Corbul privea fix spre mul\u021bimea adunat\u0103, iar ochii s\u0103i nu erau ai unei p\u0103s\u0103ri obi\u0219nuite. Erau umani, de un albastru-violet intens, identici cu cei ai Irinei, feti\u021ba din sicriu. P\u0103rin\u021bii ei, Andrei \u0219i Maria, au fost primii care au observat acest detaliu \u0219ocant.<\/p>\n\n\n\n
\u201eOchii ei,\u201d a \u0219optit Maria, mama Irinei, printre suspine. \u201eSunt ochii ei!\u201d<\/p>\n\n\n\n
Bunica feti\u021bei, o femeie b\u0103tr\u00e2n\u0103 \u00eembr\u0103cat\u0103 complet \u00een negru, s-a apropiat \u00eencet de sicriu. Era Elena, despre care s\u0103tenii spuneau c\u0103 de\u021bine \u00een\u021belepciunea vechilor credin\u021be, a tradi\u021biilor pe care mul\u021bi le uitaser\u0103. Cu m\u00e2inile tremur\u00e2nde, ea a f\u0103cut semnul crucii.<\/p>\n\n\n\n
\u201eNu v\u0103 fie team\u0103,\u201d a spus ea cu o voce care p\u0103rea s\u0103 vin\u0103 din alt\u0103 lume. \u201eSufletul ei nu vrea s\u0103 plece \u00eenc\u0103. Are ceva de spus.\u201d<\/p>\n\n\n\n
Corbul \u0219i-a \u00eentins aripile negre \u0219i a \u00eenceput s\u0103 bat\u0103 din ele u\u0219or, f\u0103r\u0103 s\u0103 se ridice de pe sicriu. V\u00e2ntul s-a intensificat brusc, iar norii s-au adunat deasupra cimitirului, \u00eentunec\u00e2nd cerul \u00eentr-un mod nefiresc pentru acea or\u0103 din zi.<\/p>\n\n\n\n
\u201eCe se \u00eent\u00e2mpl\u0103?\u201d a \u00eentrebat preotul, f\u0103c\u00e2nd un pas \u00eenapoi, \u021bin\u00e2ndu-\u0219i Biblia str\u00e2ns la piept.<\/p>\n\n\n\n
P\u0103rin\u021bii Irinei st\u0103teau nemi\u0219ca\u021bi, \u00eenm\u0103rmuri\u021bi, cu ochii fixa\u021bi pe pas\u0103rea neagr\u0103 care p\u0103rea s\u0103 le priveasc\u0103 sufletul. Irina fusese o feti\u021b\u0103 special\u0103, to\u021bi \u0219tiau asta. Avea doar zece ani c\u00e2nd o boal\u0103 necru\u021b\u0103toare i-a curmat via\u021ba, dar \u00een acei pu\u021bini ani ar\u0103tase o \u00een\u021belepciune care \u00eei uimise pe to\u021bi cei din jurul ei. Vorbea adesea despre visele sale, despre figuri \u0219i locuri pe care nu le v\u0103zuse niciodat\u0103, despre lucruri pe care nu avea cum s\u0103 le \u0219tie.<\/p>\n\n\n\n
Corbul a \u00eenceput s\u0103 emit\u0103 sunete ciudate, care nu sem\u0103nau cu cronc\u0103nitul obi\u0219nuit al acestor p\u0103s\u0103ri. Erau mai degrab\u0103 ca ni\u0219te \u0219oapte, fr\u00e2nturi de cuvinte pe care nimeni nu le putea \u00een\u021belege complet, dar care provocau fiori tuturor celor prezen\u021bi.<\/p>\n\n\n\n
Bunica Elena a f\u0103cut un pas \u00eenainte, \u00eentinz\u00e2nd m\u00e2na spre corb f\u0103r\u0103 team\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u201eSpune-ne, copil\u0103, de ce nu po\u021bi g\u0103si lini\u0219tea?\u201d a \u00eentrebat ea, de parc\u0103 ar fi vorbit direct cu Irina.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen acel moment, corbul a deschis ciocul \u0219i, spre uimirea tuturor, a rostit clar: \u201eP\u0103durea. Cabana. Adev\u0103r.\u201d<\/p>\n\n\n\n
