\u00cen buzunarul paltonului zdren\u0163uit al b\u0103rbatului era un carnet uzat. Elena l-a deschis cu m\u00e2ini tremur\u00e2nde. Pe prima pagin\u0103 era o fotografie a unui b\u0103iat z\u00e2mbitor de vreo nou\u0103 ani, st\u00e2nd al\u0103turi de o femeie cu p\u0103rul prins \u00eentr-un coc elegant. Sub fotografie, scris de m\u00e2n\u0103 cu un scris frumos, era un mesaj: \u201ePentru fiul meu, Andrei. Oriunde te-ar duce via\u021ba, aminte\u0219te-\u021bi c\u0103 te iubesc. Mama ta, Maria.\u201d<\/p>\n\n\n\n
Elena sim\u021bi cum i se taie respira\u021bia. B\u0103rbatul din z\u0103pad\u0103 sem\u0103na izbitor cu cineva din trecutul ei. Nu putea s\u0103 fie\u2026 \u0219i totu\u0219i.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Andrei? \u0219opti ea, studiind fa\u021ba b\u0103rbatului. Andrei Vasilescu?<\/p>\n\n\n\n
B\u0103rbatul deschise ochii cu efort, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 focalizeze.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Cine\u2026 cine sunte\u021bi? murmur\u0103 el, vocea sa abia auzibil\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen acel moment, sirenele ambulan\u021bei rupser\u0103 t\u0103cerea str\u0103zii \u00eenz\u0103pezite. Paramedici \u00een uniforme albastre se gr\u0103bir\u0103 spre ei, \u00eemping\u00e2nd o targ\u0103 prin z\u0103pad\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 L-am g\u0103sit a\u0219a, le explic\u0103 Elena, \u00eenc\u0103 \u0219ocat\u0103. Cred c\u0103 sufer\u0103 de hipotermie sever\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Paramedicii lucrau rapid, verific\u00e2ndu-i semnele vitale, acoperindu-l cu p\u0103turi termice \u0219i preg\u0103tindu-l pentru transport.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Veni\u021bi cu noi? \u00eentreb\u0103 unul dintre ei, \u00een timp ce \u00eel ridicau pe targ\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Elena ezit\u0103 doar o secund\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Da, spuse ea hot\u0103r\u00e2t\u0103. Vin cu voi.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen ambulan\u021b\u0103, \u00een timp ce paramedicii lucrau pentru a-l stabiliza pe Andrei, Elena nu-\u0219i putea lua ochii de la el. Nu mai v\u0103zuse aceast\u0103 fa\u021b\u0103 de treizeci de ani, dar o recuno\u0219tea. El fusese primul ei iubit, \u00een vremuri \u00eendep\u0103rtate, c\u00e2nd am\u00e2ndoi erau tineri \u0219i plini de speran\u021b\u0103. \u00cenainte ca via\u021ba s\u0103-i despart\u0103.<\/p>\n\n\n\n
La spital, Andrei a fost dus direct la Urgen\u021be. Elena a a\u0219teptat ore \u00een \u0219ir pe un scaun incomod din sala de a\u0219teptare, refuz\u00e2nd s\u0103 plece. Dup\u0103 ce medicii l-au stabilizat, i-au permis s\u0103 intre pentru c\u00e2teva minute.<\/p>\n\n\n\n
Andrei era conectat la perfuzii \u0219i monitoare, dar culoarea \u00eencepuse s\u0103-i revin\u0103 \u00een obraji. C\u00e2nd o v\u0103zu intr\u00e2nd, \u00eencerc\u0103 s\u0103 se ridice, dar era prea slab.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Te-am recunoscut, spuse el cu voce r\u0103gu\u0219it\u0103. Elena. Dup\u0103 to\u021bi ace\u0219ti ani\u2026 te-am recunoscut imediat.<\/p>\n\n\n\n
