Trezindu-se \u00een mijlocul nop\u021bii, cu fruntea transpirat\u0103 \u0219i inima b\u0103t\u00e2ndu-i cu putere, Maria Ivanova nu putea s\u0103 scape de senza\u021bia c\u0103 visul nu fusese doar un vis obi\u0219nuit. Cuvintele lui Alexandru \u00eei r\u0103sunau \u00een minte cu o claritate \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103toare: \u201eMAM\u0102, SUNT SUB P\u0102M\u00c2NT. SUNT VIU \u2013 AJUT\u0102-M\u0102\u201d.<\/p>\n\n\n\n
Maria aprinse lumina \u0219i se a\u0219ez\u0103 pe marginea patului, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103-\u0219i lini\u0219teasc\u0103 respira\u021bia. Era a treia oar\u0103 \u00een aceast\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 c\u00e2nd visul revenea, tot mai intens, tot mai disperat. Avea senza\u021bia c\u0103 fiul ei \u00eencerca cu adev\u0103rat s\u0103 comunice cu ea, s\u0103-i transmit\u0103 un mesaj de dincolo de t\u0103cerea oficial\u0103 care \u00eel \u00eenconjura.<\/p>\n\n\n\n
Diminea\u021ba, cu cearc\u0103ne ad\u00e2nci sub ochi \u0219i cu hot\u0103r\u00e2rea unei mame care refuz\u0103 s\u0103-\u0219i abandoneze fiul, Maria se prezent\u0103 din nou la comisariatul militar. De data aceasta, nu se l\u0103s\u0103 intimidat\u0103 de privirile reci ale func\u021bionarilor sau de explica\u021biile vagi.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Vreau toate detaliile despre dispari\u021bia fiului meu, \u2014 spuse ea ferm ofi\u021berului care o primise. \u2014 Unde exact a avut loc lupta? Cu ce unitate era? Cine erau camarazii lui de arme?<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Doamn\u0103 Andreescu, \u00een\u021beleg durerea dumneavoastr\u0103, dar\u2026<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu, nu \u00een\u021belege\u021bi, \u2014 \u00eel \u00eentrerupse Maria. \u2014 Dac\u0103 a\u021bi \u00een\u021belege, mi-a\u021bi spune tot ce \u0219ti\u021bi. Fiul meu tr\u0103ie\u0219te. Simt asta. \u0218i are nevoie de ajutor.<\/p>\n\n\n\n
Ofi\u021berul o privi lung, apoi oft\u0103 ad\u00e2nc.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ce v\u0103 face s\u0103 crede\u021bi asta? Au trecut \u0219ase luni. Nu am g\u0103sit niciun semn c\u0103\u2026<\/p>\n\n\n\n
\u2014 L-am visat, \u2014 spuse Maria simplu. \u2014 \u00cemi spune c\u0103 este sub p\u0103m\u00e2nt \u0219i c\u0103 tr\u0103ie\u0219te.<\/p>\n\n\n\n
Ofi\u021berul schimb\u0103 o privire cu colegul s\u0103u, genul de privire pe care Maria o v\u0103zuse de prea multe ori \u00een ultimele luni \u2014 un amestec de compasiune \u0219i \u00eengrijorare pentru starea ei mental\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 V\u0103 rog, da\u021bi-mi m\u0103car numele comandantului s\u0103u sau al camarazilor care au fost cu el \u00een acea zi.<\/p>\n\n\n\n
Dup\u0103 o lung\u0103 ezitare \u0219i c\u00e2teva telefoane, ofi\u021berul \u00eei oferi un nume \u0219i un num\u0103r de telefon. C\u0103pitanul Victor Manea, comandantul unit\u0103\u021bii \u00een care servise Alexandru.<\/p>\n\n\n\n
Drumul p\u00e2n\u0103 \u00een Donbas p\u0103rea interminabil. Maria privea pe fereastra trenului cum peisajul lini\u0219tit al \u021b\u0103rii se transforma treptat, devenind mai auster, mai r\u0103nit de conflict. Nu \u0219tia exact ce va face odat\u0103 ajuns\u0103 acolo, dar sentimentul c\u0103 fiul ei tr\u0103ie\u0219te undeva, captiv poate, o \u00eempingea \u00eenainte.<\/p>\n\n\n\n