Vocile \u0219i \u021bipetele de uimire s-au ridicat din mul\u021bime. Unii s-au dat \u00eenapoi speria\u021bi, f\u0103c\u00e2ndu-\u0219i cruci sau \u00eengenunchind. Al\u021bii, hipnotiza\u021bi de strania apari\u021bie, au r\u0103mas nemi\u0219ca\u021bi. Preotul a \u00eenceput s\u0103 se roage cu voce tare, stropind cu ap\u0103 sfin\u021bit\u0103 \u00een direc\u021bia corbului.<\/p>\n\n\n\n
Andrei, tat\u0103l Irinei, a p\u0103\u0219it \u00eenainte, cu fa\u021ba palid\u0103 dar hot\u0103r\u00e2t\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u201eCe vrei s\u0103 spui?\u201d a \u00eentrebat el, adres\u00e2ndu-se direct p\u0103s\u0103rii. \u201eCe caban\u0103?\u201d<\/p>\n\n\n\n
Corbul \u0219i-a \u00eentors capul spre el, fix\u00e2ndu-l cu privirea aceea familiar\u0103 care \u00eei sf\u00e2\u0219ia inima.<\/p>\n\n\n\n
\u201eJurnalul,\u201d a cronc\u0103nit pas\u0103rea, dar \u00een cuv\u00e2nt se putea auzi clar vocea Irinei. \u201eSub podea.\u201d<\/p>\n\n\n\n
Maria a izbucnit \u00een pl\u00e2ns, recunosc\u00e2nd timbrul vocii fiicei sale. Andrei a \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at-o, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 o sus\u021bin\u0103, de\u0219i propriile lui picioare abia \u00eel mai \u021bineau.<\/p>\n\n\n\n
\u201eTrebuie s\u0103 mergem acolo,\u201d a \u0219optit Elena, bunica. \u201eLa cabana din p\u0103dure. Acolo unde mergea\u021bi \u00een vacan\u021be.\u201d<\/p>\n\n\n\n
Andrei a \u00eencuviin\u021bat mut. Cabana din p\u0103dure fusese locul lor special, unde petrecuser\u0103 multe veri fericite. Ultima oar\u0103 fuseser\u0103 acolo cu trei luni \u00eenainte ca Irina s\u0103 se \u00eemboln\u0103veasc\u0103. Ea iubea acel loc, spunea mereu c\u0103 acolo se simte mai aproape de natur\u0103, mai conectat\u0103 cu lumea din jur.<\/p>\n\n\n\n
Corbul a b\u0103tut \u00eenc\u0103 o dat\u0103 din aripi, mai puternic de aceast\u0103 dat\u0103, ridic\u00e2ndu-se u\u0219or de pe sicriu. A zburat \u00een cercuri deasupra mul\u021bimii, apoi s-a \u00eendreptat spre marginea p\u0103durii care m\u0103rginea cimitirul, disp\u0103r\u00e2nd printre copaci.<\/p>\n\n\n\n
\u00cenmorm\u00e2ntarea a continuat \u00eentr-o atmosfer\u0103 ap\u0103s\u0103toare, plin\u0103 de \u0219oapte \u0219i teorii, de fric\u0103 \u0219i uimire. Nimeni nu mai v\u0103zuse vreodat\u0103 a\u0219a ceva. Oamenii \u00ee\u0219i f\u0103ceau cruci, b\u0103tr\u00e2nele din sat vorbeau despre semne \u0219i prevestiri, iar cei mai tineri filmau cu telefoanele, nevenindu-le s\u0103 cread\u0103 ce v\u0103zuser\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Dup\u0103 ce sicriul a fost cobor\u00e2t \u00een groap\u0103 \u0219i ultimele cuvinte au fost rostite, Andrei, Maria \u0219i bunica Elena s-au retras la casa lor. St\u0103teau \u00een jurul mesei din buc\u0103t\u0103rie, \u00een t\u0103cere, \u00eenc\u0103 proces\u00e2nd evenimentele bizare ale zilei.<\/p>\n\n\n\n