Ea se a\u0219ez\u0103 l\u00e2ng\u0103 pat, sim\u021bind cum lacrimile \u00eei umezesc ochii.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ce s-a \u00eent\u00e2mplat cu tine, Andrei? Unde ai fost to\u021bi ace\u0219ti ani?<\/p>\n\n\n\n
El \u00eenchise ochii pentru un moment, ca \u0219i cum ar fi \u00eencercat s\u0103-\u0219i adune g\u00e2ndurile.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 E o poveste lung\u0103 \u0219i trist\u0103, Elena. Nu sunt m\u00e2ndru de via\u021ba mea. Dup\u0103 ce ne-am desp\u0103r\u021bit, nimic nu a mai mers bine pentru mine.<\/p>\n\n\n\n
Elena \u00eei lu\u0103 m\u00e2na \u00eentre ale sale. Era \u00eenc\u0103 rece.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Am timp s\u0103 ascult, spuse ea \u00eencet. Avem tot timpul din lume acum.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen urm\u0103toarele zile, \u00een timp ce Andrei se recupera treptat, povestea lui s-a desf\u0103\u0219urat bucat\u0103 cu bucat\u0103. Dup\u0103 ce el \u0219i Elena se desp\u0103r\u021biser\u0103 \u2014 ea plec\u00e2nd la facultate \u00een Bucure\u0219ti, el r\u0103m\u00e2n\u00e2nd \u00een ora\u0219ul lor natal \u2014 via\u021ba lui luase o turnur\u0103 nefericit\u0103. F\u0103cuse c\u00e2teva alegeri proaste, se asociase cu oameni nepotrivi\u021bi, \u00eencepuse s\u0103 bea.<\/p>\n\n\n\n
\u00ce\u0219i pierduse slujba, apoi apartamentul. Familia lui \u00eencercase s\u0103-l ajute, dar el era prea m\u00e2ndru sau prea ru\u0219inat pentru a accepta. \u00cen ultimii ani, tr\u0103ise pe str\u0103zi, lucr\u00e2nd ocazional, lupt\u00e2ndu-se cu dependen\u021ba \u0219i cu depresia.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Cea mai mare gre\u0219eal\u0103 a mea, spuse el \u00eentr-o dup\u0103-amiaz\u0103, \u021bin\u00e2nd \u00eenc\u0103 fotografia din carnet, a fost c\u0103 am abandonat-o pe sora mea mai mic\u0103 dup\u0103 moartea mamei. Ea avea nevoie de mine, iar eu am dezam\u0103git-o.<\/p>\n\n\n\n
Elena ascult\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 judece, doar \u021bin\u00e2ndu-i m\u00e2na c\u00e2nd amintirile deveneau prea dureroase.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 \u0218tii, spuse ea \u00een cele din urm\u0103, nu e prea t\u00e2rziu, Andrei. Niciodat\u0103 nu e prea t\u00e2rziu pentru a repara lucrurile.<\/p>\n\n\n\n
El se uit\u0103 la ea, ne\u00eencrez\u0103tor.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Dup\u0103 tot ce am f\u0103cut? Dup\u0103 to\u021bi anii pierdu\u021bi? Cine ar mai vrea s\u0103 m\u0103 primeasc\u0103 \u00eenapoi?<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Eu te-am primit, nu-i a\u0219a? r\u0103spunse ea simplu.<\/p>\n\n\n\n
C\u00e2nd Andrei a fost externat din spital, Elena a insistat s\u0103 vin\u0103 s\u0103 stea la ea p\u00e2n\u0103 \u00ee\u0219i va g\u0103si un loc al lui. Apartamentul ei era mic, dar cald \u0219i primitor, cu rafturi pline de c\u0103r\u021bi \u0219i fotografii ale p\u0103rin\u021bilor ei pe pere\u021bi.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu pot s\u0103 accept, protest\u0103 el. \u021ai-am cauzat deja destule probleme.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu accept un refuz, spuse ea ferm. Consider-o o datorie pe care o am fa\u021b\u0103 de Providen\u021b\u0103. Sau poate fa\u021b\u0103 de trecutul nostru comun.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen prima sear\u0103 \u00een apartamentul Elenei, Andrei st\u0103tea st\u00e2ngaci pe marginea patului din camera de oaspe\u021bi, privind \u00een jur ca \u0219i cum nu-i venea s\u0103 cread\u0103 unde se afl\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 De ce faci asta pentru mine? \u00eentreb\u0103 el brusc. Nu ne-am v\u0103zut de treizeci de ani. Puteai s\u0103 m\u0103 la\u0219i acolo, \u00een z\u0103pad\u0103. Nimeni nu te-ar fi \u00eenvinov\u0103\u021bit.<\/p>\n\n\n\n