C\u0103pitanul Manea o a\u0219tepta la gar\u0103, un b\u0103rbat trecut de patruzeci de ani, cu fa\u021ba br\u0103zdat\u0103 de griji \u0219i cu privirea a celui care a v\u0103zut prea multe. Dup\u0103 ce se prezentar\u0103, o conduse la o cafenea din apropiere.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Doamn\u0103 Andreescu, am vorbit cu solda\u021bii care au fost \u00een acea misiune, \u2014 \u00eencepu el dup\u0103 ce li se aduser\u0103 dou\u0103 cafele. \u2014 Alexandru era \u00eentr-un tanc care a fost lovit \u00een timpul unei ambuscade. Vehiculul a ie\u0219it de pe drum \u0219i s-a r\u0103sturnat \u00eentr-o r\u00e2p\u0103. C\u00e2nd echipa de salvare a ajuns acolo, tancul era \u00een fl\u0103c\u0103ri. Nu au g\u0103sit niciun supravie\u021buitor.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Dar l-a\u021bi identificat? A\u021bi g\u0103sit\u2026 r\u0103m\u0103\u0219i\u021bele lui? \u2014 \u00eentreb\u0103 Maria, str\u00e2ng\u00e2nd cana de cafea cu at\u00e2ta for\u021b\u0103 \u00eenc\u00e2t degetele i se albir\u0103.<\/p>\n\n\n\n
C\u0103pitanul evit\u0103 privirea ei.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu am g\u0103sit r\u0103m\u0103\u0219i\u021be identificabile pentru niciunul dintre cei patru membri ai echipajului. Incendiul a fost foarte puternic.<\/p>\n\n\n\n
Maria \u00eenchise ochii pentru o clip\u0103, proces\u00e2nd informa\u021bia.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 \u00cen visul meu, Alexandru spune c\u0103 e sub p\u0103m\u00e2nt. Nu \u00eentr-un tanc ars. Sub p\u0103m\u00e2nt. Viu.<\/p>\n\n\n\n
C\u0103pitanul Manea o privi lung, apoi, surprinz\u0103tor, nu respinse ideea ei imediat.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Zona unde a avut loc ambuscada e plin\u0103 de mine vechi, tuneluri abandonat. R\u0103m\u0103\u0219i\u021be din timpuri mai vechi. Dar am verificat zona. Nu am g\u0103sit nimic.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Vreau s\u0103 v\u0103d locul, \u2014 spuse Maria.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 E prea periculos. Zona e \u00eenc\u0103 disputat\u0103, doamn\u0103. Nu pot s\u0103 v\u0103 pun via\u021ba \u00een pericol.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu v\u0103 cer permisiunea, c\u0103pitane. V\u0103 cer ajutorul. Dac\u0103 nu vre\u021bi s\u0103 m\u0103 ajuta\u021bi, voi g\u0103si pe altcineva care o va face.<\/p>\n\n\n\n
A doua zi, \u00eempotriva bunului s\u0103u sim\u021b \u0219i a regulamentelor militare, c\u0103pitanul Manea o duse pe Maria c\u00e2t de aproape putu de locul incidentului. Au mers cu un vehicul blindat p\u00e2n\u0103 la un mic sat par\u021bial abandonat, la c\u00e2\u021biva kilometri de linia frontului.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Mai departe nu putem merge cu ma\u0219ina, \u2014 explic\u0103 el. \u2014 \u0218i oricum, nu ar trebui s\u0103 fim aici.<\/p>\n\n\n\n
Maria cobor\u00ee din vehicul, sim\u021bind imediat aerul greu, \u00eenc\u0103rcat de praf \u0219i de un miros vag de fum \u0219i p\u0103m\u00e2nt umed. La marginea satului, o b\u0103tr\u00e2n\u0103 st\u0103tea pe o banc\u0103, privind \u00een gol. Maria se apropie de ea, \u00een timp ce c\u0103pitanul vorbea la radio.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Bun\u0103 ziua, \u2014 o salut\u0103 ea pe b\u0103tr\u00e2n\u0103. \u2014 Locui\u021bi aici de mult?<\/p>\n\n\n\n