\u201eTrebuie s\u0103 mergem la caban\u0103,\u201d a spus \u00een cele din urm\u0103 Andrei. \u201eChiar acum.\u201d<\/p>\n\n\n\n
\u201eE prea t\u00e2rziu,\u201d a r\u0103spuns Maria, privind pe fereastr\u0103 la \u00eentunericul care se a\u0219ternea. \u201eVom merge m\u00e2ine diminea\u021b\u0103.\u201d<\/p>\n\n\n\n
\u201eNu!\u201d a intervenit Elena, cu o vehemen\u021b\u0103 care i-a surprins pe am\u00e2ndoi. \u201eTrebuie s\u0103 mergem acum. Sufletul ei nu g\u0103se\u0219te lini\u0219tea. Fiecare clip\u0103 conteaz\u0103.\u201d<\/p>\n\n\n\n
Au pornit spre caban\u0103 cu ma\u0219ina lui Andrei, str\u0103b\u0103t\u00e2nd drumul forestier accidentat \u00een lumina farurilor. P\u0103durea p\u0103rea mai \u00eentunecat\u0103 \u0219i mai dens\u0103 ca niciodat\u0103, copacii proiect\u00e2nd umbre lungi \u0219i amenin\u021b\u0103toare.<\/p>\n\n\n\n
Cabana era exact a\u0219a cum o l\u0103saser\u0103 ultima oar\u0103 \u2013 o construc\u021bie modest\u0103 din lemn, cu dou\u0103 camere \u0219i o verand\u0103 care d\u0103dea spre un mic lac. De \u00eendat\u0103 ce au cobor\u00e2t din ma\u0219in\u0103, au sim\u021bit prezen\u021ba corbului. Era acolo, st\u00e2nd pe acoperi\u0219ul cabanei, privind spre ei cu aceia\u0219i ochi alba\u0219tri-violet.<\/p>\n\n\n\n
Au intrat \u00een caban\u0103 cu inimile b\u0103t\u00e2nd puternic. Andrei a aprins l\u0103mpile cu petrol, umpl\u00e2nd \u00eenc\u0103perea cu o lumin\u0103 cald\u0103, tremur\u0103toare. Totul era acoperit de un strat sub\u021bire de praf, neatins de luni \u00eentregi.<\/p>\n\n\n\n
\u201eJurnalul sub podea,\u201d a murmurat Maria. \u201eCamera Irinei.\u201d<\/p>\n\n\n\n
Au mers \u00een camera mic\u0103 unde dormea Irina c\u00e2nd veneau aici. Patul simplu, biblioteca cu c\u0103r\u021bile ei preferate, desenele prinse pe pere\u021bi \u2013 totul era exact cum l\u0103sase ea. Andrei s-a aplecat \u0219i a \u00eenceput s\u0103 examineze podeaua de lemn, c\u0103ut\u00e2nd semne, orice ar fi putut indica un loc secret.<\/p>\n\n\n\n
\u201eAici!\u201d a strigat el dintr-odat\u0103, observ\u00e2nd o sc\u00e2ndur\u0103 care p\u0103rea u\u0219or mai ridicat\u0103 dec\u00e2t celelalte. A scos briceagul din buzunar \u0219i a ridicat-o cu grij\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Dedesubt, \u00eentr-un spa\u021biu mic, era un jurnal cu copert\u0103 din piele, legat cu o panglic\u0103 ro\u0219ie. Maria l-a luat cu m\u00e2ini tremur\u00e2nde \u0219i l-a deschis.<\/p>\n\n\n\n
\u201eE jurnalul Irinei,\u201d a \u0219optit ea, recunosc\u00e2nd scrisul ordonat al fiicei sale.<\/p>\n\n\n\n
Au \u00eenceput s\u0103 citeasc\u0103 \u00eempreun\u0103, iar cu fiecare pagin\u0103, fe\u021bele lor deveneau tot mai palide. Jurnalul con\u021binea mai mult dec\u00e2t g\u00e2ndurile obi\u0219nuite ale unei feti\u021be de zece ani. Erau observa\u021bii precise despre oamenii din sat, secrete pe care Irina le aflase din \u00eent\u00e2mplare, dar cel mai \u0219ocant era ultima \u00eensemnare, f\u0103cut\u0103 chiar \u00eenainte ca ea s\u0103 se \u00eemboln\u0103veasc\u0103:<\/p>\n\n\n\n