Elena se sprijini de tocul u\u0219ii, cu bra\u021bele \u00eencruci\u0219ate.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 \u0218tii, spuse ea dup\u0103 o pauz\u0103, \u00een noaptea c\u00e2nd te-am g\u0103sit, eu tocmai ie\u0219isem de la un psiholog. Am depresie, Andrei. De ani de zile. \u00cen seara aceea, m\u0103 sim\u021beam deosebit de singur\u0103 \u0219i de inutil\u0103. M\u0103 \u00eentrebam ce rost mai are via\u021ba mea.<\/p>\n\n\n\n
Andrei o privea atent, surprins de aceast\u0103 confesiune.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 \u0218i apoi te-am g\u0103sit pe tine, continu\u0103 ea. Cineva care avea nevoie de mine. Poate c\u0103 tu crezi c\u0103 eu te-am salvat, dar adev\u0103rul este c\u0103 tu m-ai salvat pe mine. Mi-ai dat un scop.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen s\u0103pt\u0103m\u00e2nile care au urmat, un ritm nou s-a instalat \u00een via\u021ba lor. Elena mergea la serviciul ei la biblioteca municipal\u0103, iar Andrei r\u0103m\u00e2nea acas\u0103, recuper\u00e2ndu-se, citind c\u0103r\u021bile Elenei, g\u0103tind uneori pentru ea. La \u00eenceput, era st\u00e2ngaci \u0219i nesigur, dar treptat, a \u00eenceput s\u0103-\u0219i recapete \u00eencrederea.<\/p>\n\n\n\n
Cu ajutorul Elenei, a contactat un centru de reabilitare pentru dependen\u021b\u0103 \u0219i a \u00eenceput s\u0103 participe la \u0219edin\u021be. Apoi, ea l-a ajutat s\u0103-\u0219i fac\u0103 un CV \u0219i s\u0103 caute de lucru.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Am vorbit cu directorul bibliotecii, \u00eei spuse ea \u00eentr-o sear\u0103. Avem nevoie de un administrator. Cineva care s\u0103 se ocupe de \u00eentre\u021binere, de repara\u021bii m\u0103runte. Nu e un salariu impresionant, dar e un \u00eenceput.<\/p>\n\n\n\n
Andrei a acceptat cu recuno\u0219tin\u021b\u0103. \u00cen fiecare zi, mergea la bibliotec\u0103 \u00eempreun\u0103 cu Elena, lucra toat\u0103 ziua, apoi se \u00eentorceau \u00eempreun\u0103 acas\u0103. \u00cencet, dar sigur, via\u021ba lui \u00eencepea s\u0103 se reconstruiasc\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u00centr-o duminic\u0103 diminea\u021b\u0103, \u00een timp ce luau micul dejun \u00eempreun\u0103, Andrei a adus \u00een discu\u021bie un subiect pe care \u00eel evitaser\u0103 p\u00e2n\u0103 atunci.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 M-am g\u00e2ndit s\u0103 \u00eencerc s\u0103 o g\u0103sesc pe sora mea, spuse el, privind \u00een cea\u0219ca sa de cafea. Nu \u0219tiu dac\u0103 m\u0103 va ierta vreodat\u0103, dar trebuie s\u0103 \u00eencerc.<\/p>\n\n\n\n
Elena \u00eei atinse u\u0219or m\u00e2na.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Te voi ajuta. \u00cempreun\u0103 o vom g\u0103si.<\/p>\n\n\n\n