Femeia o privi cu ochi apo\u0219i, dar vioi.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Toat\u0103 via\u021ba mea, fiic\u0103. \u0218i nu plec nic\u0103ieri, oric\u00e2te bombe ar c\u0103dea.<\/p>\n\n\n\n
Maria scoase din geant\u0103 fotografia lui Alexandru \u0219i i-o ar\u0103t\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 L-a\u021bi v\u0103zut cumva pe acest t\u00e2n\u0103r? E fiul meu. A disp\u0103rut aici, \u00een apropiere, acum \u0219ase luni.<\/p>\n\n\n\n
B\u0103tr\u00e2na lu\u0103 fotografia, o examin\u0103 \u00eendelung, apoi cl\u0103tin\u0103 din cap.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu, nu l-am v\u0103zut. Dar \u0219tii\u2026 \u2014 b\u0103tr\u00e2na ezit\u0103, privind spre c\u0103pitanul care acum se \u00eendrepta spre ele \u2014 exist\u0103 locuri vechi sub dealul de acolo. Tuneluri din vremea r\u0103zboiului. C\u00e2nd eram copil, ne jucam acolo. Acum nimeni nu mai merge. Se spune c\u0103 sunt b\u00e2ntuite.<\/p>\n\n\n\n
Maria sim\u021bi un fior rece str\u0103b\u0103t\u00e2ndu-i \u0219ira spin\u0103rii.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ce fel de tuneluri?<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ad\u0103posturi anti-aeriene, depozite, cine mai \u0219tie? Intrarea principal\u0103 s-a pr\u0103bu\u0219it acum mul\u021bi ani, dar mai exist\u0103 o deschidere, ascuns\u0103 \u00een p\u0103duricea din spatele cimitirului vechi.<\/p>\n\n\n\n
C\u0103pitanul ajunse l\u00e2ng\u0103 ele \u0219i anun\u021b\u0103 c\u0103 trebuie s\u0103 plece urgent. Situa\u021bia la front se \u00eenr\u0103ut\u0103\u021bise, iar prezen\u021ba lor acolo devenea tot mai riscant\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Maria \u00eei mul\u021bumi b\u0103tr\u00e2nei \u0219i \u00eei l\u0103s\u0103 num\u0103rul ei de telefon, rug\u00e2nd-o s\u0103 o contacteze dac\u0103 \u00ee\u0219i aminte\u0219te ceva sau dac\u0103 vede ceva neobi\u0219nuit.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen drum spre vehicul, Maria \u00eei povesti c\u0103pitanului despre tunelurile men\u021bionate de b\u0103tr\u00e2n\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 \u0218tia\u021bi de ele?<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Sunt legende locale, doamn\u0103. Toat\u0103 zona e plin\u0103 de pove\u0219ti despre tuneluri secrete \u0219i catacombe. Am verificat orice informa\u021bie credibil\u0103. Nu am g\u0103sit nimic.<\/p>\n\n\n\n
Dar privirea lui evita din nou ochii ei, \u0219i Maria sim\u021bi c\u0103 nu \u00eei spunea tot adev\u0103rul.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen noaptea aceea, la hotelul modest din ora\u0219ul din apropiere unde se cazase, Maria avu din nou visul. De data aceasta, \u00eens\u0103, era mai clar, mai detaliat. Alexandru nu doar \u00eei spunea c\u0103 e sub p\u0103m\u00e2nt \u0219i viu; \u00eei descria un loc \u2014 tuneluri \u00eentunecate, umezeal\u0103, un miros de mucegai \u0219i metal. \u0218i mai spunea ceva despre o cruce veche de piatr\u0103 la intrare.<\/p>\n\n\n\n
Crucea de piatr\u0103! Cimitirul vechi despre care vorbise b\u0103tr\u00e2na!<\/p>\n\n\n\n