\u201eAzi l-am v\u0103zut pe unchiul Vasile la p\u0103dure. Era cu domnul doctor \u0219i vorbeau despre plante. Unchiul i-a dat doctorului o plant\u0103 ciudat\u0103, cu frunze ro\u0219iatice. Doctorul a spus c\u0103 e perfect pentru \u2018experiment\u2019. M-au v\u0103zut \u0219i s-au speriat foarte tare. Unchiul Vasile a spus c\u0103 e doar un joc \u00eentre adul\u021bi \u0219i c\u0103 nu trebuie s\u0103 spun nim\u0103nui. Dar nu pare un joc. Doctorul m-a privit ciudat \u0219i a spus c\u0103 \u00eemi va da o surpriz\u0103 data viitoare c\u00e2nd voi merge la control.\u201d<\/p>\n\n\n\n
Andrei a sim\u021bit cum i se taie respira\u021bia. Vasile era fratele s\u0103u, un botanist pasionat care studia plantele din p\u0103dure. Doctorul Munteanu era medicul de familie care o tratase pe Irina c\u00e2nd se \u00eemboln\u0103vise \u2013 acela\u0219i doctor care nu reu\u0219ise s\u0103 identifice cauza bolii ei \u0219i care \u00eei administrase tratamente experimentale care, \u00een loc s\u0103 o ajute, p\u0103reau s\u0103 \u00eei agraveze starea.<\/p>\n\n\n\n
\u201eNu se poate,\u201d a \u0219optit el, sim\u021bind cum furia \u0219i durerea \u00eel cople\u0219esc. \u201eNu ar fi putut\u2026 nu propriul meu frate\u2026\u201d<\/p>\n\n\n\n
\u201eOtrav\u0103,\u201d a spus bunica Elena, cu o voce care nu mai tremura acum. \u201ePlantele acestea pot fi mortale dac\u0103 sunt administrate \u00een doze mici, pe termen lung. Provoac\u0103 simptome care seam\u0103n\u0103 cu o boal\u0103 degenerativ\u0103. Nimeni nu ar suspecta.\u201d<\/p>\n\n\n\n
Maria a l\u0103sat jurnalul s\u0103-i cad\u0103 din m\u00e2ini \u0219i s-a pr\u0103bu\u0219it pe podea, scuturat\u0103 de pl\u00e2ns. Andrei st\u0103tea nemi\u0219cat, mintea lui refuz\u00e2nd s\u0103 accepte implica\u021biile a ceea ce tocmai descoperiser\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Un \u021bip\u0103t ascu\u021bit i-a f\u0103cut pe to\u021bi s\u0103 tresar\u0103. Era corbul, care intrase pe fereastra deschis\u0103 \u0219i acum st\u0103tea pe pervaz, privindu-i fix.<\/p>\n\n\n\n
\u201eDreptate,\u201d a cronc\u0103nit pas\u0103rea, \u0219i de aceast\u0103 dat\u0103 nu mai era nicio \u00eendoial\u0103 \u2013 era vocea Irinei, clar\u0103 \u0219i pur\u0103, venind din ciocul corbului negru. \u201eDreptate.\u201d<\/p>\n\n\n\n
\u00cen diminea\u021ba urm\u0103toare, poli\u021bia a descins la casa doctorului Munteanu \u0219i la cea a lui Vasile. Au g\u0103sit jurnalul de experimente al doctorului, care detalia folosirea unui extract toxic din plante rare, administrat pacien\u021bilor sub forma unor \u201etratamente inovatoare\u201d. Irina fusese doar una dintre victime, de\u0219i singura fatal\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een acel moment.<\/p>\n\n\n\n
Motivul? Bani \u0219i reputa\u021bie. Doctorul Munteanu c\u0103uta un medicament revolu\u021bionar, iar Vasile \u00eei furniza ingredientele, test\u00e2nd efectele pe pacien\u021bii ne\u0219tiutori ai doctorului. Dac\u0103 ar fi reu\u0219it, ar fi devenit celebri \u0219i boga\u021bi.<\/p>\n\n\n\n