Au \u00eenceput c\u0103utarea online, verific\u00e2nd re\u021belele sociale, registrele publice. Dup\u0103 c\u00e2teva zile, au g\u0103sit-o. Ana Vasilescu, sora lui Andrei, locuia la doar dou\u0103 ora\u0219e distan\u021b\u0103, era profesoar\u0103 de matematic\u0103 \u0219i avea doi copii.<\/p>\n\n\n\n
Primul contact a fost prin e-mail. Andrei a scris \u0219i a rescris mesajul de zeci de ori, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd Elena l-a convins s\u0103 apese butonul de trimitere.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Cel mai r\u0103u lucru care se poate \u00eent\u00e2mpla e s\u0103 nu-\u021bi r\u0103spund\u0103, \u00eei spuse ea. Dar m\u0103car vei \u0219ti c\u0103 ai \u00eencercat.<\/p>\n\n\n\n
R\u0103spunsul a venit a doua zi. Un mesaj scurt, rezervat: \u201eBun\u0103, Andrei. Am crezut c\u0103 ai murit. A\u0219 vrea s\u0103 vorbim.\u201d<\/p>\n\n\n\n
\u00cent\u00e2lnirea a fost aranjat\u0103 pentru weekend, \u00eentr-o cafenea din ora\u0219ul Anei. Elena s-a oferit s\u0103-l \u00eenso\u021beasc\u0103, dar el a refuzat.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Trebuie s\u0103 fac asta singur, a spus el. \u00ce\u021bi mul\u021bumesc pentru tot, dar asta e ceva ce trebuie s\u0103 \u00eenfrunt singur.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen ziua \u00eent\u00e2lnirii, Elena l-a condus la gar\u0103. Era agitat, purt\u00e2nd hainele noi pe care le cump\u0103raser\u0103 \u00eempreun\u0103, \u021bin\u00e2nd \u00een m\u00e2n\u0103 un buchet de flori.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 O s\u0103 fie bine, \u00eel asigur\u0103 ea, aranj\u00e2ndu-i gulerul c\u0103m\u0103\u0219ii. Spune-i adev\u0103rul. Asta e tot ce po\u021bi face.<\/p>\n\n\n\n
Andrei \u00eenghi\u021bi \u00een sec, apoi o privi direct \u00een ochi.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Elena, spuse el, vocea tremur\u00e2ndu-i u\u0219or. Dac\u0103 nu te-ai fi oprit \u00een acea sear\u0103\u2026 dac\u0103 nu m-ai fi g\u0103sit\u2026<\/p>\n\n\n\n
Ea \u00eei puse un deget pe buze.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Dar te-am g\u0103sit. \u0218i acum e\u0219ti aici, pe cale s\u0103-\u021bi reconstruie\u0219ti via\u021ba. Asta e tot ce conteaz\u0103.<\/p>\n\n\n\n
El o privi pentru un lung moment, apoi, impulsiv, se aplec\u0103 \u0219i o s\u0103rut\u0103 u\u0219or pe obraz.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Mul\u021bumesc, \u0219opti el. Pentru tot.<\/p>\n\n\n\n
Andrei se \u00eentoarse t\u00e2rziu \u00een acea noapte. Elena \u00eel a\u0219teptase, citind \u00een fotoliul ei preferat, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 nu se \u00eengrijoreze. C\u00e2nd auzi cheia \u00een u\u0219\u0103, se ridic\u0103 repede.<\/p>\n\n\n\n
Andrei intr\u0103, obosit dar cu un z\u00e2mbet pe fa\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Cum a fost? \u00eentreb\u0103 ea, incapabil\u0103 s\u0103-\u0219i ascund\u0103 ner\u0103bdarea.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 A fost\u2026 dificil, recunoscu el. A pl\u00e2ns mult. Eu am pl\u00e2ns. Mi-a ar\u0103tat fotografii cu copiii ei. Sunt doi b\u0103ie\u021bi minuna\u021bi. M-a invitat la cin\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2na viitoare, s\u0103-i cunosc.<\/p>\n\n\n\n
Elena \u00eel \u00eembr\u0103\u021bi\u0219\u0103 spontan, bucuroas\u0103 pentru el.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 \u021ai-am spus c\u0103 va fi bine!<\/p>\n\n\n\n