F\u0103r\u0103 s\u0103 stea pe g\u00e2nduri, Maria lu\u0103 un taxi \u00een zorii zilei \u0219i se \u00eentoarse \u00een satul par\u021bial abandonat. Ignor\u00e2nd avertismentele \u0219oferului despre pericolele zonei, ea porni hot\u0103r\u00e2t\u0103 spre cimitirul vechi care se vedea pe o colin\u0103 domoal\u0103, la marginea p\u0103durii.<\/p>\n\n\n\n
Cimitirul era \u00eentr-o stare de paragin\u0103 avansat\u0103, cu pietre funerare \u00eenc\u0103 \u0219i morminte n\u0103p\u0103dite de buruieni. \u00cen centru se afla o cruce mare de piatr\u0103, erodat\u0103 de vreme, cu inscrip\u021bii aproape ilizibile.<\/p>\n\n\n\n
Maria \u00eencepu s\u0103 cerceteze zona din jurul crucii, c\u0103ut\u00e2nd orice semn care ar putea indica o intrare \u00een subteran. Dup\u0103 aproape o or\u0103 de c\u0103ut\u0103ri zadarnice, c\u00e2nd era pe punctul de a renun\u021ba, observ\u0103 o lespede par\u021bial acoperit\u0103 de vegeta\u021bie, la c\u00e2\u021biva metri de cruce.<\/p>\n\n\n\n
Cu inima b\u0103t\u00e2nd puternic, Maria \u00eenl\u0103tur\u0103 vegeta\u021bia \u0219i descoperi c\u0103 lespedea ascundea o deschidere \u00eengust\u0103, suficient de mare pentru ca o persoan\u0103 s\u0103 se strecoare prin ea. Din deschidere venea un curent de aer rece \u0219i un miros de umezeal\u0103.<\/p>\n\n\n\n
F\u0103r\u0103 s\u0103 stea pe g\u00e2nduri, Maria scoase lanterna din geant\u0103 \u0219i se preg\u0103ti s\u0103 coboare. \u00cen acel moment, auzi zgomot de pa\u0219i \u00een spatele ei.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ar fi trebuit s\u0103 \u0219tiu c\u0103 ve\u021bi \u00eencerca asta, \u2014 spuse c\u0103pitanul Manea, ap\u0103r\u00e2nd dintre morminte. \u2014 E prea periculos s\u0103 merge\u021bi singur\u0103 acolo jos.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 \u0218tia\u021bi de aceast\u0103 intrare? \u2014 \u00eentreb\u0103 Maria, sim\u021bind cum furia \u00eei coloreaz\u0103 obrajii.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Am auzit zvonuri, dar nimeni nu mi-a putut indica loca\u021bia exact\u0103, \u2014 r\u0103spunse el, evit\u00e2nd din nou privirea ei. \u2014 \u0218i oricum, am verificat alte tuneluri din zon\u0103. Sunt vechi, instabile, pline de \u0219obolani \u0219i\u2026<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Fiul meu e acolo jos, \u2014 \u00eel \u00eentrerupse Maria. \u2014 Simt asta. Dac\u0103 nu vre\u021bi s\u0103 m\u0103 ajuta\u021bi, nu m\u0103 opri\u021bi.<\/p>\n\n\n\n
C\u0103pitanul o privi lung, apoi oft\u0103 ad\u00e2nc.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Bine. Dar nu mergem singuri. Am adus doi solda\u021bi cu experien\u021b\u0103 \u00een astfel de opera\u021biuni. \u0218i echipament adecvat.<\/p>\n\n\n\n
Tunelurile erau exact a\u0219a cum le v\u0103zuse Maria \u00een vis \u2014 \u00eentunecate, umede, cu pere\u021bi de beton degradat \u0219i instala\u021bii metalice ruginite. Se ramificau \u00een mai multe direc\u021bii, form\u00e2nd un adev\u0103rat labirint subteran.<\/p>\n\n\n\n
Echipa \u00eenainta \u00eencet, marc\u00e2nd traseul pentru a putea g\u0103si ie\u0219irea. Dup\u0103 aproximativ o or\u0103 de explorare, ajunser\u0103 \u00eentr-o \u00eenc\u0103pere mai mare, ce p\u0103rea s\u0103 fi fost c\u00e2ndva un fel de centru de comand\u0103 sau un ad\u0103post anti-aerian.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Am verificat tunelurile cunoscute din zon\u0103, \u2014 spuse c\u0103pitanul, examin\u00e2nd \u00eenc\u0103perea cu lanterna sa puternic\u0103, \u2014 dar nu \u0219tiam de aceast\u0103 re\u021bea specific\u0103. E mai extins\u0103 dec\u00e2t credeam.<\/p>\n\n\n\n