La procesul care a urmat, corbul a ap\u0103rut din nou, a\u0219ez\u00e2ndu-se pe balustrada s\u0103lii de judecat\u0103. Nimeni nu l-a alungat. Oamenii din sat spuneau c\u0103 spiritul Irinei nu va g\u0103si lini\u0219tea p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd dreptatea nu va fi f\u0103cut\u0103. Iar c\u00e2nd Vasile \u0219i doctorul Munteanu au fost condamna\u021bi la \u00eenchisoare pe via\u021b\u0103, corbul a disp\u0103rut la fel de misterios cum ap\u0103ruse.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen locul unde fusese \u00eenmorm\u00e2ntat\u0103 Irina, familia a plantat un copac de tei, arborele ei preferat. \u0218i \u00een fiecare an, \u00een ziua \u00eenmorm\u00e2nt\u0103rii, un corb singuratic vine \u0219i se a\u0219eaz\u0103 pe ramurile lui, c\u00e2nt\u00e2nd o melodie dulce care nu seam\u0103n\u0103 deloc cu cronc\u0103nitul obi\u0219nuit al corbilor.<\/p>\n\n\n\n
Oamenii din sat au \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103 asculte cu aten\u021bie glasul naturii \u0219i s\u0103 priveasc\u0103 dincolo de aparen\u021be. Pentru c\u0103 uneori, adev\u0103rul \u0219i dreptatea vin \u00een cele mai nea\u0219teptate forme \u2013 chiar \u0219i sub \u00eenf\u0103\u021bi\u0219area unei simple p\u0103s\u0103ri negre, cu ochi de un albastru-violet, at\u00e2t de asem\u0103n\u0103tori cu cei ai unei feti\u021be care a \u0219tiut prea multe.<\/p>\n\n\n\n
Dac\u0103 \u021bi-a pl\u0103cut povestea, nu uita s\u0103 o distribui cu prietenii t\u0103i! \u00cempreun\u0103 putem duce mai departe emo\u021bia \u0219i inspira\u021bia.<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Corbul privea fix spre mul\u021bimea adunat\u0103, iar ochii s\u0103i nu erau ai unei p\u0103s\u0103ri obi\u0219nuite. Erau umani, de un albastru-violet intens, identici cu cei ai<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":38443,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[1],"tags":[],"_links":{"self":[{"href":"http:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/38624"}],"collection":[{"href":"http:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"http:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=38624"}],"version-history":[{"count":1,"href":"http:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/38624\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":38625,"href":"http:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/38624\/revisions\/38625"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/38443"}],"wp:attachment":[{"href":"http:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=38624"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"http:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=38624"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"http:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=38624"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}