Andrei o \u021binea str\u00e2ns, ca \u0219i cum s-ar fi temut s\u0103-i dea drumul.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 A fost un \u00eenceput, spuse el. Un nou \u00eenceput. La fel ca ziua c\u00e2nd m-ai g\u0103sit \u00een z\u0103pad\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Prim\u0103vara a venit, apoi vara. Andrei continua s\u0103 lucreze la bibliotec\u0103, devenind indispensabil acolo. Vizita regulat centrul de reabilitare \u0219i mergea \u00een fiecare duminic\u0103 s\u0103-\u0219i vad\u0103 sora \u0219i nepo\u021bii. Elena era al\u0103turi de el \u00een tot acest timp, sprijinindu-l t\u0103cut, bucur\u00e2ndu-se de progresele lui.<\/p>\n\n\n\n
\u00centr-o sear\u0103 de august, \u00een timp ce st\u0103teau pe balconul Elenei, privind apusul, Andrei lu\u0103 m\u00e2na ei \u00eentre ale sale.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Am g\u0103sit un apartament, spuse el \u00eencet. Nu e departe de aici. E mic, dar decent. Pot s\u0103 m\u0103 mut s\u0103pt\u0103m\u00e2na viitoare.<\/p>\n\n\n\n
Elena sim\u021bi un nod \u00een g\u00e2t. Se obi\u0219nuise cu prezen\u021ba lui, cu r\u00e2sul lui umpl\u00e2nd apartamentul care fusese at\u00e2t de t\u0103cut \u00eenainte.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 \u00cen\u021beleg, spuse ea, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 par\u0103 vesel\u0103. E normal. Ai nevoie de spa\u021biul t\u0103u.<\/p>\n\n\n\n
Andrei o privi intens.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu vreau s\u0103 plec, spuse el simplu. Dar simt c\u0103 trebuie. Pentru a-\u021bi ar\u0103ta c\u0103 pot sta pe propriile picioare. C\u0103 nu te \u021bin l\u00e2ng\u0103 mine din nevoia de a fi salvat.<\/p>\n\n\n\n
Elena \u00eei str\u00e2nse m\u00e2na.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 N-am crezut niciodat\u0103 asta.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 \u0218tiu. Dar eu am nevoie s\u0103 \u0219tiu. S\u0103-mi dovedesc mie \u00eensumi. \u0218i apoi\u2026<\/p>\n\n\n\n
El se opri, parc\u0103 nesigur cum s\u0103 continue.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 \u0218i apoi? \u00eel \u00eencuraj\u0103 ea.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 \u0218i apoi, dac\u0103 \u00eenc\u0103 m\u0103 vei dori \u00een via\u021ba ta, a\u0219 vrea s\u0103 \u00eencep s\u0103 te curtez cum se cuvine. S\u0103 te invit \u00een ora\u0219, s\u0103-\u021bi aduc flori. S\u0103 facem lucrurile \u00een ordinea corect\u0103, de data aceasta.<\/p>\n\n\n\n
Elena z\u00e2mbi, sim\u021bind cum i se umezesc ochii.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Cred c\u0103 asta mi-ar pl\u0103cea foarte mult, \u0219opti ea.<\/p>\n\n\n\n
\u0218i astfel, \u00eentr-o dup\u0103-amiaz\u0103 de septembrie, Andrei s-a mutat \u00een propriul s\u0103u apartament. Dar \u00een fiecare zi, dup\u0103 ce terminau lucrul la bibliotec\u0103, el o conducea pe Elena acas\u0103. Uneori, ea \u00eel invita la cin\u0103. Alteori, el o invita la un restaurant. \u00cen weekend-uri, f\u0103ceau plimb\u0103ri lungi prin parc sau vizitau \u00eempreun\u0103 familia Anei.<\/p>\n\n\n\n
\u00cencet, cu precau\u021bie, construiau ceva nou \u00eempreun\u0103 \u2013 o rela\u021bie bazat\u0103 nu pe nostalgia tinere\u021bii lor, ci pe persoanele care deveniser\u0103, cu toate cicatricile \u0219i \u00een\u021belepciunea acumulate de-a lungul anilor.<\/p>\n\n\n\n