Unul dintre solda\u021bi descoperi urme recente \u00een praful de pe podea \u2014 semne c\u0103 cineva trecuse pe acolo \u00een ultimele luni.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Vezi? \u2014 spuse Maria, sim\u021bind cum speran\u021ba \u00eei cre\u0219te \u00een piept. \u2014 Cineva a fost aici!<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ar putea fi oricine, \u2014 r\u0103spunse c\u0103pitanul, dar vocea lui tr\u0103da o nou\u0103 incertitudine. \u2014 Poate localnici, poate solda\u021bi\u2026<\/p>\n\n\n\n
Un zgomot slab \u00eei f\u0103cu pe to\u021bi s\u0103 \u00eencremeneasc\u0103. Venea dintr-un tunel lateral, mai \u00eengust, pe care nu-l observaser\u0103 ini\u021bial.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Alexandru? \u2014 strig\u0103 Maria, ignor\u00e2nd semnele solda\u021bilor de a p\u0103stra lini\u0219tea. \u2014 Alexandru, e\u0219ti acolo?<\/p>\n\n\n\n
Lini\u0219te. Apoi, abia auzit, un r\u0103spuns slab:<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Mam\u0103?<\/p>\n\n\n\n
\u00cel g\u0103sir\u0103 \u00eentr-o \u00eenc\u0103pere mic\u0103, ce fusese c\u00e2ndva probabil un depozit. Alexandru era sl\u0103bit, murdar, cu barba lung\u0103 \u0219i hainele zdren\u0163uite, dar viu. Al\u0103turi de el, un alt supravie\u021buitor \u2014 Mihai, unul dintre camarazii s\u0103i din tanc.<\/p>\n\n\n\n
Povestea lor era incredibil\u0103. \u00cen timpul ambuscadei, cei doi reu\u0219iser\u0103 s\u0103 scape din tanc \u00eenainte ca acesta s\u0103 ia foc complet. R\u0103t\u0103cind prin zona de lupt\u0103, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 evite capturarea, au descoperit \u00eent\u00e2mpl\u0103tor intrarea \u00een tuneluri. Dar o alunecare de teren provocat\u0103 de explozii \u00eenchisese intrarea \u00een urma lor, l\u0103s\u00e2ndu-i captivi.<\/p>\n\n\n\n
Supravie\u021buiser\u0103 cu ra\u021bii de urgen\u021b\u0103 pe care le aveau asupra lor, \u0219i apoi cu ceea ce puteau g\u0103si \u2014 \u0219obolani, insecte, ap\u0103 care se scurgea prin pere\u021bi. Erau sl\u0103bi\u021bi, deshidrata\u021bi, dar \u00een via\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Am \u00eencercat toate tunelurile, toate ie\u0219irile posibile, \u2014 explic\u0103 Alexandru \u00een timp ce era ajutat s\u0103 urce spre suprafa\u021b\u0103. \u2014 Dar toate erau blocate sau duceau \u00een zone controlate de inamic. \u0218i apoi, c\u00e2nd eram pe punctul de a renun\u021ba\u2026<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ai \u00eenceput s\u0103-mi trimi\u021bi mesaje \u00een vis, \u2014 complet\u0103 Maria, \u021bin\u00e2ndu-l str\u00e2ns de m\u00e2n\u0103, de parc\u0103 s-ar fi temut c\u0103 ar putea disp\u0103rea din nou.<\/p>\n\n\n\n
Alexandru o privi ciudat.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu \u0219tiu dac\u0103 am f\u0103cut asta con\u0219tient, mam\u0103. Dar \u00een fiecare noapte, adormeam g\u00e2ndindu-m\u0103 la tine, imagin\u00e2ndu-mi c\u0103 \u00ee\u021bi spun unde sunt, c\u0103 te rog s\u0103 m\u0103 g\u0103se\u0219ti.<\/p>\n\n\n\n
