acestui loc. Nu ca un str\u0103in temut, nu ca un criminal, ci ca un om care, \u00een ciuda a tot ce i se \u00eent\u00e2mplase, g\u0103sise puterea de a ierta \u0219i de a merge mai departe.<\/p>\n\n\n\n
Dac\u0103 \u021bi-a pl\u0103cut povestea, nu uita s\u0103 o distribui cu prietenii t\u0103i! \u00cempreun\u0103 putem duce mai departe emo\u021bia \u0219i inspira\u021bia.<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Drumul spre casa lui Ion era lung \u0219i plin de priviri ascunse dup\u0103 perdele. B\u0103tr\u00e2nul Petre p\u0103\u0219i al\u0103turi de el, sprijinindu-se \u00een baston, dar \u021bin\u00e2ndu-se<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":38627,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[1],"tags":[],"_links":{"self":[{"href":"http:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/38626"}],"collection":[{"href":"http:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"http:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=38626"}],"version-history":[{"count":1,"href":"http:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/38626\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":38628,"href":"http:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/38626\/revisions\/38628"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/38627"}],"wp:attachment":[{"href":"http:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=38626"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"http:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=38626"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"http:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=38626"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}