\u00centr-o zi de iarn\u0103, la aproape un an de c\u00e2nd Elena \u00eel g\u0103sise pe Andrei \u00een z\u0103pad\u0103, se plimbau \u00eempreun\u0103 pe aceea\u0219i strad\u0103. Z\u0103pada sc\u00e2r\u021b\u00e2ia sub picioarele lor, iar respira\u021bia lor forma nori mici \u00een aerul rece.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 E ciudat, spuse Andrei, oprindu-se exact \u00een locul unde c\u0103zuse \u00een acea noapte fatidic\u0103. Atunci, credeam c\u0103 aici se termin\u0103 totul pentru mine. \u0218i, \u00een schimb, aici a \u00eenceput totul din nou.<\/p>\n\n\n\n
Elena \u00eel privi, acest b\u0103rbat care fusese odat\u0103 pierdut \u0219i care acum era g\u0103sit. Care fusese odat\u0103 fr\u00e2nt \u0219i care acum era \u00eentreg. \u00cei lu\u0103 m\u00e2na \u00eenm\u0103nu\u0219at\u0103 \u00eentr-a ei.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 \u0218tii ce am \u00eenv\u0103\u021bat din toat\u0103 aceast\u0103 experien\u021b\u0103? spuse ea \u00eencet. C\u0103 nu e niciodat\u0103 prea t\u00e2rziu pentru un nou \u00eenceput. C\u0103 via\u021ba ne poate surprinde \u00een cele mai nea\u0219teptate moduri.<\/p>\n\n\n\n
Andrei se aplec\u0103 \u0219i o s\u0103rut\u0103 u\u0219or pe buze.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 \u0218i c\u0103 uneori, spuse el, trebuie s\u0103 te pierzi pentru a te g\u0103si cu adev\u0103rat.<\/p>\n\n\n\n
M\u00e2n\u0103 \u00een m\u00e2n\u0103, au pornit spre cas\u0103, l\u0103s\u00e2nd \u00een urm\u0103 dou\u0103 \u0219iruri de urme \u00een z\u0103pada proasp\u0103t\u0103 \u2013 urmele a dou\u0103 vie\u021bi care, dup\u0103 toate ocoli\u0219urile \u0219i gre\u0219elile, se reg\u0103siser\u0103 \u00een sf\u00e2r\u0219it.<\/p>\n\n\n\n
Dac\u0103 \u021bi-a pl\u0103cut povestea, nu uita s\u0103 o distribui cu prietenii t\u0103i! \u00cempreun\u0103 putem duce mai departe emo\u021bia \u0219i inspira\u021bia.<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" \u00cen buzunarul paltonului zdren\u0163uit al b\u0103rbatului era un carnet uzat. Elena l-a deschis cu m\u00e2ini tremur\u00e2nde. Pe prima pagin\u0103 era o fotografie a unui b\u0103iat<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":38301,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[1],"tags":[],"_links":{"self":[{"href":"http:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/38305"}],"collection":[{"href":"http:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"http:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=38305"}],"version-history":[{"count":1,"href":"http:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/38305\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":38306,"href":"http:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/38305\/revisions\/38306"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/38301"}],"wp:attachment":[{"href":"http:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=38305"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"http:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=38305"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"http:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=38305"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}