Un an mai t\u00e2rziu, Alexandru era complet recuperat fizic, de\u0219i co\u0219marurile \u0219i amintirile \u00eel b\u00e2ntuiau \u00eenc\u0103. St\u0103tea \u00een buc\u0103t\u0103ria apartamentului mamei sale, privind pe fereastr\u0103 cum frunzele toamnei dansau \u00een v\u00e2nt.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 \u00cenc\u0103 m\u0103 \u00eentreb cum de ai \u0219tiut, \u2014 spuse el, \u00eentorc\u00e2ndu-se spre Maria care preg\u0103tea ceaiul. \u2014 Cum ai \u0219tiut c\u0103 eram acolo, sub p\u0103m\u00e2nt, c\u00e2nd toat\u0103 lumea credea c\u0103 suntem mor\u021bi?<\/p>\n\n\n\n
Maria z\u00e2mbi, acel z\u00e2mbet bl\u00e2nd \u0219i misterios pe care \u00eel avea de c\u00e2nd \u00ee\u0219i amintea el.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Exist\u0103 leg\u0103turi \u00eentre mame \u0219i fiii lor care dep\u0103\u0219esc explica\u021biile ra\u021bionale, Alexandru. \u00cen fiecare noapte c\u00e2nd adormeai g\u00e2ndindu-te la mine, eu te auzeam. Te sim\u021beam. \u0218i \u0219tiam c\u0103 trebuie s\u0103 te g\u0103sesc.<\/p>\n\n\n\n
Alexandru o \u00eembr\u0103\u021bi\u0219\u0103 str\u00e2ns, sim\u021bind pentru prima dat\u0103 de la revenirea sa c\u0103 era cu adev\u0103rat acas\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Mul\u021bumesc c\u0103 nu ai renun\u021bat la mine, mam\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 O mam\u0103 nu renun\u021b\u0103 niciodat\u0103, \u2014 \u0219opti ea, m\u00e2ng\u00e2indu-i p\u0103rul ca atunci c\u00e2nd era mic. \u2014 Niciodat\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Afar\u0103, v\u00e2ntul toamnei continua s\u0103 poarte frunzele \u00eentr-un dans lent, iar undeva, departe, tunelurile \u00eentunecate r\u0103m\u00e2neau t\u0103cute, p\u0103str\u00e2nd secretele lor pentru totdeauna.<\/p>\n\n\n\n
Dac\u0103 \u021bi-a pl\u0103cut povestea, nu uita s\u0103 o distribui cu prietenii t\u0103i! \u00cempreun\u0103 putem duce mai departe emo\u021bia \u0219i inspira\u021bia.<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Trezindu-se \u00een mijlocul nop\u021bii, cu fruntea transpirat\u0103 \u0219i inima b\u0103t\u00e2ndu-i cu putere, Maria Ivanova nu putea s\u0103 scape de senza\u021bia c\u0103 visul nu fusese doar<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":38467,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[1],"tags":[],"_links":{"self":[{"href":"http:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/38481"}],"collection":[{"href":"http:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"http:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=38481"}],"version-history":[{"count":1,"href":"http:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/38481\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":38482,"href":"http:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/38481\/revisions\/38482"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/38467"}],"wp:attachment":[{"href":"http:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=38481"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"http:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=38481"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"http:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=38481"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}